14 December 2017
Știri pe scurt
Home / Articole / Cum a făcut Senatul dobânda mai mică decât a făcut-o Ceaușescu

Cum a făcut Senatul dobânda mai mică decât a făcut-o Ceaușescu

România este zona crepusculară, aici se petrec tot timpul lucruri stranii. Cum ar fi modificarea, săptămâna aceasta, în cadrul Comisiei de Buget și Finanțe din Senat, a prevederii legale (OG 13/2011) care reglementează dobânda legală.

Ce este dobânda legală? Dobânda legală este acea dobândă care se aplică contractelor de împrumut în care părțile nu au stipulat ceva concret – ele au căzut de acord că trebuie plătită o dobândă dar nu au fixat-o. Și atunci dobânda este cea precizată de lege. Ei bine, dobânda legală este fixată la nivelul dobânzii de politică monetară a BNR, în prezent 1,75%.

În aproape toate contractele de împrumut părțile convin însă asupra unei dobânzi. Aceasta, prețul creditului se numește dobândă convențională (fiindcă este convenită) remuneratorie (fiindcă remunerează capitalul). Să zicem, 10% pe an. În afară de dobânda remuneratorie părțile decid, de asemenea, și dobânda penalizatoare (care este, deci, tot convențională) – acea dobândă datorată pentru neîndeplinirea obligației de rambursare a împrumutului la termenul stabilit; dobânda penalizatoare este de regulă mai mare, fiindcă tocmai asta este ideea, să-l arzi pe șnapanul care nu-și respectă obligațiile contractuale.

Bun. Cât era dobânda legală, adică cea aplicabilă by default atunci când părțile nu precizau prețul împrumutului? Până în anul 1990, conform Decretului  311/1954, dobânda legală era de 6% pe an. Deci pe timpul comunismului era 6%. Să amintim aici că doctrina marxistă stipula că nu există o rată naturală a dobânzii, care să derive din preferința de timp a oamenilor sau din raritatea capitalului. Nu. În ciuda acestui fapt regimul socialist nu a făcut dobânda 0% sau 1%, ci 6%. În ciuda faptului că în comunism nu exista inflație, toate prețurile erau plafonate, în ciuda faptului că nu vedeai cum se depreciază leul (nici nu aveai acces la monede străine, de fapt), dobânda era 6%.

Ce zice acum măsura, susținută de 78 de parlamentari(!), care a trecut marți de Comisia din Senat? Că dobânda convențională, atât cea remuneratorie cât și cea penalizatoare, nu poate depăși cu mai mult de 50% pe an dobânda legală.

Asta înseamnă, dacă nu am uitat matematică, 1,75 + 50% x 1,75 = 2,625%.

Deci dobânda din contractele de împrumut nu poate fi mai mare de 2,625% și se aplică nu doar de acum înainte ci și creditelor acordate până în prezent.

Este inutil să ne întrebăm dacă cei 78 de parlamentari au înțeles ce semnează, dacă vreunul pricepe ce înseamnă dobândă, care este rolul ei și, de asemenea, dacă vreunul realizează ce înseamnă plafonarea ratei dobânzii la 2,625%. Parlamentul poate vota orice: poate vota ca toate găinile trebuie să fie negre, că ciorba se consumă obligatoriu cu brânză, mașinile merg cu bălegar, ca prețul pâinii să fie maxim 1 leu sau ca dobânda să fie maxim 2%. Este inutil. Ceea ce este important este să repetăm că în anul I de facultate, ba chiar de la liceu, elevii și studenții învață despre efectele nocive ale plafonării dobânzilor, efecte descoperite de mii de ani. Că parlamentul se află încă în epoca de piatră, asta este o treabă. Dar restul lumii, oamenii care interacționează voluntar și se bucură de piețele libere cu ajutorul cărora își pot spori bunăstarea, ei sunt interesați și merită să audă că reprimarea dobânzilor are drept uriaș și principal efect subminarea acumulării de capital, deci a creșterii producției și a salariilor reale; într-un cuvânt sărăcia. Într-o țară în care economisirea nu este bine remunerată și în care piața capitalului nu este funcțională, economia nu poate decât să facă implozie și să ne ducă pe toți în epoca în care se află acești parlamentari.

P.S. Parlamentul va trage un alt baros în cap economiei săptămâna viitoare, cu split TVA, prin care statul îți va confisca banii din cont. Revin.

128 Shares
Share
Tweet
Share
Stumble