25 May 2019
Home / Aberaţia de intervenţie / Cu ştiinţa pe arătură, sau cum poţi bate câmpii cu ingineria genetică

Cu ştiinţa pe arătură, sau cum poţi bate câmpii cu ingineria genetică

Sunteţi gata să citiţi ceva tare? Vreau să zic, tare cu adevărat. Am descoperit acest text datorită lui Tyler Cowen, care l-a citat la el pe blog. Este vorba de un profesor trăznit de la Harvard, unul din aceia pe cale de dispariţie, extrem de consecvenţi şi care îţi spun răspicat cum văd ei lucrurile. În cazul de faţă, profesorul de biologie Church (culmea ironiei) vorbeşte despre posibilitatea de a modifica lumea prin inginerie genetică. Până aici nu e mare brânză, am mai auzit asta. Dar programul lui de cercetare şi filozofia lui de viaţă bat filmul – Jurassic Park, Ziua a 6-a şi tot ce mai vreţi.

Omul nostru crede că ar merita să clonăm Omul din Neanderthal. De ce? Pentru că craniul lui era atât de mare încât în el poate încăpea mai multă inteligenţă decât în al nostru. Şi nu e corect şi welfare-improving să devenim mai inteligenţi?! Întrebare retorică. Şi la ce ne-ar folosi asta, mai exact? Păi, eventual, ca să plecăm de pe planeta Pământ în cazul unui accident cosmic sau epuizării resurselor, mă gândesc.

Dar staţi aşa, că acum vine o chestie şi mai tare. Nu ar fi suficient să clonăm un Om din ăsta. Ce să facem cu el, să-l ţinem la Zoo sau în laborator? Nu fiţi copii. Ne trebuie o cohortă de Oameni din Neanderthal, un trib mare, astfel încât să aibă posibilitatea să îşi formeze propria cultură – doar aşa vom apuca să le studiem pe deplin potenţialul. Iar experimentul nu trebuie să fie un experiment. Oamenii din Neanderthal trebuie să crească printre noi, să vedem, poate se constituie ca forţă politică. Să vă traduc pe româneşte: trebuie să facem un experiment cu toată societatea, să vedem cu adevărat ce poate Omul din Neanderthal şi, eventual, ce putem recupera de la el. Sau el de la noi, că nu mi-e prea clar.

Şi putem merge mai departe. Ar fi interesant de clonat orice şi putem clona orice, chiar şi dinozauri, chiar dacă nu avem ADN de dinozauri. Putem folosi ADN-ul vietăţilor înrudite şi apoi, prin modelare computerizata, să descoperim ADN-ul dinozaurilor. Am putea scoate bani cu dinozaurii, mă gândesc. Categoric însă, oportunitatea cea mai mare vine din clonarea umană, restul e hobby. Bun, i se spune profesorului, dar clonarea e interzisă. Mda, vine replica, e interzisă în general, dar legile se schimbă, pentru că legile depind de “opinia societăţii” (societal consensus). Aici am crezut că pic de pe scaun. Opinia societăţii? Aia care votează sistematic mincinoşi? Societatea care şi-a pierdut valorile şi care se disttrează cu manelişti mai mult decât cu Beethoven? Societatea educată în prealabil prin discipline şi manuale obligatorii, de către profesori precum Mr. Church? Clar, şi eu zic să ne bazăm pe opinia majorităţii, n-are cum să ne înşele.

Ca să nu vă deconspir chiar tot interviul, mă opresc la o ultimă idee. Reporterul de la Spiegel îi pune întrebarea de 1000 de puncte: Domnule Church, credeţi în Dumnezeu? Aici omul nostru are singurul act ratat – zice că da şi nu:

I would be blind, if I didn’t see that faith in an overall plan resulted in where we are today. Faith is a very powerful force in the history of humanity…. I have faith that science is a good thing.

Este clar că omul e super-credincios, fidel până în măduva oaselor iluziei că ştiinţa oferă toate răspunsurile. Elocventă mi se pare în acest sens opinia lui cum că discuţia despre specii e cam revolută:

I think the definition of species is about to change anyway. So far, the definition of different species has been that they can’t exchange DNA. But more and more, this species barrier is falling. Humans will probably share genes with all sorts of organisms.

Deci, să-i dăm înainte cu clonarea şi cu încrucişarea între om şi alte vietăţi. Povestind aceste lucruri unei prietene, m-am trezit cu întrebarea: ca să ce? La care nu am avut un răspuns mai bun decât cel oferit de Tarantino – care, practic, sintetizează tot ce trebuie avut în vedere – Because it’s so much fun, Jane! Sunt convins că, strâns cu uşa, profesorul Church ar mărturisi că credinţa sa se rezumă la acest dicton.

P.S. Aceste idei l-au scandalizat până şi pe Tyler Cowen. Da, pe open-minded-ul Tyler Cowen, căruia îi place atât de mult diversitatea încât îmi spunea că Bucureştiul i se pare un oraş fermecător tocmai fiindcă aici poţi să vezi blocuri ultramoderne de birouri lângă cocioabe, noroi şi praf cât cuprinde lângă hoteluri de lux etc. Şi cum credeţi că a reacţionat Cowen la ideea clonării Omului din Neanderthal? Ei bine, el preferă creşterea diversităţii prin libertatea de imigraţie, nu prin clonare. Aha. Deci asta era. Deci putem merge la culcare. Dar nu prea mult, pentru că e uşor de imaginat, chiar şi cu creierul care încape într-un craniu mai mic, de om obişnuit, ce fel de societate va fi aceea în care ingineria genetică va deveni un instrument politic. Poate că dvs. vă daţi seama, ceea ce lui Mr. Church pare să-i scape, că guvernul va ingineri “oameni noi” numai unul şi unul – din aia înzestraţi cu autonomie şi capacitate autocritică, care să aprecieze libertatea şi democraţia. Mai ales democraţia. Să vezi distracţie atunci.

0 Shares
Share
Tweet
Share