27 October 2020
Home / Economişti / Cu Stalin am dus-o rău la început, dar pe urmă binișor

Cu Stalin am dus-o rău la început, dar pe urmă binișor

Întotdeauna m-am întrebat cum le vin ideile oamenilor deștepți. În special economiștilor. Mai ales economiștilor ruși. Și mă întreb din nou văzând ce se scrie în lucrarea WAS STALIN NECESSARY FOR RUSSIA’S ECONOMIC DEVELOPMENT? (p. 6)

Stalin’s policies led to substantial short run costs (1928-1940) amounting to 24.1 percent of consumption. However, in the long run, the generation born in 1940 reaped the benefits of the reduction of frictions that yielded a 16.5 percent lifetime gain. Welfare of a representative, infinitely-lived consumer born in 1928 is 1 percent lower under Stalin’s policies than in an economy with Tsarist wedges.

Under a variety of alternative assumptions, we find big short run costs and moderate long run gains from Stalin’s economic policies.

Stalin GDP

Deci ne-am întors de unde am plecat. După ce în anii ’60 economiștii (americani) erau îngrijorați că “acuși-acuși ne prinde din urmă URSS-ul”, uitându-se la PIB dar nu și la milioanele de vieți curmate, în prezent urmașii lor se mulțumesc să spună că politica lui Stalin a fost “harsh” și recurg la aceleași modele aiuritoare de a trage concluzii politice.

Concluzia este că a fost binișor, dar categoric se putea mai bine. Ca exemplu comparativ de dinamică economică este dată Japonia (vă dați seama, cele două țări se asemănau ca două picături de pepsi). Întrebarea de 1000 de puncte este următoarea: oare mai binele nu e dușmanul binelui? Că parcă așa zice o vorbă din bătrâni. Și atunci de ce să nu ne mulțumim cu modelul stalinist, de ce să riscăm cu modelul japonez?

Mai multe nu merită să comentez. Cu asemenea studii, nu-i de mirare că societatea nu dă doi bani pe economiști. Și că fiecare învârte economia ca porcul dovleacul, chibițând ca la stadion pe marginea ultimelor probleme dezbătute.

0 Shares
Share
Tweet
Share