22 September 2020
Home / Nevoia de reforme / Criza grădiniţelor se combate fără stat

Criza grădiniţelor se combate fără stat

Este sezonul crizei locurilor în grădiniţe. Ca orice altă criză (micro)economică – criza de sânge, criza de locuri de parcare ş.a. – ea nu se combate cu eternele promisiuni populiste ale autorităţilor. Criza, sau deficitul, cum vă place să-i spuneţi, este urmarea logică a gratuităţii locului în grădiniţă. Este foarte simplu să eliminăm criza din preocupările zilnice: privatizarea totală a grădiniţelor.

Cum multă lume strâmbă din nas la acest gen de propunere, să lămurim câteva lucruri.

În primul rând, să observăm că, vorbind despre criza grădiniţelor, jurnaliştii se referă întotdeauna la grădiniţele de stat. Aşadar, problema o constituie regimul de proprietate asupra grădiniţelor, nu furnizarea acestor servicii educaţionale. Mai precis, problema rezultă din două cauze simple: (1) funcţionarii statului nu au interes să investească în construcţia de grădiniţe, aşa cum nu au interes să investească în construcţia de autostrăzi sau de orice altceva şi (2) la preţul de zero (în realitate nu este zero, dar diferenţa e neglijabilă) toată lumea vrea să folosească serviciul oferit, suprasolicitându-l.

În al doilea rând, criza degenerează în fenomene secundare (corupţie, supraîncărcarea grădiniţelor, deteriorarea calităţii educaţiei etc.) La 45 de locuri în grupă – cât am auzit că se vehiculează prin unele grădiniţe – copilul capătă orice altceva în afară de educaţie. Astfel, volens-nolens, părinţii ajung să plătească (500 de euro?) pentru a-şi trimite copilul la grădiniţă, dar plata intră în buzunarele unora şi altora, nu finanţează procesul educaţional. Sau ajungi să primeşti exact ceea ce ai oferit, conform zicalei “cât dai atâta face” – nu te costă nimic grădiniţa, dar nici copilul nu învaţă ceva.

În al treilea rând, criza nu-i afectează pe toţi părinţii în mod egal. Cei bogaţi sunt scutiţi de problemă pentru că îşi trimit copiii la grădiniţe particulare. Cei afectaţi sunt oamenii din clasa de mijloc şi, mai ales, cei săraci. Aceştia din urmă, fără bani de şpagă şi fără relaţii, ajung întotdeauna ultimii la coadă.

Având în vedere cele de mai sus, mi se pare iraţională opoziţia unora pentru desfiinţarea grădiniţelor de stat. Necazurile cu care se confruntă cei care vor să îşi înscrie copilul la grădiniţă apar tocmai din cauza interferenţei statului, nu din absenţa acesteia. Şi este o cruntă ironie argumentul că cei săraci ar avea de suferit. În sistemul actual, cei săraci sunt deja condamnaţi, indiferent de “criză” – că e vorba de criza locurilor în grădiniţe sau de criza sângelui în spitale) Ce se întâmplă acum nu are nimic de-a face cu protecţia socială. Poate cu protecţia unor interese clientelare pe banii societăţii.

0 Shares
Share
Tweet
Share