20 October 2020
Home / Liberalism / Coplata și impozitele viitoare – ce au de-a face cu liberalismul?

Coplata și impozitele viitoare – ce au de-a face cu liberalismul?

Nu aveam de gand să postez nimic în această dimineață, mai multe sarcini asumate mă presează. Însă citind știrile dimineții m-am oprit asupra celei care anunță introducerea coplății în sistemul medical de la 1 ianuarie. Și nu asupra știrii propriu-zise, destul de fumate, ci asupra pasajului de mai jos:

Măsura vrea pe de o parte să responsabilizeze pacienții în ceea ce privește consumul de servicii medicale (în ultimii ani am înregistrat o creștere irațională a internărilor nejustificate în spital) și pe de altă parte să reducă semnificativ plățile informale din sistem.

Pasajul poate fi desprins din orice manual “neoliberalist” modern și face parte din bagajul de argumente al domnului Jeffrey Franks. Potrivit acestei abordari (ale cărei origini pot fi trasate rapid cel puțin până la Milton Friedman), problema fundamentală a socialismului ține exclusiv de faptul că oamenii nu sunt stimulați să se poarte responsabil pentru că prețurile nu sunt de echilibru. În consecință, socialismul se confruntă cu deficite, excedente, economie neagră, corupție – leacurile obișnuite prin care oamenii împart resursele atunci când prețul nu-și îndeplinește rolul de criteriu de alocare.

Conform neoliberarilor, fragmentele de socialism care mai există în economiile contemporane pot fi rezolvate printr-o mai bună echilibrare a costurilor și câștigurilor sociale, adică prin mutarea economiei către echilibru. Cine s-o mute? Statul evident (la ce vă gândeați?!) Cum s-o mute? Păi printr-un impozit (credeați că scăpați?!)

De pildă, sunt străzile prea aglomerate? E necesară o taxă care să “responsabilizeze șoferii”! Este aerul prea poluat? Atunci e nevoie de o taxă (de mediu)! Avem probleme în sănătate? E timpul să punem o taxă! Și așa mai departe în cazul tuturor bunurilor publice unde observăm că statul nu a reușit să echilibreze cererea cu oferta. Să introducă o taxă că poate se echilibrează mai bine.

Dar stați, nu vă enervați! Nu se va numi impozit sau taxă. Neoliberalismul nu sună atât de bine încât să poată fi înghițit fără o doză bună de propagandă și manipulare lingvistică. Se va numi “road pricing” sau “coplata”… de la caz la caz. Ei, acum nu-i așa că vă simțiți mai bine?

Am început să scriu acest articol pentru că parcă presimt că la următoare întâlnire cu Vasile Ernu mi se vor scoate ochii cu măsurile liberale ale actualului guvern. Drept urmare țin să accentuez ce am spus și la emisiunea “Foc încrucișat”: prea puține din măsurile luate de guvern sunt de dreapta, cele mai multe sunt de stânga. Cum ar fi coplata. Nimic altceva decât un impozit, pentru că n-ai decât să-l plătești, altfel nu vezi servicii medicale publice (pentru care mai plătești și cu altă ocazie). Mesajul de care avem parte este acesta: spitalul nu e al nostru, nici al urmașilor noștri, indiferent cât am cotizat pentru el; ci al statului și al guvernului care este și care va urma. Și în spital nu intră decât cei care plătesc coplata.

Ce credeți că va urma? Dacă-mi permiteți o speculație, cred că va urma fie majorarea coplății, fie o altă inginerie – co-coplata, după care co-co-coplata…

Căci problema de fond a sistemului public de sănătate este că… este “public”, adică al tuturor și al nimănui. Indiferent cum inginerești impozitele, subvențiile, scutirile, ajutoarele, excepțiile și coplățile, sistemul nu va funcționa niciodată ca unul privat. Și ideea este adevărată prin extensie în cazul oricărei alte forme de socialism (proprietate publică) existentă, de la drumuri până la școli, cum ziceam.

Credeți că dacă plătim mai multe impozite statul va avea un deficit mai mic?! Indiferent câte impozite vom plăti statului nu-i vor ajunge niciodată! Ați auzit vreodată un guvern care să spună, indiferent din ce motiv, că ar fi cazul ca statul să preia mai puțin din averea societății? Și când vorbesc de scăderea impozitelor, “liberalii” de azi o fac tot cu gândul la… “mai buna colectare a banilor la buget”!

Iar taxele nu sunt un preț! Prețurile – adică raporturile valorice de schimb între bunuri și servicii – își îndeplinesc menirea doar într-o lume de proprietari, unde fiecare este lăsat să-și cheltuiască produsul muncii sale așa cum crede. Altminteri, ne jucăm de-a piața, iar “neoliberalismul” se confundă cu scenariile socialiștilor din anii 1920-1930, care credeau că directorii firmelor de stat și planificatorii centrali puteau, prin impozite și subvenții, să aloce la fel de rațional resursele ca și cum ar fi capitalism.

0 Shares
Share
Tweet
Share