16 January 2019
Home / Articole / Complotul din spatele salariului minim. Chiar a existat un plan al albilor de a-i extermina pe afro-americani

Complotul din spatele salariului minim. Chiar a existat un plan al albilor de a-i extermina pe afro-americani

În ”Scrisoare din închisoarea Birmingham”, Martin Luther King Jr. identifică guvernul ca fiind principalul inamic al drepturilor și demnității negrilor. El fusese încarcerat pentru că a participat la o manifestație de protest care nu a primit aprobarea autorităților. King se referă, în special, la nedreptățile comise de poliție și judecători. Și a inspirat o mișcare care a adus în atenția publicului brutalitatea statului, a bătăilor cu furtunuri de pompieri sau bâte și a închisorilor.

Mai puțin evident a fost însă rolul unor măsuri – forme ale coerciției adânc înrădăcinate în legea și istoria Statelor Unite – care aveau ca scop tot subjugarea oamenilor și care erau servite publicului pe post de politici fundamentate științific.

Gândiți-vă la salariul minim. Cât de mare este legătură dintre acesta și rasism? Mult mai mare decât ar crede majoritatea oamenilor. Dacă analizăm cu atenție originile sale, vedem că salariul minim a fost creat inițial ca parte unei strategii de ameliorare a rasei umane (eugenie) prin politici publice care să elimine existența celor nedoriți. În acest scop, statul ar fi impus izolarea, sterilizarea și exterminarea populațiilor neprivilegiate.

Mișcarea eugenistă – susținută aproape în totalitate de revistele academice și de presa populară din primele decenii ale secolului XX – a apărut ca reacție la schimbările demografice din ultima parte a secolului al XIX-lea. În acea perioadă veniturile populației și speranța de viață crescuseră ca niciodată în istorie. Această creștere a nivelului de trai era valabilă pentru toate rasele și clasele sociale. Mortalitatea infantilă scăzuse vertiginos. Toate acestea se datorau unei masive expansiuni a piețelor, tehnologiei și comerțului, lucruri care au schimbat lumea. Care au condus la creșterea masivă a populației, în toate segmentele acesteia. Marea masă a populației trăia mai mult și se reproducea mai repede.

Acest fenomen a provocat îngrijorarea rasei albă conducătoare din majoritatea țărilor europene și din Statele Unite. După cum afirmă John Carey în ”Intelectualii și masele” (1992), toți fondatorii culturii literare moderne, de la H.G. Wells la T.S. Elliot, urau noua prosperitate și vorbeau în dese rânduri despre necesitatea exterminării și a epurării rasiale pentru a pune capăt noilor tendințe demografice. Wells rezumă această atitudine, spunând:  ”Roiul extravagant de nou născuți a fost cel mai mare dezastru al secolului al XIX-lea”.

Mișcarea eugenistă, ca aplicație practică a principiului ”societății planificate”, a privit cu foarte multă ostilitate piața liberă. The New Republic rezuma într-un editorial din 1916:

“Imbecilitatea aduce imbecilitate așa cum găinile albe dau naștere unor pui albi; iar prin laissez-faire imbecilitatea are toate șansele să înflorească și o poate face într-un ritm mult mai rapid decât ne-am imagina.”

Pentru a contracara trendul declanșat de capitalism, statele și guvernele au început să implementeze politici menite să susțină rasele și clasele ”superioare” și să descurajeze procrearea celor ”inferioare”. După cum explică Edwin Black în cartea sa din 2003, ”War Against the Weak: Eugenics and America’s Campaign to Create a Master Race”, scopul acestor politici în ceea ce privea copiii și femeile era unul de promovare a excluderii sociale, dar în raport cu populația non-albă era, practic, unul de exterminare. Măsurile implementate nu se bazau pe folosirea plutoanelor de execuție sau a camerelor de gazare, ci pe metode mult mai pașnice și mai subtile, precum sterilizarea, excluderea de pe piața muncii și segregarea forțată.

În această perioadă și pentru aceste motive asistăm la primele tentative de impunere a salariului minim în Massachusetts, în 1912. Noua lege făcea referire doar la femei și copii și îi scotea de pe piața muncii alături de alte persoane considerate ”dependente social”. Chiar dacă măsura era aproape nesemnificativă și foarte puțin aplicată, ea a determinat reducerea ratei angajărilor în cadrul grupurilor țintă.

Salariul minim-inginerie sociala

Pentru a înțelege de ce acest rezultat nu a fost considerat ca un eșec, uitați-vă la primele discuții despre salariul minim apărute în literatura academică. Majoritatea acestor scrieri ar fi fost complet uitate, dacă nu ni le amintea Thomas C. Leonard, în al său articol din 2005 apărut în Journal of Economic Perspectives.

Leonard trece în revistă o serie alarmantă de articole științifice și cărți publicate între 1890 și 1920, și care vorbeau cât se poate de explicit despre încercările legislative de a-i scoate pe unii oameni în afara câmpului muncii. Aceste articole nu au fost scrise de figuri marginale sau de extremiști, ci de liderii vremurilor respective, de autori ai unor cărți celebre și de formatorii de opinie care au modelat politicile publice.

”Economiștii progresiști, asemenea criticilor neoclasici”, explică Leonard, ”credeau că impunerea salariului minim va duce la pierderea locurilor de muncă. Dar, economiștii progresiști credeau și faptul că pierderea locurilor de muncă din cauza salariului minim reprezenta un beneficiu social, asigurând serviciul eugenistic de curățare a forței de muncă de persoanele neangajabile”.

Ei bine, măcar eugeniștii, cu toată vorbăria lor pseudo-stiințifică, nu erau deloc naivi în înțelegerea efectelor impunerii salariului minim. În zilele noastre, puteți vedea nenumărați vorbitori și politicieni care spun cât de bun este salariul minim pentru săraci. Impunerea unui prag minim salarial va îmbunătăți standardul de viață, spun ei. Dar, în 1912, oamenii știau adevărul – acela că salariul minim elimină unele locuri de muncă – și tocmai de aceea susțineau această măsură: pentru că ea scotea afară de pe piața muncii pe unii muncitori. Oamenii fără joburi nu au un nivel de trai bun și sunt astfel descurajați să se reproducă. Salariul minim a fost creat tocmai pentru a purifica peisajul demografic de rasele inferioare și a le ține pe femei la marginea societății.

Celebrul socialist Fabian, Sidney Webb, a scris foarte pe șleau în articolul său din 1912 intitulat ”The Economic Theory of the Minimum Wage:

“Salariul minim crește productivitatea industriilor naționale, asigurându-se că surplusul de muncitori neangajați va fi format din cei mai puțin eficienți muncitori; sau, altfel spus, se asigură că toate pozițiile vor fi ocupate de cei mai eficienți lucrători care există.”

Istoria arată că singurul scop al salariului minim a fost acela de a crea șomaj printre cei despre care elitele credeau că nu sunt demni de un loc de muncă.

Și asta nu e tot. Același Webb scria următoarele:

„Care ar fi efectul salariul minim asupra dorinței angajatorilor de a folosi forța de muncă a copiilor, fetelor, femeilor măritate, a bătrânilor, a celor debili mintal, a decrepiților, a invalizilor sau a oricăror alte categorii în fața celei a bărbaților adulți și competenți care ar lucra pentru un salariu normal standard? Pe scurt, toată această forță de muncă parazitează celelalte grupuri sociale, iar în prezent ocupă un loc de muncă doar pentru că este un parazit.”

Mai departe, Webb afirmă:

”Persoanele neangajabile, ca să fim clari, nu pot sub nicio formă să-și câștige existența. Ceea ce trebuie să facem cu ei este să ne asigurăm că se reproduc din ce în ce mai puțin.”

Deși Webb scria despre experiența Marii Britanii, iar scopul său era stoparea creșterii claselor inferioare, viziunile sale nu erau neobișnuite. Același mod de gândire exista și în contextul American, dar acolo rasa, nu clasa, a devenit factorul decisiv.

Henry Rogers Seager de la Columbia University, mai târziu președinte al Societății Economice Americane, a mărturisit în “The Theory of the Minimum Wage”, publicată în American Labour Legislation Review în 1913:

 ”Impunerea salariului minim doar ar extinde definiția handicapatului la nivelul acelor indivizi care, chiar și după ce au primit o instruire specială, rămân incapabili de a se întreține singuri.”

Mai departe, a scris:

 ”Daca vrem să menținem o rasă cu indivizi capabili, eficienți și independenți, cu grupuri familiale adecvate, trebuie să tăiem curajos liniile ereditare care s-au dovedit indezirabile, prin izolare și sterilizare.”

Izolarea și sterilizarea populațiilor indezirabile sunt o formă lentă de exterminare. Salariul minim făcea parte din acest plan. Acesta era scopul său real. Formatorii de opinie de acum 100 de ani nu se temeau să afirme asta. Politica era o armă importantă în războiul eugenist asupra populațiilor non-elitiste.

Royal Meeker de la Princeton University a fost Comisarul pe muncă al lui Woodrow Wilson.

”Este mult mai bine să legiferăm un salariu minim chiar dacă îi privează pe acești sărmani de muncă”, spunea Meeker în 1910. ”E mai bine ca statul să îi asiste social pe cei ineficienți și să prevină răspândirea seminției lor decât să subvenționeze incompetența și risipa, permițându-le să aducă pe lume și mai mulți de teapa lor”.

Frank Taussig, care de altfel era un economist bun, se întreba în Principles of Economics (1911) – manualul său de economie, foarte popular în epocă: ”Ce politică ar trebui să adoptăm față de persoanele neangajabile?”

 ”Aceștia ar trebui, pur și simplu, eliminați”, spunea el.

“Nu am ajuns la punctul în care sa-i terminăm cu cloroform pe toți deodată, dar cel puțin aceștia pot fi segregați, închiși în refugii și aziluri și împiedicați de la a-și duce mai departe seminția…

Care sunt posibilitățile de a-i angaja la salariul stabilit pe toți cei capabili fizic? Persoanele afectate de o astfel de legislație ar fi cele aparținând celui mai de jos grup economic și social. Salariile la care aceștia pot găsi de lucru depind de prețurile la care produsele pe care le fabrică vor fi vândute pe piață; sau, în limbajul tehnic al economiei moderne, salariile depind de utilitatea marginală a serviciilor pe care le oferă acești oameni. Toți aceia al căror produs ar avea un preț mai mic decât salariul, nu vor mai putea fi plătiți de angajator și ar rămâne șomeri. Ar trebui să îi împiedicăm pe angajatori să plătească mai puțin decât minimul stabilit prin lege; chiar dacă puterea legii trebuie să fie foarte mare și foarte riguros impusă pentru a împiedica târguielile benefice atât angajatorului cât și angajaților.”

Acestea sunt doar câteva exemple, care se referă doar la politica salariului minim. Dar eugenismul a influențat și alte arii ale politicii americane, mai ales partea de segregare rasială. Desigur, nu le poți permite diferitelor rase să socializeze și să se distreze împreună dacă scopul este să o elimini treptat pe una și să o mărești pe cealaltă. Acesta a fost obiectivul din spatele impunerii unor reguli de acces în cluburile de dans, de exemplu. Tot el a fost și motivul care a stat la baza proliferării legislației licențelor de mariaj, create pentru a-i ține departe de căsătorie și reproducere pe cei considerați nepotriviți.

Dar salariul minim este într-o categorie specială deoarece, astăzi, efectele sale sunt foarte puțin înțelese. Acum 100 de ani, legiferarea unui prag salarial era o politică creată special pentru a împovăra clasele de jos și pe cei indezirabili, descurajându-se astfel reproducerea acestora. A însemnat instituirea unui gulag politicos.

Odată cu trecerea timpului, setea de sânge a eugenismului s-a potolit, dar salariul minim nu a încetat să existe. Un salariu minim la nivel național a fost aprobat în 1931 prin Legea Davis-Bacon. Aceasta cerea ca firmele care au contracte cu statul federal să plătească salariile prevalente, adică cele cerute de sindicate, un principiu care mai apoi a devenit salariul minim național.

Discursurile ținute în favoarea acestei legi arătau în mod clar temerea că cerințele negrilor subminau pretențiile sindicatelor muncitorilor albi. Salariul minim a venit ca soluție la această problemă: din acel moment, devenea ilegal să muncești pentru mai puțin. Istoria salariului minim este chinuitoare, dar cel puțin spune adevărul despre ce fac, de fapt, pragurile salariale: ”Opresc mobilitatea în sus a forței de muncă”.

Eugenismul ca ideologie s-a pierdut după cel de-Al Doilea Război Mondial, când a început să fie asociat cu Al III-lea Reich. Dar politicile pentru piața muncii a căror sursa a reprezentat-o nu au dispărut. Acestea au început să fie promovate nu ca metodă de excluziune și exterminare, ci invers, oricât de implauzibil, ca o încercare de a veni în ajutorul săracilor.

Indiferent de intenții însă, efectele sunt aceleași. Aici eugeniștii aveau dreptate. Mișcarea eugenistică, deși diabolică, a înțeles un adevăr economic: salariul minim exclude unii oameni de pe piața muncii. Le confiscă persoanelor marginale cel mai important avantaj pe care acestea îl au pe piața muncii: puterea de a lucra pentru mai puțini bani. Cartelizează piața muncii, permițând existența grupurilor cu salarii mai mari, în timp ce le exclude pe cele cu salarii mici.

King a scris despre cruzimea guvernului din timpul său. Acea cruzime se extinde mult în istorie și este cristalizată într-o politică salarială care practic interzice ascensiunea socială. Dacă vrem să respingem politicile eugeniste și ura rasială din spatele lor, ar trebuie să desființăm salariul minim și să îmbrățișăm dreptul universal la negociere.

***

Acest text este o traducere după Jeffrey Tucker,  The Eugenics Plot Behind the Minimum Wage. There really was a white male scheme to exterminate African Americans.

 

153 Shares
Share
Tweet
Share
Stumble