25 May 2019
Home / Articole / Codul fiscal. Soluția de compromis între BNR, FMI și Guvern este…

Codul fiscal. Soluția de compromis între BNR, FMI și Guvern este…

de fapt ce am tot susținut pe blog în repetate rânduri: optimizarea reducerii de taxe astfel încât aceasta să stimuleze nemijlocit investițiile și crearea de locuri de muncă.

Ce deranjează BNR și FMI în legătură cu Codul fiscal?

1. că reducerea de impozite va genera o diminuare prea abruptă a veniturilor bugetare.

2. că reducerea de impozite nu este bine țintită.

Să nu fiți șocați, dar sunt de acord cu ambele observații! Am tot criticat BNR, dar nu fiindcă nu ar avea dreptate în avertizările privind deteriorarea situației bugetare, ci din pricina fariseismului manifestat și din cauza duhului cu care au fost formulată opoziția la adresa Codului fiscal. Exponenții BNR, ai Consiliului fiscal și ai industriei bancare au arătat că le pasă de fragilitatea finanțelor publice doar (1) atunci când vine vorba de scăderi de taxe și (2) fiindcă scopul lor keynesian mai mult sau mai puțin mărturisit este extinderea rolului statului în economie. “Școala de la BNR” crede în rolul conducător al statului, în meritul investițiilor publice ș.a.m.d. și tocmai de aceea cam trece vederea excesele comise când vine vorba de cheltuielile publice, în timp ce sancționează foarte aspru ideea “înfometării statului” prin scăderea impozitelor. Când vine vorba să lase statul ceva de la el, brusc descoperim că e ceva în neregulă, intrăm în derapaj, invocăm multiplicatorul, ne plângem că “macrostabilitatea este un bun public”. Fie! Dar macrostabilitatea nu este un bun public și când Curtea de Conturi anunță risipă de miliarde de euro în cheltuielile publice, când decidenții politici trec ca prin brânză creșterea salariilor bugetarilor, pensii speciale și alte privilegii?! Macrostabilitatea nu este importantă când construim autostrăzi fără trafic sau care se surpă la câteva luni după ce au fost date în folosință? Macrostabilitatea nu este pusă în pericol când se sapă-umple șanțul cu fonduri europene, cum au făcut grecii și spaniolii? Macrostabilitatea este un bun public doar când scad taxele?

Această ipocrizie reprezintă de fapt cel mai bun motiv pentru care taxele trebuie să scadă. Fiindcă pur și simplu nu poți să pui bază pe “elita” de la cârma țării că este cu adevărat interesată de bunăstarea publicului, de alocarea rațională a resurselor în societate.

Așadar, strict la chestiunea Codului fiscal, și eu cred că veniturile bugetare vor scădea semnificativ. Dar, spre deosebire de BNR și tehnocrații care nu murmură o vorbă, eu cred că echilibrul bugetar trebuie păstrat prin scăderea cheltuielilor publice. Deficitul bugetar trebuie ținut sub control. De fapt – și aici cu siguranță reprezentanții BNR sau FMI nu ar merge atât de departe ca mine – cred că deficitul trebuie să fie zero, tot timpul. Deci sunt mai catolic decât BNR! Și tocmai de aceea cred în reducerea impozitelor, fiindcă nici acest guvern, nici cele dinaintea lui și nici cel care va urma nu-mi inspiră încrederea că nu-mi vor risipi banii care îmi sunt confiscați mie, “contribuabilul”. Tocmai de aceea trebuie să punem guvernul în cămașă de forță, să amendăm Constituția și să interzicem deficitul bugetar – fiindcă clasa politică este permanent tentată să se comporte iresponsabil! În fond, ea nu trăiește pe banii ei, ci pe banii noștri…

În concluzie la punctul 1, cred că BNR, FMI și tehnocrația luminată ar trebui să solicite guvernului un plan de raționalizare a cheltuielilor. Ar fi oferta lor pentru un compromis. Iar guvernul ar trebui să vină cu acest plan – un prim pas l-ar reprezenta tocmai anularea planificatei creșteri salariale pentru bugetari. 

Buget

La punctul 2, ce spune FMI?

“Reducerile ţintite de impozite şi taxe generează cele mai bune rezultate. Pachetul fiscal propus în prezent este direcţionat aproape exclusiv spre impulsionarea consumului, ce constituie deja componenta economiei cu cea mai rapidă creştere. Avantajele iniţiativelor de politici fiscale de impulsionare a consumului au o probabilitate de viaţă scăzută, dacă rata de creştere a investiţiilor este mică.”

Ce zice BNR?

“Ce facem cu investiţiile pentru că ele sunt un factor al creşterii productivităţii şi al creşterii economice durabile, dacă vrem o creştere durabilă. (…) Avem minus 45% la investiţii. Asta este o problemă mare care ne complică deciziile. Adică ce stimulăm în continuare…consumul final sau formarea brută de capital pentru a avea creştere economică?”

De acord și aici. Știți ce, atunci? Hai să înlocuim relaxarea fiscală angajată de guvern cu una care chiar să fie mai bine țintită. Să înlocuim scăderea TVA, a accizei la carburant și a altor taxe cu desființarea CAS, măcar a unei părți a CAS: să zicem a CAS pentru angajat. Am oferit aici un calcul comparativ, care arată că șocul fiscal administrat prin măsurile guvernului ar putea fi înlocuit lejer cu desființarea CAS. Ar mai rămâne bani și pentru desființarea impozitului pe profit – știți vreo altă măsură mai țintită pentru stimularea investițiilor? Oricum stăm prost la impozitarea muncii, mai prost decât stăm acum la TVA. Oricum am face un mare bine generațiilor tinere dacă am reforma sistemul public de pensii. Oricum birocrația e prea mare. Oricum reducerea costului muncii ar încuraja crearea de locuri de muncă și atragerea investițiilor mai bine și mai direct decât scăderea TVA sau a accizei la carburant.

În concluzie la punctul 2, să ceară BNR și FMI guvernului să se concentreze pe reducerea poverii fiscale pe muncă și pe capital. Iar guvernul să facă bine și să asculte vocea rațiunii.

Acesta este compromisul pe care ar trebui să-l facă toate părțile implicate pentru ca României să-i fie bine.

Personal, mă îndoiesc profund că se va întâmpla? De ce? Fiindcă decidenții politici sunt niște aroganți egoiști, care pun interesele personale mai presus de interesul public. Guvernul nu va dori să pună în prim-plan scăderea CAS, deoarece asta ar avantaja doar clasa muncitoare, nu și pe pensionari – și atunci cum îi mai aduce la vot?! FMI nu va dori acest compromis deoarece nu-i convine transformarea României într-un paradis fiscal. Iar la BNR sunt prea mulți socialiști ca să existe atâta bunăvoință față de scăderea poverii fiscale.

P.S. Visul meu este România cu 2 taxe. Dacă s-ar ajunge la compromisul sugerat mai sus, am face un mare pas către împlinirea acestui deziderat.

66 Shares
Share
Tweet
Share