23 March 2019
Home / Finanțe-Bănci / Clasa muncitoare merge în Paradis doar cu etalonul-aur…

Clasa muncitoare merge în Paradis doar cu etalonul-aur…

În vreme ce banii de hârtie (fiat money) sunt pentru clientela politică.

 Grație lui David Ruccio (University of Notre Dame) și blogului său anticapitalist avem graficul de mai jos, care arată că faptul că în ultimele patru decenii salariile nu au ținut pasul cu creșterea productivității. Acesta este de altfel un lucru destul de cunoscut, toată lumea discută despre stagnarea veniturilor reale ale omului de rând în SUA și se întreabă despre cauzele acestei „evoluții”. Meritul graficului este acela că pune lucrurile într-un plan istoric ceva mai îndelungat și ne permite să observăm că devierea s-a produc fix din momentul prăbușirii acordului de la Bretton Woods, adică al naționalizării aurului și ruperii convertibilității în aur a dolarului (1971).

Post Bretton Woods

 Acum, se știe unde se duce restul averii create prin creșterea producției. În profiturile companiilor și la stat (prin impozite). Cu cât partea care revine salariaților este mai mică, cu atât partea care revine proprietarilor capitalului, respectiv este prelevată de guvern, este mai mare. Și, într-adevăr, dacă ne uităm pe evoluția profiturilor companiilor vedem că aceasta a evoluat în sens invers evoluției salariilor.

cp_gdp

Ca pondere în PIB, în linii mari profiturile au stagnat de la încheierea războiului și până la începutul anilor 70, moment în care au explodat odată cu accelerarea tiparniței de bani și creșterea inflației. Cea mai mare inflație postbelică din SUA s-a atins atunci, în anii 70. După care a urmat un recul cauzat de politica anti-inflaționistă, de stabilizare a dolarului (începutul anilor 80), care a avut efecte și asupra PIB. După care a continuat să crească accelerat pe măsură ce limitele din calea expansiunii monetare au fost depășite: bariera instituțională fusese depășită în 1971, bariera psihologico-economică a fost depășită prin încetinirea creșterii prețurilor de consum. Politica monetară a început să își exercite efectele mai ales prin canalul creditului afectând cu precădere industria producătoare de bunuri de capital și doar în subsidiar industria producătoare de bunuri de consum. Acest lucru se poate vedea din graficul următor, care arată evoluția raportului dintre prețurile bunurilor de capital și prețurile bunurilor de consum.

 Bunuri capital raportat bunuri de consum

Acum, dintre toți “profitorii”, cine credeți că au fost cei care și-au asumat cea mai mare parte din profituri, în fond cea mai mare parte din creșterea producției? Instituțiile financiare. Graficul următor, care și el are meritul că pune lucrurile într-o perspectivă temporală largă, arată cum au evoluat profiturile sectorului financiar în comparație cu profiturile tuturor companiilor. Pe scurt, profiturile băncilor și-au crescut ponderea în profiturile totale, ceea ce înseamnă că profiturile băncilor au crescut mult mai rapid decât profiturile firmelor obișnuite.

 Financial profits

Nu este de mirare. Această evoluție este în întregime explicabilă dacă deschizi cartea de economie (de preferință, o carte bună) și citești despre efectul lui Cantillon, un important economist clasic, care spune așa: emisiunea monetară duce la redistribuirea avuției, care se produce în sens contrar direcției banilor. Banii pleacă de la banca centrală și intră în economie prin diverse canale, în ultimele decenii mai ales prin canalul creditului bancar. Deci primii care primesc banii sunt bancherii – firesc, tot ei primesc și suplimentul de avuție. Următorii care primesc banii sunt investitorii, mai ales marile corporații care fac afaceri en gros cu băncile. După care salariații acestor firme. Pe la finalul filmului primesc ceva bani și pensionarii. Dar poanta este că până atunci banii s-au devalorizat deja și cei care îi cheltuie târziu nu-și mai pot permite să cumpere ceea ce și-au permis primii care au pus mâna pe bani. De fapt, ei abia dacă își mai pot permite să cumpere ce cumpărau înainte de creșterea cantității de bani. Cum ar veni, ei pierd avuție în favoarea celor stau cu gura mai aproape de țeava prin care se scurg banii.

 Cam asta este treaba. Acum știți de ce nivelul de trai al muncitorului nu a crescut cine-știe ce în ultima perioadă. Fiindcă nu mai există etalonul aur, care să pună frână emisiunii monetare! Fiindcă cine are puterea de a emite bani cu nemiluita are și puterea de a decide unde se duc banii și – ce credeți?! – decide că este mai bine să se ducă la clientela politică decât la masa de votanți care oricum nu înțelege mare lucru și pe care economiștii de curte fac tot posibilul să o mențină în ignoranță.

 Am mai spus-o, nu sunt fan necondiționat al etalonului-aur. Cred că putem face mai bine. Cred că libertatea de alegere în domeniul monetar (concurența dintre diverse monede) este la fel de bună pentru societate ca și concurența dintre diverse sortimente de cașcaval. Dar este cazul să dăm Cezarului ce-i al Cezarului și, vorba domnului Stolojan, să recunoaștem valoarea acolo unde este. În cazul de față, într-o monedă metalică relativ greu de manipulat.

O altă concluzie care se desprinde din acest material este următoare: nu capitalismul îi sărăcește pe proletari, ci socialismul. Ultima oară când am verificat aveam socialism monetar, nu libertate de alegere: în epoca modernă moneda este emisă în regim monopolist de către stat (care chipurile, guvernează pentru binele clasei muncitoare) și nu are nimic în spate decât… amenințarea că trebuie să îți plătești impozitele și să faci plăți cu ea, altminteri… Redistribuția de avuție în favoarea clientelei politice este posibilă tocmai din cauză că, așa cum au remarcat gânditori faimoși, am exclus moneda din mecanismul de funcționare al capitalismului.

P.S. Nu uitați, mâine BNR se pregătește să mai injecteze niște bani pe piață, ca să… “stimuleze economia”. Aceștia se vor duce în buzunarele celor mai slabi și bogați investitori din România (băncile), în vreme ce săracii vor primi o găleată, o mătură sau un pachet de făină la următoarele alegeri. Ca să voteze înțelept, tot cu ei.

[layout show=”1″]
5 Shares
Share
Tweet
Share