25 May 2019
Home / Despre criza / Clasa muncitoare, ferește-te! BCE insistă să te țină în sărăcie

Clasa muncitoare, ferește-te! BCE insistă să te țină în sărăcie

Banca Centrală Europeană a redus rata dobânzii pentru creditele acordate băncilor la 0,15%, iar rata dobânzii la depozitele constituie de bănci la -0,1%. Ducerea dobânzilor în teritoriu negativ este o politică pe placul sistemului financiar – dovadă că bursa germană a urcat imediat la nivel record, dar cu implicații nefericite pentru marea majoritate a populației, care își vede erodate economiile puse la păstrare în bănci.

Politica banilor ieftini subvenționează practic creditarea, dar succesul său este nesigur în contextul actual. Însă chiar dacă așa stau lucrurile, atunci deznodământul nu poate fi decât nociv pentru societate. Aceasta deoarece creează un conflict și o prăpastie între cei care economisesc – să-i numim clasa muncitoare, și cei care investesc – să-i numim oligarhia financiară și industrială. Creditarea, dacă se va relansa, nu va avea nici un fundament real. Vorbim practic de un credit fictiv, atât timp cât preferințele publicului nu justifică această îndatorare. Cu alte cuvinte, creditul nou creat nu reprezintă capital acumulat, nu derivă din amânarea consumului și din punerea deoparte a unor resurse (un fond de subzistență) care să întrețină forța de muncă pe perioada implementării noilor investiții asumate. Creditul nou creat nu reprezintă altceva decât bani inventați.

rettungsschirm

Fără resurse reale, doar cu bani inventați, nici o investiție nu se poate derula. Se poate în schimb realiza altceva: transferul de avuție de la cei prudenți care refuză să se îndatoreze (pensionari, antreprenori precauți sau simpli muncitori) către cei care se îndatorează (bănci, marile corporații, băieții deștepti care aruncă cu bani la bursă.

Argumentul teoretic al „idioților utili” care sprijină demersul BCE este acela că economia are nevoie de mai multă inflație pentru a produce mai mult și pentru a absorbi șomajul. Acest argument este complet greșit din punct de vedere teoretic, așa cum ziceam mai sus, și invalid de experiențele empirice derulate pe o perioadă de timp relevantă. Reducerea artificială a ratei dobânzii și injectarea de bani nu stimulează creșterea economică autentică, ci creează un boom economic prin transferul forțat al economisirilor (“economisirile forțate” sunt marcă înregistrată și în comunism) către sectoare economice inerent lipsite de viabilitate. Chiar dacă statistic rata șomajului scade ca urmare a acestei aventuri, finalul boom-ului aduce criza economică și explozia șomajului. Trăgând linie, astfel de inginerii sociale și economice nu fac decât să deraieze economia de la potențialul ei de creștere.

Economia nu are nevoie de inflație, ci de resurse. Inflația nu face decât să erodeze averea oamenilor. Ce-i drept, mai face ceva. Reduce salariile reale. Acționează ca un impozit pe salarii fără ca clasa muncitoare să realizeze acest lucru. Politica inflaționistă, salutată de socialiștii din lumea întreagă, este de o ipocrizie și de un cinism fără margini. Nu trebuie să mergem prea departe în istorie pentru a descoperi efectele acestei scamatorii: avem cazul României, unde creșterea PIB din ultimii 3 ani nu a adus nici o îmbunătățire în nivelul de trai, din contră, l-a redus. Acolo unde PIB crește doar fiindcă statul pompează bani, totul nu este decât o inginerie contabilă.

[layout show=”1″]
2 Shares
Share
Tweet
Share