20 October 2020
Home / Economişti / Charles Goodhart: îmbătrânirea populației va împinge în sus dobânzile

Charles Goodhart: îmbătrânirea populației va împinge în sus dobânzile

Sau de ce viitorul nu sună bine. Charles Goodhart ne explică importanța îmbătrânirii populației pentru evoluția economiei. Dacă doriți un pont rapid, uitați-vă la evoluția Japoniei din ultimele decenii, deși cazul acestei țări nu arată cu acuratețe cât de rău pot sta lucrurile deoarece evoluția sa demografică este diferită de cea a țărilor din jur.

Curând însă întreaga planetă se va „japoniza”. Atât în țările în curs de dezvoltare dar mai ales în cele dezvoltate, scăderea mortalității și reducerea natalității vor duce la creșterea numărului de vârstnici în comparație cu numărul celor apți de muncă, și chiar la scăderea absolută a forței de muncă.

Cresterea fortei de munca

Cu alte cuvinte numărul persoanelor asistate (net consumatoare) va depăși numărul persoanelor care lucrează (net producătoare). Rata de suport, adică raportul dintre populația cuprinsă între 16-65 de ani și populația de peste 65 de ani va coborî dramatic în deceniile care urmează.

Rata de suport

Acum, se știe că economisirea variază pe parcursul vieții; indivizii pun bani deoparte atunci când sunt în putere de muncă, și cheltuie capitalul economist după ce ies la pensie. Așadar, dacă rata de suport se duce în jos, atunci și economisirea va scădea. Țările ale căror rate de suport se situează peste medie înregistrează și un nivel mai ridicat al economisirii, care aduce plusuri importante în conturile indivizilor. Așa s-a întâmplat în Japonia până în 1980 sau în China și Coreea de Sud în prezent. Dar acest fenomen se va schimba cu 180 de grade dacă ratele de suport încep să scadă. S-a întâmplat deja în Japonia, iar la rând stau China, Coreea de Sud, țările europene.

Practic, în următorii ani, lumea se va confrunta cu două mari probleme: scăderea ratei de suport (sau creșterea raportului de dependență al vârstnicilor) și, de asemenea, reducerea numărului de persoane angajate la nivel global. Aceste două modificări demografice vor avea puternice implicații economice, precum scăderea capacității de economisire, diminuarea acumulării de capital și, în general, încetinirea creșterii economice.

În aceste condiții, sunt foarte mari șanse ca, în următorii 10-15 ani, rata dobânzii să iasă din zona artificial joasă în care se află în prezent, situație care oricum nu este deloc normală, și să ajungă din nou la valorile istorice de echilibru, de circa 3%. Modificarea trendului dobânzilor va afecta puternic economia, din două motive: pe de o parte va pune presiune pe structura de producție a economiei, favorizând sectoarele producătoare de bunuri de consum, și va lovi puternic companiile puternic îndatorate. Astfel, nevoia de restrucuturare a economiei se va intensifica, poverii datoriilor din prezent adăugându-i-se un alt factor agravant – reducerea capitalului disponibil datorită evoluției demografice.

Soluții?

Cea mai transparentă soluție ar fi ridicarea în continuare a vârstei de pensionare. Creșterea ratelor de suport în perioada anilor 1990 a adus, cu sine, și o scădere a vârstei de pensionare în țări precum Japonia, SUA, Germania sau China. Dacă urmăm trendul de îmbătrânire a populației, este posibil ca până în anul 2050 vârsta de pensionare să crească din nou și să ajungă la o limită minimă de 70 de ani. Cea mai netransparentă variantă ar fi confiscarea sau naționalizarea (prin inflație și impozitare) economiilor din bănci și a fondurilor de pensii, astfel încât să se amâne pe cât posibil durerile restructurării economiei.

 

 

1 Shares
Share
Tweet
Share