19 September 2020
Home / Blogway iti zice Salut / Cerul văzut prin „lentila” Pietrei Craiului

Cerul văzut prin „lentila” Pietrei Craiului

M-am tot gândit şi răzgândit şi în final m-am hotărât să postez un articol fără legătură cu logica economică. Săptămâna aceasta am petrecut trei zile în Piatra Craiului, vizitând pentru prima oară masivul. Amintirea pe care mi-a lăsat-o este atât de vie şi frumoasă încât pur şi simplu nu mă pot abţine să nu spun şi altora, celor în stare şi doritori să cunoască un colţ de rai din România, celor care nu au călcat prin Piatra Craiului, că ar fi bine să nu evite acest munte.

Am ales Cabana Curmătura drept ţintă de bază şi, totodată, locul unde să ne punem cortul. La cabană am ajuns cu peripeţii, după ce am rătăcit traseul şi am urcat pe ghicite prin pădure, mai după hartă, mai după soare, vreo oră şi jumătate. Cabana Curmătura este accesibilă unui public larg, eventual pe drumul forestier de circa 8 km., care în partea de început străbate pitoreasca zonă Prăpăstiile Zărneştiului. O notă bună pentru cabanieri, care sunt OK (mamăliguţa cu brânză de la stâna din apropiere este super!, la fel ciorbiţa de perişoare).

Traseul pe care am decis să îl parcurgem a doua zi, la sugestia unui cunoscător al muntelui descoperit ad hoc, a fost următorul: urcare până în Şaua Crăpăturii, coborâre pe Valea Crăpăturii, urcare pe Padina Hotarului şi coborâre la cabană. Deoarece nu am găsit intrarea în traseul de urcare, am fost nevoiţi să urcăm pe Padina Şindileriei şi mai apoi până la Vârful Turnu. Padina Şindileriei este absolut superbă, iar ca grad de dificultate cred că se apropie de Valea Albă din Bucegi.
A treia zi am părăsit muntele prin Poiana Zănoaga, drum mult mai uşor decât ne-am aşteptat, promiţându-ne că vom reveni pentru a străbate întreaga creastă, Brâna Caprelor (pe care am contemplat-o de sus 5 minute, fără să mă satur…), Piatra Mică (pe care se cocoţau cu mare veselie copii veniţi în tabără) şi multe alte locuri.

În încheiere aş dori să menţionez un lucru. Poate unii dintre cei care au citit articolul meu despre vânzarea munţilor au crezut fie că habar n-am despre ce vorbesc, fie că sunt nebun dacă doresc comercializarea unor zone încă neafectate de piciorul „civilizaţiei”. Ştiu că sunt persoane care se simt fericite că, de exemplu, drumul spre Plaiul Foii este într-o stare jalnică, descurajând turiştii care vor să se apropie de Piatra Craiului cu maşina. Mărturisesc că nu îi înţeleg. Este adevărat că, din cauza drumului groaznic, maneliştii se mulţumesc să rămână pe Valea Prahovei; dar la fel de adevărat este că şi eu sunt descurajat să îmi plimb copilul în apropierea crestelor semeţe.

Ideea e că am habar despre ce vorbesc şi, da, doresc ca mai multă lume să aibă acces la aceste minuni ale naturii. Vreau ca muntele să fie privatizat fiindcă proprietarul privat este motivat (în cel mai înalt grad) să aibă grijă de el. Şi mai vreau ca lumea să ajungă într-un fel sau altul să străbată văile prin care am călcat şi eu, fie pe jos (caz în care trebuie amenajat un pic traseul), fie cu gondola sau telescaunul. Comorile naturale ale României trebuie cunoscute.

Eu, înainte de săritoarea de la intrarea în Padina Şindileriei
Eu, înainte de săritoarea de la intrarea în Padina Şindileriei
Bogdan, aproape de creastă, privind spre adâncurile Padinii Şindileriei
Bogdan, aproape de creastă, privind spre adâncurile Padinii Şindileriei
Andreea, odihnindu-se pe Vârful Turnu
Andreea, odihnindu-se pe Vârful Turnu
Alex, gata de plecare
Alex, gata de plecare

0 Shares
Share
Tweet
Share