21 April 2019
Home / Economişti / Cel mai prost sfat pe care îl poate oferi un profesor

Cel mai prost sfat pe care îl poate oferi un profesor

Universitatea din Michigan și-a mai adăugat un nume pe lista de bloggeri economici, profesorul Chris House. Din păcate, una din primele sale postări mă face să mă gândesc serios dacă merită să-i urmăresc blogul sau nu. Ce spune profesorul House? Că studenții ar trebui să-și dedice studiul manualelor moderne, nu marilor autori clasici:

Le-am spus studenților mei că nu merită să-și piardă timpul citind Teoria generală în anul întâi la masterat. Nu vreau să zic că Teoria generală nu e o carte bună. Dar nu sunt convins că lecturarea ei este o idee bună pentru studenți, cel puțin nu în acest moment al carierei lor.

Părerea mea este că învățămintele importante din cărțile mai vechi au fost deja încorporate în manualele moderne. Sunt convins că puțini biologi mai citesc în prezent Originea speciilor a lui Darwin, și chiar mai puțini matematicieni citesc Elementele lui Euclid.

Dacă vrei să cunoști ideile din cărțile vechi, atunci este mai bine să consulți de exemplu manualul de Macroeconomie al lui Mankiw decât să citești Keynes sau Hicks. Avem vreun motiv întemeiat să citim Avuția națiunilor sau Principiile de economie politică ale lui Ricardo? Mă îndoiesc. Contribuțiile unor autori precum Smith, Ricardo și Keynes sunt atât de importante încât ele reprezintă fundamentul manualelor din facultate. Să citești Capitalul lui Marx este o pierdere de vreme. E adevărat, puține din ideile lui Marx sunt prezente în manualele moderne… dar există un motiv pentru asta: multe din ideile lui Marx sunt considerate greșite de către știința economică modernă.

Pentru un student la masterat astăzi, cel mai bine este să citească manualele moderne. Ai mai mult de învățat și ești mai câștigat dacă citești manualul de Macroeconomie avansată al lui Romer decât Teoria generală.

Cred că această viziune obscurantistă stă în bună măsură la baza bancurilor care se fac despre economiști. Ea derivă dintr-o îndoctrinare evoluționist-progresistă, care spune că tot ce este acum la modă în știință (și în oricare alt domeniu) este cel mai bun, din simplul motiv că toate celelalte idei sunt mai vechi, deci depășite. Progresistul crede că ceea ce este bun supraviețuiește, ceea ce este prost sau greșit automat dispare. Evident, este într-o mare eroare. Pentru a vorbi doar de economiști, criza din 2008 nu a făcut decât să arate uriașul offside în care se află majoritatea lor.

Obscurantismul, disprețul față de marile cărți, marii intelectuali și marile contribuții ale umanității, reduse la cel mult simple paragrafe în manualele moderne, face ca economistul de azi să fie un om limitat. Cred că este indecent să dau nume, dar îmi vine în minte experiența trăită cu un important profesor de la Harvard, căruia i-am pus în față Etica protestantă și spiritul capitalismului, întrebându-l ce părere are despre legătura dintre etică și economie. Pe loc mi-a oferit un răspuns de complezență, dar câteva ore mai târziu, la cină, mi-a mărturisit că abia în acea zi auzise prima dată de Max Weber.

cool-education-people-smart-dumb

Acești profesori, în fond niște specialiști needucați, se află în spatele politicilor care ne afectează viața zi de zi. Personal mă despart de ei. I-am îndrumat întotdeauna pe studenți către autorii clasici. Formarea mea ca economist datorează mult seminariilor socratice în care discutam marile cărți din istoria gândirii economice și nu numai. Am avut enorm de câștigat din faptul că mi-am „pierdut timpul” lecturând și discutând great books. Puțină lume realizează cât de bine înțelegi economia dacă citești Adam Smith sau Bastiat. La fel cum vizionând o piesă de teatru de Caragiale este o experiență savuroasă și relevantă pentru vremurile noastre politice, citind marii economiști începi cu adevărat să te educi în economie.

[layout show=”1″]
1 Shares
Share
Tweet
Share