27 October 2020
Home / Articole / Ce înseamnă să fii responsabil fiscal?

Ce înseamnă să fii responsabil fiscal?

Ieri, Ionuţ Dumitru a declarat, referindu-se la eventualitatea reducerii TVA în 2013:

Legea responsabilităţii fiscale obligă guvernul să facă ajustări. Dacă se reduce o taxă trebuie compensată cu o altă taxă

Nu ştiu dacă aţi citit legea asta, însă principiul citat mai sus este suficient de suspect pentru ca să inserez aici un link către actul normativ. Acesta spune:

Principiul responsabilității fiscale Guvernul are obligația de a conduce politica fiscal-bugetară în mod prudent și de a gestiona resursele și obligațiile bugetare, precum și riscurile fiscale de o manieră care să asigure
sustenabilitatea poziției fiscale pe termen mediu și lung.

S-a înţeles? Ce s-a înţeles? La cum sună această formulare cred că şi Ceauşescu conducea finanţele României cât se poate de responsabil. Ba chiar, având în vedere că a lăsat ţara fără datorii, putem spune că a condus-o mai responsabil decât toate guvernele de după 1989. Oare aşa să fie?

Părerea mea este că legea nu stabileşte nici pe departe ce înseamnă o politică fiscal-bugetar responsabilă în România de azi. În afară de câteva idei de importanţă totuşi minoră (precum imposibilitatea majorării cheltuielilor de personal cu 180 de zile înaintea alegerilor), legea nu îşi merită numele.

Pentru a înţelege de ce, este necesar să recunoaştem care este contextul, problema de fond. România bălteşte din punct de vedere economic de câţiva ani de zile, iar din 1990 încoace PIB-ul a crescut în medie cu 1% – ceea ce, dacă scoatem din calcul elementele artificiale care umflă PIB, precum banii cheltuiţi pe autostrăzi, probabil înseamnă că am stagnat sau chiar regresat; noroc cu economia subterană, că altfel foametea (pe cap de locuitor, desigur), era mai mare decât în 1989.

În afară de această cifră statistică, statul întreţine diverse scheme sociale falimentare, în frunte cu schema de pensii, din care, aşa cum am explicat de n ori (de exemplu aici), fiecare dintre tinerii care intră în câmpul muncii pierde trei sferturi din banii cu care cotizează (forţat); bani de pensii oricum nu sunt şi deficitul se va lărgi în viitor; de asemenea, bani pentru spitale sau educaţie sunt în visele celor mai calici şi ignoranţi votanţi.

În ansamblu, economia României – căpuşată de un copleşitor sector de stat – este pe butuci. În acest context, a fi responsabil înseamnă a te gândi la o soluţie de creştere a economiei. Ce trebuie făcut pentru a ajunge la o creştere economică sustenabilă este simplu: liberalizare, liberalizare şi iar liberalizare. Începând cu taxele şi sfârşind cu aparatul birocratic. Nu te poţi numi responsabil dacă le ascunzi oamenilor faptul că atunci când vor ajunge la pensie vor primi praful de pe tobă. Eşti cât se poate de iresponsabil dacă mai insişti cu creşterea cheltuielilor publice, instituirea de noi taxe sau de noi legi care barează libera iniţiativă şi concurenţa. Singura politică responsabilă în România de azi este reducerea rolului statului şi liberalizarea cât mai completă a economiei. Şi asta presupune reducerea impozitelor – cu cât mai mult cu atât mai bine.

Încă ceva. Despre legi făcute de om care încearcă să ignore legile naturii am mai auzit şi toate au sfârşit lamentabil. Legislaţia este schimbătoare, dar legile economiei (ca şi ale fizicii, sunt imuabile). Este un semn de responsabilitate să înveţi mai întâi economie şi apoi să faci legi, decât să aplici legi care sugrumă economia.

0 Shares
Share
Tweet
Share