20 September 2020
Home / Articole / Ce înseamnă liberalismul: în Tunisia, un patron și-a lăsat fabrica pe mâna muncitorilor

Ce înseamnă liberalismul: în Tunisia, un patron și-a lăsat fabrica pe mâna muncitorilor

123 Shares

“După ce a anunțat falimentul, proprietarul fabricii de confecții Mamotex s-a retras din firmă dându-și acordul ca muncitorii să preia responsabilitatea producției și a administrării întreprinderii.” (sursa)

Înseamnă asta că socialismul a răsturnat capitalismul? Nici vorbă! Cele întâmplate sunt expresia acordului de voință între părți, o chestie specifică tradiției liberale și a dreptului de proprietate privată. Doar un obtuz crede că în regimul capitalist se opun două clase sociale: patronii (bogați) și muncitorii (știți refrenul: săraci, exploatați și vai de ei). În realitate, în economia liberă oricine are zi de zi ocazia să decidă ce vrea de la viață: să devină jurnalist sau pictor, doctor sau militar; angajat sau antreprenor. Și fiecare poartă răspunderea pentru deciziile sale. Vă imaginați cumva că este ușor să fi antreprenor? Nu-i deloc ușor, căci dacă ar fi atunci toți cei care chibițează pe margini ar da și ei lovitura. A fi antreprenor înseamnă a câștiga asumându-ți riscuri – and sky is the limit – dar mai înseamnă și să suporți eșecul.

confectii

O spun de ani de zile. Haideți fraților să lăsăm sindicatele de la CFR să se ocupe de companie; să o privatizăm pe 0 lei în beneficiul salariaților. Ce soluție poate împăca și capra și varza mai bine de atât?! În ciuda banalității soluției, nimeni nu o discută: nici sindicatele, nici guvernul. Ei, dar se vede treaba atunci că capra și varza formează de fapt un cartel și vor să sugă împreună de la bugetul cetățeanului…

Sau hai să lăsăm sindicatul din minerit, care protestează în aceste zile, să-și conducă singuri activitatea. De decenii statul încearcă să închidă, să reformeze, să administreze sau să privatizeze – și pierderile au continuat să se acumuleze, protestele sociale nu au dispărut. Nu este clar că varianta asta este un eșec de proporții, un eșec al abordării intervenționist-socialiste pe care o arborează toate partidele și toți politicienii? Prin care, de fapt, banii contribuabililor au fost permanent folosiți pentru a acorda privilegii baronilor locali (din companie, sindicate, administrație)? Hai să schimbăm povestea, hai să le dăm mina minerilor.

Știți care e culmea? Că în Tunisia, o țară africană, sunt posibile gesturi pe care guvernul României (“o economie de piață funcțională”) nu le-ar face în ruptul capului. Fiindcă interesul poartă fesul. Patronul tunisian s-a săturat să suporte pierderile. Guvernul român nu s-a săturat de cârdășia cu baronii locali și de redistribuit averea românilor, pentru că asta este chiar natura sa.

Nu capitalismul, ci ipocrizia guvernanților noștri împarte societatea în două, cultivă ranchiuna și frustrările. În loc să-i lase pe oameni liberi să își decidă viitorul și să își administreze viața, politicienii nu au urmărit decât să-i înglodeze mai mult în noroiul unor companii prost administrate.

***

La fel se întâmplă și în sectorul financiar, cu legea dării în plată. Un grup de oameni care s-au simțit înșelați, vociferează acum și caută răzbunare contra unui grup de interese (bancherii) ținut în brațe de guverne indiferent de culoarea politică. Cei desemnați să vegheze la claritatea climatului financiar au cultivat de fapt confuzia, au închis ochii la practicile înșelătoare ale băncilor, au tulburat și mai mult apele deșertând în economie vidanja cu bani tipăriți. Și acum au ajuns să se încurce în propriile minciuni. Guvernul și BNR ar trebui să se ceară afară din joc și să lase băncile singure. Parlamentul ar trebui să se abțină din a da legi care afectează contractele deja încheiate – asta dacă vrem să întrecem orice limită a talciocului și a trocului politic.

123 Shares
123 Shares
Share
Tweet
Share