24 June 2019
Home / Analiză-Statistică / Ce explică mai bine creșterea numerarului: economia subterană sau dobânzile mici?

Ce explică mai bine creșterea numerarului: economia subterană sau dobânzile mici?

Într-un articol recent Ionuț Bălan despre volumul numerarului ca semn al creșterii economiei subterane. Așa cum știm, economia informală presupune tranzacții efectuate în afara sistemului bancar; deci cu cât numerarul ocupă un loc mai important printre componentele masei monetare, cu atât putem presupune că apetitul pentru tranzacții neînregistrate sau afaceri subterane este mai mare. Mai mult, Ionuț Bălan are o teorie fiscală despre acest fenomen. El spune că creșterea impozitelor împinge mediul de afaceri în afara legalității și acest lucru ne face să observăm creșterea numerarului. Cu alte cuvinte, creșterea numerarului este precum febra – simptomul unui organism (economia) infectat cu un virus (impozite mari).

Bineînțeles, sunt complet de acord cu ideea că impozitele mari provoacă extinderea economiei subterane și stimulează tranzacțiile cash. Dar cred că pentru a explica adecvat dinamica numerarului este nevoie de o explicație suplimentară. Mai precis, eu am o teorie monetară a fenomenului: descurajarea economisirii prin scăderea ratei dobânzii duce la creșterea cash-ului. Pot însă reformula această idee în termeni fiscali, deoarece manipularea ratei dobânzii de către băncile centrale acționează precum un impozit, diminuând randamentul economisirii și descurajând acumularea de capital. Până la urmă, indiferent cum procedează – fie că apelează la impozite clasice fie că tipărește bani și reduce rata dobânzii – statul urmărește același lucru: să confiște bani din sectorul privat pentru a-și ușura povara propriilor obligații financiare.

Părerea mea este că doar combinând teoria fiscală cu explicațiile monetare putem clarifica evoluția structurii masei monetare din România de la criză încoace.

Pentru început, iată ce spune Ionuț Bălan:

“Numerarul in afara sistemul bancar a crescut la 14,92% din total masei monetare (M3) in iunie 2014, foarte aproape de “varful” de 14,93% atins in august 2012. In perioada iunie 2013 – iunie 2014, numerarul in circulatie a avansat cu 7,6%, iar masa monetara (M3) cu numai 5,3%…

Niveluri ale numerarului mai ridicate decat in Romania se intalnesc in Lituania – 21% si Ungaria – 17,24%. Iar exemplul statului maghiar e elocvent, pentru ca a majorat TVA la 27% – cel mai inalt nivel din UE. Dar nici noi nu suntem departe dupa saltul brusc de la 19% la 24%.

Si atunci cauza pentru care a crescut cash-ul in Romania e extensia economiei subterane, care a provocat debancarizarea masei monetare. Innegrire a economiei, dupa majorarea TVA, care a constituit o reactie la managementul guvernamental defectuos, ce a impovarat economia pe timp de criza.”

Numerar

Cred că această teorie are o putere explicativă însemnată, mai ales pentru perioada 2010-2012. Dar pentru a înțelege mai bine evoluția numerarului, mai ales în anii 2009 și 2013-2014 avem nevoie de un argument suplimentar. Hai să ne uităm la graficul următor, care arată dinamica numerarului și a depozitelor la termen (economisirea) în raport cu masa monetară. Observați asimetria? Numerarul evoluează în sens invers economisirii: atunci când publicul decide să țină mai mulți bani cash, implicit renunță să mai economisească și viceversa.

Numerar vs depozite

Ce s-a întâmplat în prima fază a crizei, în anul 2009? Ca urmare a conștientizării pierderilor contabile și a investițiilor eronate publicul și-a restrâns cheltuielile și a încercat să pună deoparte cât mai mulți bănuți. Se vede cum conturile curente scad iar numerarul stagnează, în vreme ce depozitele la termen cresc cu 20%. Ce era cel mai bun lucru de făcut în 2009? “Să strângi bani”, să economisești. Exact asta s-a întâmplat.

Observați că, în continuare, trendul de creștere a economisirii a încetinit, iar numerarul a prins din urmă și chiar a depășit în acest an ritmul de creștere al depozitelor la termen; în plus, de pe la sfârșitul lui 2012, conturile curente au început și ele să crească. Ceea ce face ca, de aproape doi ani să vedem cum componentele lichide ale masei monetare încep să capete o pondere din ce în ce mai mare.

Componentele masei monetare

M1 vs M2

Și acum să ne întoarcem la economia subterană și la relația ei cu numerarul. Cât este de adevărat că numerarul a crescut din cauza extinderii economiei subterane și a fiscalității? Ei bine, dacă din 2010 până în prezent economia subterană ar fi reprezentat singurul factor determinant al structurii masei monetare, atunci ar fi trebuit să vedem atât creșterea numerarului cât și scăderea conturilor curente – ce nevoie ai de conturi curente dacă tu faci tranzacții cu banii în mână? Ceea ce și vedem, însă doar până la sfâșitul lui 2012. Din 2013 se schimbă povestea și conturile curente cresc. Așa cum spuneam anterior, nu doar numerarul, dar toată masa monetară în sens restrâns (M1) crește. În opinia mea aceasta înseamnă că un alt factor a intervenit și contribuie la dinamica monetară.

Este vorba de dobânzi. Uitați cum au evoluat ratele dobânzilor la lei și euro pentru depozitele la termen ale populației: au scăzut drastic în 2009, după care au manifestat o oarecare tendință de stabilizare (mai ales la euro), după care au început să scadă din nou accelerat începând cu 2013. Scăderea dobânzilor, adică penalizarea economisirii, este motivul pentru care masa monetară în sens restrâns (M1) – implicit numerarul – crește din 2013 încoace.

Ratele dobanzilor la depozitele la termen in lei si euro

M1M2 si rata dobanzii

În concluzie – da, este adevărat: înăsprirea fiscalității explică creșterea numerarului. Dar mai este ceva: inflația și reducerea artificială a dobânzilor acționează tot ca un impozit (ascuns) asupra economisirii și reprezintă un factor explicativ suplimentar și esențial în dinamica numerarului.

 

 

3 Shares
Share
Tweet
Share