7 April 2020
Home / Aberaţia de intervenţie / Ce e debandada asta? Hai să raționalizăm pâinea!

Ce e debandada asta? Hai să raționalizăm pâinea!

Patronatul industriei pâinii susține reducerea numărului de spații în care se poate vinde pâine, implicit a numărului de vânzători. Motivul pentru impunerea acestei prohibiții este unul din argumentele cele mai populiste aduse împotriva pieței libere: așa-zisul haos asociat cu funcționarea acesteia:

În momentul de faţă, este o debandadă totală (în procesul de vânzare a pâinii – n.r.). Pâinea se vinde şi la tarabă în piaţă, se vinde şi din navetă la colţul străzii, se vinde în chioşcuri, în tonete, se vinde în magazine în care se vând detergenţi sau ciorapi ori alte mărfuri.

Adepții “comerțului organizat” – adică socialist-corporatiștii – spun că reglementarea strictă a vânzării pâinii va fi în beneficiul consumatorului:

primul care va câştiga va fi consumatorul, deoarece acesta va găsi o gamă mai diversificată de produse de panificaţie, întrucât comerciantul care vinde pâine în raion sau în magazin specializat va fi nevoit să comande la mai mulţi furnizori, va exista o concurenţă între furnizori şi, în acelaşi timp, se va crea posibilitatea pentru consumator să îşi aleagă produsul pe care îl doreşte şi este bun din punct de vedere calitativ.

Și dacă mai are cineva ceva de protestat, urmează verdictul final:

Şi înainte de ’90 pâinea se vindea în magazine specializate sau în raioane de pâine. Aşa este şi în celelalte ţări membre ale Uniunii Europene, numai la noi această democraţie prost înţeleasă a permis un comerţ care pur şi simplu este ieşit din comun.

Spre dezamăgirea patronatului ar trebui să spunem răspicat că interdicțiile în calea comerțului nu pot fi în serviciul consumatorului, ci doar în beneficiul producătorului. Dacă patronatul reușește să demonstreze contrariul, dar cu argumente, nu cu sofisme, atunci ar trebui să aruncăm la gunoi cărțile de economie și învățămintele acumulate în câteva veacuri de gândire economică. ar trebui ca economiștii să-și scoată pălăria în fața brutarilor. Dar acest moment este departe. În realitate, îngrădirea liberului comerț al pâinii va genera creșterea costului de desfacere a acestui produs (deoarece comercianții trebuie să investească în amenajarea spațiului) ceea ce îi va scoate de pe piața pe vânzătorii marginali – adică pe acei comercianți care obțin cel mai mic profit și care vor decide că mai bine se lipsesc de afacere decât să investească într-un raion specializat. Aceste efect va duce la creșterea costului pâinii pentru cumpărător. Nu mă refer aici neapărat la creșterea costului monetar (sau contabil) al pâinii, ci la creșterea costului economic (de oportunitate) al procurării pâinii. Dacă magazinul de proximitate nu va mai avea pâine atunci locuitorii cartierelor dormitor din București vor trebui fie să bată zilnic drumul până la supermarket pentru a se aproviziona, fie să cumpere o cantitate dublă sau triplă (dacă decid să păstreze frecvența mersului la cumpărături) astfel încât să le ajungă pentru toată săptămâna. În primul caz peste prețul pâinii se vor adăuga alte costuri: costul transportului sau costul uzurii pantofilor tot bătând drumul la magazin – așa numitul shoe-leather cost, timpul pierdut – în care oamenii ar fi putut produce bani sau alte lucruri etc. În al doilea caz indivizii vor consuma pâine expirată sau de o calitate mai proastă. Așadar, reducerea arbitrară a numărului de vânzători, adică raționalizarea locațiilor de vânzare, nu poate genera alte efecte decât cele cu care am fost – gura păcătosului adevăr grăiește! – într-adevăr obișnuiți înainte de 1990: penurie, alergătură, creșterea efortului depus pentru intrarea în posesia unei pâini. Și am vorbit de mediul urban, dar gandiți-vă la situația de la sate. În plus, este posibil ca diminuarea spațiilor de desfacere a pâinii să facă profitabilă și reducerea numărului sortimentelor de pâine, în defavoarea pâinii foarte ieftine – care acupă la fel de mult lor pe raft ca pâinea feliată sau de calitate superioară și care are o valoare mai mare. În ultimă instanță, procesul de raționalizare și cartelizare va avea drept efect scumpirea pâinii.

Istoria este plină de cazuri care ilustrează plenar consecințele politicii restricționiste, este suficient să mai intrăm în bibliotecă din când în când. Patronatul pâinii nu a venit cu o adevărată analiză economică a efectelor legii propuse. Nu i-am auzit pe economiști apărând această măsură. Probabil, brutarii consideră că trăim într-o societate atât de înapoiată încât știința economică este considerată un lux, iar înțelepciunea de tejghea este suficientă pentru moment.

Măsura asta pare a fi propusă în cârdășie cu guvernul, ceea ce nu mă miră. Guvernul tocmai a decis diminuarea TVA la pâine, iar acum este într-o stare febrilă: cum să demonstreze el că reducerea impozitării aduce mai mulți bani la buget prin diminuarea evaziunii? În mod normal așa ceva nu se poate întâmpla, totul nu era decât o invenție, un argument scos din pălărie pe care bineînțeles că reprezentanții FMI nu l-au înghițit. În disperare de cauză cineva a venit probabil cu ideea amenințării cu desființarea a micilor magazine, adică probabil a comercianților evazioniști. Rămâne de văzut dacă cumva guvernul va câștiga pariul cu desființarea. Dar, chiar dacă la final statul va atrage mai mulți bani la buget, să nu uităm că acești bani vin din buzunarele consumatorilor de pâine. Dacă statul va câștiga bani din scumpirea pâinii (inclusiv prin îngreunarea accesului la pâine), atunci reducerea evaziunea se va dovedi o pastilă foarte amară pentru cetățeni. Adică exact așa cum este în realitate.

Romanian_ration-card_for_bread,_1989

Socialiștii care propun aceste legi ar trebui să aibă un pic mai mult curaj. Ar trebui să susțină centralizarea completă a comerțului cu pâine, exact ca pe timpul comunismului, când fiecare avea cartela lui și pe ea se bifa de câte ori cumpăra pâine. Nu mai ai ce evaziune să faci atunci, mai ales dacă desființarea pieței este însoțită și de paza armată a fabricilor de pâine și de supravegherea cu mitraliera a desfacerii produselor de panificație. Abia atunci vom scăpa definitiv de evaziune și vom suspina cu încântare: La naiba cu debandada vânzării de pâine la toate chioșcurile, acum avem comerț ordonat, controlat, măsurat, într-un cuvânt – civilizat!

0 Shares
Share
Tweet
Share