19 August 2017
Știri pe scurt
Home / Analiză-Statistică

Analiză-Statistică

Schimbare metodologică: gospodăriile cheltuiesc mai mult pe impozite

INS arată structura cheltuielilor gospodăriilor în anul 2015 și, ce să vezi, în comparație cu anii precedenți acestea au alocat o pondere mai mare plății diverselor taxe și contribuții. Citind metodologia am aflat că “Începând cu anul 2015, se foloseşte Clasificarea Europeană a Consumului Individual pe Destinaţii – COICOP 2013 la nivel de 5 digiţi, ceea ce aduce modificări asupra structurii anumitor indicatori, în sensul regrupării acestora, faţă de anii anteriori.” Deci românii “mănâncă” mai multe taxe decât știam. În rest, nici o surpriză, românii cheltuie chiar pe mâncare 21% din bani, 23% pe bunuri nealimentare și 20% pe servicii.  

Citeşte în continuare

Execuția bugetară după 4 luni

Arată o deteriorare clară față de perioada similară a anului trecut, dar totuși semnificativ mai mică decât ar fi arătat simplul impact contabil al reducerii cotei generale de TVA și a TVA la alimente, ținând cont și de creșterea puternică a cheltuielilor publice. Cifrele arată clar: excedentul actual este de 127 mil. lei, anul trecut era de 6 mld. lei. Diferența se datorează unor fluctuații precum: creșterea salariilor bugetarilor, pentru care acum se cheltuie 1,5 mld. lei mai mult ca anul trecut. creșterea asistenței sociale, unde creșterea înregistrată este de 1,7 mld. lei scăderea sumelor intrate de la UE, cu 1,8 mld. lei scăderea TVA – s-au colectat cu 1,7 mld. lei mai puțin Dacă statul și-ar fi înghețat cheltuielile – adică dacă ar fi dus o politică de bun-simț având în vedere relaxarea fiscală și deflația – atunci excedentul bugetar ar fi fost de aproape 4 mld. lei, adică …

Citeşte în continuare

Singura eroare mai mare decât salariul minim: salariul minim centralizat

Un singur lucru este mai rău decât instituirea salariului minim: stabilirea acestuia într-o manieră centralistă, la un nivel uniform în întreaga țară. De ce? Deoarece există discrepanțe regionale în ceea ce privește condițiile de producție: infrastructura este mai mult sau mai puțin săracă, capitalul uman este mai mult sau mai puțin adecvată, până și calitatea administrației publice este mai bună sau mai proastă. Urmarea firească a acestor diferențe în condițiile de producție este diferența de bunăstare: acolo unde productivitatea este mai mare, salariile sunt mai mari și lumea trăiește mai bine; acolo unde productivitatea este mică, lumea trăiește mai prost. Ce se întâmplă dacă salariul minim – adică interdicția de a angaja forță de muncă sub un anumit salariu – este stabilit uniform la nivelul întregii economii? Efectele sale vor fi diferite în plan regional în funcție de variațiile de productivitate. Este posibil ca în regiunea cu salarii oricum mari, …

Citeşte în continuare

Elveția: cea mai accelerată deflație din istorie?

Văd pe Twitter graficul de mai jos, care arată o scădere destul de accentuată a prețurilor de producător: Verific la Oficiul Federal de Statistică, care prezintă date din 1963 până în prezent. Realizez repede graficul in Excel și se pare că, într-adevăr, scăderea prețurilor nu a mai cunoscut un ritm atât de accentuat, deși au mai fost perioade de ieftiniri. În ciuda acestei scăderi de prețuri și a aprecierii francului, PIB-ul este previzionat să crească totuși, cu 0,8% în acest an. Este remarcabil cum economia Elveției îndură vicisitudinile unei economii mondiale afectate de devalorizări în lanț, dobânzi manipulate artificial și crize peste crize.      

Citeşte în continuare

La tăierea TVA, românii au mâncat cât de Crăciun

Tăierea capului diavolului TVA a propulsat comerțul cu alimente, băuturi și tutun la cote specifice Nașterii Domnului și sărbătorilor de iarnă. Așa arată indicele volumului comerțului, neajustat sezonier. Deci este real, scăderea TVA va duce la obezitate, iată încă un motiv pentru care relaxarea fiscală nu este bună, vă rugăm să o respingeți! P.S. așa arată și cifrele ajustate sezonier:  

Citeşte în continuare

Investițiile în economie, în ușoară revenire

În ciuda hărmălaiei despre reducerea cheltuielilor de investiții ale statului – care reprezintă o falsă problemă – INS ne spune astăzi că investițiile nete în economie s-au cifrat în primul semestru la 26,8 miliarde lei, o creștere de peste 7% față de perioada similară din 2014. Trendul general indică o oarecare stabilitate, în termeni reali investițiile nefiind prea departe de suma înregistrată în 2007 – totuși un an de boom economic, în care se spărgeau bani la greu. Nu înțeleg de unde atâta pesimism și vociferări (“Vai, scad investițiile, se scufunda planeta!”), îndemnuri adresate guvernului pentru creșterea investițiilor publice și așa mai departe. Cred că România are încă, în mare, investiții peste nivelul pe care îl poate gestiona eficient. Sigur, ar fi fabulos să avem investiții duble (ca să avem și noi o creștere economică de 6-7%, normală pentru o țară ca România), dar în condiții de competiție, de inovare, …

Citeşte în continuare

Este o așa tragedie că au scăzut investițiile?

Curs de Guvernare arată că rata investițiilor a ajuns la minimul ultimilor 10 ani. Dar eu nu împărtășesc pesimismul care emană din această constatare. Hai să ne uităm mai atent pe cifrele Eurostat (mulțumită articolului citat am putut să observ că Eurostat a revizuit masiv datele pentru România pe care le știam!). Formarea brută de capital fix a ajuns în anul 2014 la 22% din PIB. În Polonia, despre care am mai vorbit într-o analiză comparativă pe această temă, rata investițiilor s-a cifrat la 19,5% din PIB. Media europeană a fost de 19,3% din PIB. Scăderea investițiilor a fost pusă de mulți analiști pe seama reducerii investițiilor publice. Bănuiesc că ați auzit teza: “Guvernul are excedent bugetar fiindcă a tăiat banii de investiții” ș.a.m.d. Dar hai să punem în context european această prăbușire a investițiilor publice, ce vedem? Cu investiții reprezentând 4,3% din PIB România nu este nici prima nici …

Citeşte în continuare

Alimentele, cu 10% mai ieftine decât în 2012

Nivelul prețurilor a înregistrat o nouă scădere în luna iulie, după cea din iunie, impulsionată de reducerea TVA la alimente. Nivelul prețurilor nu s-a mai situat atât de jos din 2012, de când colectez date pentru acest grafic. Iar alimentele sunt cu 10% mai ieftine acum decât atunci. De fapt, tocmai din cauza acestui foarfece al prețurilor – din cauza scăderii prețurilor la alimente – nivelul general al prețurilor a rămas relativ constant; altminteri, inflația din sectorul serviciilor și al mărfurilor nealimentare l-ar fi tras tot mai sus. Foarfecele prețurilor este o veste proastă pentru țărani, pentru mediul rural. În mod normal, această evoluție a prețurilor ar trebui să stimuleze urbanizarea, migrația oamenilor de la sate la orașe, reducerea forței de muncă înregistrată în agricultură. Așa s-a întâmplat în istorie. Doar că acum România funcționează cu taxe letale, cum nu era cazul în Anglia revoluției industriale sau în vremea începutului …

Citeşte în continuare

Codul fiscal, economisirea și politica monetară

Lucian Croitoru combate ideea relaxării fiscale susținând ca (1) aceasta ar pune piedică politicii monetare și (2) ar putea genera un dezechilibru macroeconomic similar celui dinainte de 2008. În esență, el reia argumentele expuse în articolul Paradoxul românesc. În cele ce urmează voi comenta critic punctul său de vedere, arătând că reducerea poverii fiscale nu este de natură să provoace îngrijorări dacă (și acest dacă este foarte important) restul politicilor statului român nu intră în contradicție cu funcționarea eficientă a economiei. Înainte de a intra în detalii, țin să subliniez din capul locului însă că, chiar dacă Lucian Croitoru are dreptate în ceea ce privește (1), de aici nu rezultă concluzia normativă pe care o sugerează; pur și simplu este neinteresant că politica fiscală împiedică politica monetară să-și urmeze cursul – mai interesant ar fi de văzut dacă politica monetară însăși este sau nu optimă. Așadar, cum vede Lucian Croitoru …

Citeşte în continuare

Salariul mediu real a crescut cu 9,5% în ultimul an

Creșterea este spectaculoasă și amintește de ritmul în care creșteau veniturile în anii de boom economic. De exemplu, în vara lui 2006 câștigul salarial înregistra o creștere în termeni reali de 8% față de iunie 2005. În comparație cu anul 1990, salariul real este cu 37,5% mai mare și, după cum puteți vedea, dinamica acestuia s-a accelerat în ultimii ani. Cauzele acestei evoluții sunt: creșterea nominală a salariilor prin măsurile luate de de-a lungul timpului de guvern: revenirea le vechiul nivel a salariilor reduse în timpul crizei, creșterea pronunțată a salariului minim. creșterea salariilor din sectorul privat ca urmare a îmbunătățirii climatului economic. scăderea pronunțată a inflației și deflația din perioada pe care o traversăm, ceea ce determină creșterea puterii de cumpărare. Dacă creșterea ar continua în același ritm, atunci în 8 ani salariul mediu s-ar dubla! Problema este însă că dinamica salariilor depășește dinamica producției și la orizont se …

Citeşte în continuare

La 6 luni, excedentul bugetar rezistă

Execuția bugetară la încheierea lunii iunie arată la fel de bine ca cea din luna mai, deși între timp a survenit scăderea TVA la alimente. Statul are un excedent de 0,6% din PIB, față de deficitul de 0,5% din PIB care se înregistra în iunie 2014, deci în ultimul an bugetul s-a îngrășat cu 1,1% din PIB în ciuda scăderile de taxe. Pe capitolele de venituri fiscale vedem creșteri peste tot, creșteri care s-au menținut față de luna precedentă: +18,3% la TVA, +14,2% la impozitul pe salarii și pe venit, +12% la impozitul pe profit, +8,6% la accize. Încasările din CAS au scăzut, dar puțin ținând cont de reducerea contribuției operată anul trecut. Toate acestea au făcut ca veniturile statului să crească în primele 6 luni cu 10,2% față de perioada similară din anul trecut. Cheltuielile publice au sporit și ele cu 2,5%, în special datorită creșterii cheltuielilor de personal …

Citeşte în continuare

Excedentul bugetar continuă să surprindă plăcut

După primele 4 luni ale anului execuția bugetară înregistrează un excedent de aproape 6 mld. lei, adică 0,85% din PIB. O situație greu de imaginat în urmă cu puțin timp. Acum o lună am numit acest fenomen efectul anti-fraudei. Dar probabil și creșterea economică este un factor important în joc. Pe partea de venituri statul e pe plus la aproape toate capitolele: TVA +20%, impozitul pe profit + 10%, impozitul pe salarii și venit +14%… doar la contribuții sociale se înregistrează -0,3% față de primele patru luni din 2014, dar rezultatul este oricum remarcabil având în vederea scăderea CAS. Cheltuielile au rămas cum le știam, adică înghețate. Dacă ne uităm în structură vedem că cheltuielile de personal au crescut, în schimb cele de investiții au scăzut – și cu cât mai trece o lună cu atât vedem o scădere mai drastică: doar la cheltuielile de capital statul a făcut economii …

Citeşte în continuare

Avem drumuri pietruite și noi, în România!

INS spune că 38,7% din rețeaua rutieră constă în drumuri pietruite și de pământ. Restul sunt drumuri asfaltate, în diverse stadii de “modernizare”, dar circa jumătate din ele au durata de serviciu depășită. Vestea bună este că, totuși, drumurile pietruite sunt, ușor-ușor, pe cale de dispariție: ponderea lor în rețeaua rutieră scade în medie cu circa 1% în fiecare an. În acest ritm, peste 38 de ani vom trăi într-o țară cu drumuri integral asfaltate, deși nu știm exact cum vor arăta.

Citeşte în continuare

Ura! Impozitarea bacșișului va afecta cei mai prost plătiți salariați

Ura! Legiferarea bacșișului și impozitarea acestuia cu 16% va adânci polarizarea socială – să ne bucurăm fiindcă, vorba Victoriei Stoiciu, noi oricum nu vrem să încurajăm joburile prost plătite în țara asta! În caz că nu știați, așa au arătat salariile nete plătite în luna februarie în România: angajații din industria tutunului s numără printre cei mai bine plătiți români, câștigând în medie 5151 lei, adică de circa 3 ori mai mult decât salariul mediu net pe economie (1731 lei); salariații din petrol și gaze țin și ei aproape, cu un salariu mediu de 4159 lei; în ciuda reputației lor, bancherii câștigă în medie mai puțin decât ați crede, doar 3783 lei, adica 218% din salariul mediu pe economie; angajații din agricultură și silvicultură încasează 1328 lei, adică 77% din salariul mediu național; cu voia dumneavoastră, “roiul” de ospătari și alți angajați din hoteluri și restaurante au un salariu mediu …

Citeşte în continuare

Economia are nevoie de creșterea salariilor? Nici vorbă!

Cristian Hostiuc afirmă în ZF că “România are mai multă nevoie de creşterea salariilor decât de scăderea TVA”, deoarece doar creșterea salariilor ar rezolva adecvat problema cererii interne, în absența căreia economia suferă. Cred că domnul Hostiuc este pe o direcție greșită și oferă un exemplu clasic de analiză care pune căruța înaintea boilor: pentru a crește, economia nu are nevoie de salarii mai mari, ci de producție mai multă. Salariile nu reprezintă un factor de producție, ci recompensa unui factor de producție – factorul muncă; cu alte cuvinte, salariile reprezintă o parte a producției (restul revenind proprietarilor celorlalți factori de producție). Creșterea salariilor reale nu se poate realiza decât prin creșterea cantității de bunuri și servicii oferite pe piață. La rândul său, creșterea producției are la bază în principal creșterea cantității de capital investit/lucrător, capitalul fiind factorul de producție cel mai important în economia contemporană – așa cum în …

Citeşte în continuare