19 September 2020
Home / Socialism pretutindeni (page 2)

Socialism pretutindeni

Poșta Română – sau cum socialismul o ia turbo

Sper că nu ați uitat de scandalul de la Poșta Română, unde directoarea serviciului juridic și fericita posesoare a unei parașute de aur în valoare de 60 000 euro și-a încheiat contractul. Vi se pare normal ca un director la stat să primească atâția bani? Pentru contribuția adusă unei companii falimentare care are datorii de 56 milioane euro la stat?! Octavian Bădescu, fostul manager privat al diviziei de curierat rapid al Poștei, explică pe blogul personal cum funcționează sistemul: In cazul de fata, simplu: Compania de stat (proprietatea noastra) pierde bani. Se imprumuta la banci. Cand nu mai are cu ce gaja creditele se merge la guvern si se solicita taierea datoriilor/conversie, pentru ca bilantul sa arate mai bine si sa se poata imprumuta in continuare. Dar e o problema, miscarea asta s-ar numi „ajutor de stat” si nu ne lasa UE. Cu o exceptie – compania sa se afle …

Citeşte în continuare

Ce este fascismul?

Numeroasele schimburi de replici care au avut loc în ultimele zile pe tema fascismului mi-au arătat că multă lume nu înțelege bine semnificația acestui curent de gândire. De exemplu, un comentator alege să caracterizeze orientarea ideologică a lui Horia Roman Patapievici citând dezaprobator următorul paragraf din cartea acestuia, “Politice” – “Poporul român nu a vorbit direct în istorie, iar când a început să vorbească (votul universal şi egal), a început să spună numai prostii. Cred cu convingere că garanţia progresului în România este votul cenzitar.” Criticul adăugă: “pentru libertarianul Patapievici, accesul bătrânilor sau al altor categorii la respectivele servicii… la autobuz, la încălzire, la tratament, la spitale, la medicamente… trebuie lăsat exclusiv în mâna pieţei libere”. După care se întreabă: “Poate fi caracterizată ideologia politică rezumată sumar în paragraful de mai sus drept fascism? E mult spus. Sau, altfel spus, e o exagerare, mai puţin stridentă totuşi decât cea pe care …

Citeşte în continuare

Haosul planificat de la metrou

Vestea că Metrorex a cheltuit 90 de milioane de euro pe trenuri care nu încap în stații și pentru care, drept urmare, trebuie cheltuiți alți bani în ajustarea peroanelor m-a trimis imedit cu gândul la acest fragment din Liberalismul economic (Common Sense Economics : What Everyone Should Know About Wealth and Prosperity): Principiul de bază al economiei – acela că stimulentele contează – se aplică în egală măsură în socialism ca și în capitalism. De exemplu, în fosta Uniune Sovietică, directorii și angajații fabricilor de sticlă erau la un moment dat remunerați în funcție de câte tone de sticlă produceau. Nu este de mirare că unele fabrici au produs sticlă atât de groasă încât abia puteai să vezi prin ea. Apoi regulile au fost schimbate iar directorii au fost remunerați în funcție de suprafața (metri pătrați) de sticlă pe care o produceau. Efectul era previzibil. Fabricile socialiste au produs sticlă …

Citeşte în continuare

Reacția mea la măsura guvernului de a taxa suplimentar carburantii

  Am explicat de ce măsura guvernului este distructivă pentru economie. Ni se spune că guvernul vrea sa facă o faptă bună, anume să construiască autostrăzi, așadar ar merita să plătim mai mulți bani. Eu n-am nimic împotrivă ca guvernul să facă fapte bune. Dar cea mai bună faptă ar fi să reducă impozitarea, nu să o crească! Cel mai bun lucru pe care îl poate face guvernul este să nu ne mai stea pe cap, să nu mai risipească banii și să ne scutească cu populismele. Să ne lase banii care ni se cuvin, pe care i-am produs prin propria muncă și creativitate. Să ne lase să decidem în ce direcție anume vrem să investim. Dacă guvernul ia aceste decizii în numele cetățenilor atunci acționează în mod tiranic. Din nefericire pentru guvern, nimic nu-l mai poate salva din ridicolul în care s-a afundat el însuși, fără să-l împingă nimeni. …

Citeşte în continuare

Taxa pe vilă, de la anul în Marea Britanie

După francezi, se pare că este rândul socialiștilor englezi să facă următorul pas în periculoasa escaladă a impozitării. De anul viitor guvernul va impune taxa pe vilă (sau pe conac, ca să sune mai burghez), adică va supraimpozita casele cu valoare mai mare de 2 milioane de lire. Măsura este logică, fiindcă așa cum am spus statele falimentare din Occident cochetează de mai multă vreme cu ideea confiscării averilor – idee experimentată în Cipru și discutată prin diverse seminarii tehnocratice la FMI. The Treasury last year estimated that about 55,000 homes are in that range, though the Lib Dems say the figure is closer to 70,000. David Cameron has opposed a mansion tax but George Osborne, the Chancellor, is said to be more open to the idea. Most of the homes that might be affected are in London and the south-east of England. Argumentul socialiștilor este același din totdeauna, și …

Citeşte în continuare

Argentina “bagă bani” și se miră că i se depreciază moneda

Ce fac socialiștii când ajung la putere, de obicei într-o țară mai puțin dezvoltată unde “capitalul privat n-a corupt încă total autoritățile statului” (ha-ha!), unde disoluția autorității statului nu a topit complet capacitatea acestuia de a lua decizii majore? Ce să facă, își pun în aplicare ambițiile populiste și ideologia de 2 lei, adică sporesc cheltuielile publice ca să simtă și poporul că dictatorul lucrează pentru cetățeni, nu pentru clientela politică. Și care e problema, veți întreba? Nu cumva am eu o prejudecată legată de nivelul cheltuielilor publice? Poate o fi făcut vreo autostradă Argentina, poate o fi construit spitale, știu și eu? Poate doar porcii de speculanți și “agenturili străine” au pus gând rău monedei naționale, din această cauză s-a depreciat ea cu 15% într-o săptămână, fără nici o legătură cu realitatea. Problema este că m-am dus la statisticile Băncii Argentinei să consult evoluția masei monetare. Și bănuielile mele …

Citeşte în continuare

Japonia impune o cotă de 30% pentru reprezentarea femeilor în conducerea corporațiilor

Guvernul condus de Shinzo Abe a planificat câte femei trebuie să fie în conducerea corporațiilor: cel puțin 30% până în anul 2020. În prezent doar 1,6% din pozițiile de conducere sunt deținute de femei. Abe nu a venit cu o noutate. Din ce în ce mai multe guverne au decis să impună cote obligatorii mediului de afaceri în ceea ce privește numărul femeilor care ocupă poziția de director. În Germania, de exemplu,  se intenționează ca firmele listate la bursă să aibă în componența consiliului de administrație 30% femei până în 2016, iar Uniunea Europeană merge în direcția unei politici de discriminare pozitivă pentru femei, astfel încât s-ar putea ca și în  România să vedem multe femei urcând peste noapte în poziții de conducere. Ce este interesant însă în cazul Japoniei este faptul că impunerea acestei cote pare să aibă mai puțină legătură cu politica de discriminare pozitivă și mai multă …

Citeşte în continuare

Bilanț 2013: cea mai neplăcută surpriză – viziunea socialistă a Papei Francisc

Unul din lucrurile proaste care m-a surprins în anul 2013 a fost opinia Papei despre economie și societate, expusă în manifestul (Exortația apostolică) emis în 26 noiembrie. Deși Papa a mai transmis astfel de cugetări și cu alte ocazii, în îndemnul apostolic vine cu cea mai consistentă critică la adresa situației economice actuale. Am văzut imediat comentarii pe marginea acestei exortații și reproșuri aduse Papei pentru viziunea sa anti-liberală, însă abia acum am avut timp să citesc lucrarea propriu-zisă. Iar impresia pe care mi-a făcut-o este chiar mai tristă decât comentariile pe care le-am citit la vremea respectivă. Cred că este important să știm exact opinia Vaticanului despre economie. De aceea am tradus cele mai relevante pasaje din lucrarea cu pricina, vi le ofer spre lecturare mai jos, abia după care revin cu comentarii. Sublinierile îmi aparțin. 53. La fel cum porunca „Nu ucide” stabilește limite clare cu scopul de …

Citeşte în continuare

Remember 1989 (I): ce a însemnat comunismul pentru țările est-europene?

Am la îndemână un studiu al unui student român la Stanford, care conține două grafice simple și grăitoare despre efectele instaurării regimului comunist în Europa de Est. Primul prezintă evoluția PIB/locuitor comparativ, începând cu 1940, pentru Europa de Est și Europa de Vest. Al doilea arată evoluția PIB/locuitor în România comparativ cu Grecia și Portugalia, țări care la încheierea războiului aveau un nivel de trai asemănător cu al nostru.    Abandonarea economiei de piață a însemnat rămânerea în urmă a țărilor socialiste. După cum se poate vedea, 50 de ani de comunism au dus la dublarea PIB/locuitor în cazul României, respectiv la multiplicarea lui de 5 ori în cazul Portugaliei și Greciei. Și poza nu este completă, deoarece lipsesc anii de corecție de după 1989, când PIB s-a prăbușit în toată Europa de Est (voi reveni asupra subiectului). Cu alte cuvinte, discrepanța dintre sistemele bazate preponderent pe piață și cele …

Citeşte în continuare

De la comuna primitivă a gândirii economice la comuna Pungești: absența proprietății private naște monștri

Să recapitulăm. Atât timp cât locuim pe o planetă cu resurse limitate, avem nevoie de criterii pentru alocarea acestora. Unul dintre ele poate fi “primul venit – primul servit”, dar acesta este mai degrabă o rețetă pentru agresiune și război perpetuu între oameni. Un altul poate fi „de la fiecare după puteri fiecăruia după nevoi”, dar dacă stăm și ne gândim sau examinăm istoria vedem că el reprezintă doar o variantă mai doctă a primului criteriu: socialismul nu previne cu adevărat conflictul între indivizi, doar mutilează libertatea majorității de a pretinde accesul la resurse acordând simultan acest drept unui grup restrâns. Alternativ, putem folosi dreptul de proprietate privată și schimbul voluntar (care este doar o expresie a acestui drept). Proprietatea privată constituie baza cooperării sociale și este esențială pentru dezvoltarea economică. Puține lucruri pot fi afirmate cu mai multă tărie decât ideea că respectul pentru proprietatea privată este sinonim cu …

Citeşte în continuare

Autostrăzile – obiectul fantastic al guvernelor României

Psihanaliștii interesați de economie au inventat un concept pentru a vorbi despre obsesiile cuiva: obiectul fantastic. Obiectul fantastic este precum lampa lui Aladin, pe care dacă o freci poți obține ce vrei. Este lucrul ultim (fundamental) pe care ni-l dorim cu toții. În orice meserie există obiecte fantastice. De pildă, literatura pe Emotional finance vorbește despre acțiunile-minune tranzacționate la bursă, care își măresc valoarea fenomenal și pe care fiecare investitor ar vrea să le aibă în portofoliu. Desigur, nimeni nu știe exact care sunt acestea, dar fiecare visează să pună mâna pe o asemenea investiție, care să-l transforme peste noapte într-un mogul. Politicienii au și ei obiecte fantastice. De pildă, investiția în educația publică sau politica anti-teroristă – în numele căreia poți să interzici nenumărate libertăți și să pornești câte războaie vrei fără să câștigi mare brânză în termeni de cunoaștere sau securitate – atestă dificultatea cu care guvernele acceptă …

Citeşte în continuare

Franța: jumătate din salariați trăiesc din banii statului

În Franța, devenită din nou „bolnavul Europei” grație politicii socialiste a lui Hollande, jumătate din populația activă se află într-un fel sau altul pe statul de plată al guvernului… adică al celeilalte jumătăți din populație care lucrează la privat plătind impozite până nu mai poate. Conform unui calcul recent, în Franța există 5,2 milioane de funcționari, adică 22% din forța de muncă, în comparație cu media europeană de 15%. Acestora li se adaugă cei 3,2 milioane de șomeri care primesc indemnizații, 1,3 milioane de săraci care primesc asistență socială, 2 milioane de salariați în companiile publice, 1 milion de oameni care lucrează în diverse organizații finanțate de stat și 1 milion de fermieri care primesc subvenții masive. Și mai sunt și alții astfel încât în total 14,5 milioane de oameni dintr-o forță de muncă totală de 28 milioane trăiesc într-un fel sau altul pe seama celorlalți. Modelul francez este un …

Citeşte în continuare

Ciocu’ mic! Keynesienii sunt la putere acum

Știrea vine de aici. Doi economiști importanți au fost concediați de către banca centrală a SUA, sucursala Minneapolis (Federal Reserve Bank of Minneapolis). Unul dintre ei, Patrick Kehoe, era cel mai prestigios cercetător al băncii, lucrând în sistem încă din 1997. Celălalt economist pus pe liber este o ea, Ellen McGrattan – al treilea cercetător ca importanță din bancă. Motivul? Președintele băncii, Narayana Kocherlakota (numit în 2009), este un keynesian înflăcărat, care susține că bula imobiliară din anii 2001-2006 nu a fost cauzată de Fed, că rata dobânzii trebuie să fie negativă și că Fed trebuie să continue să tipărească bani până când rata șomajului scade la 5,5%. Adică este mai inflaționist decât Bernanke! În schimb, Kehoe și Grattan au publicat lucrări în care susțin că politica Fed este inutilă și că nu va face decât să inducă presiuni inflaționiste. Eliminarea celor doi arată că bătălia ideologică din interiorul Fed …

Citeşte în continuare

Obamacare nu e gratis

Aceasta este reforma sănătății. Făcută de socialiști, nu poate merge decât într-un singur sens: către salamul cu soia și moartea domnului Lăzărescu. Bazele au fost puse demult, Obama doar a mai făcut un pas. Și a făcut acest pas spunându-le americanilor că, dacă vor, pot să-și păstreze vechile planuri de asigurare. Urmarea? 3,5 milioane de americani au primit scrisori prin poștă că au de plătit mai mult și că nu au de fapt de ales, așa cum afirmase președintele. Ce a replicat Obama? “I am sorry that they are finding themselves in this situation based on assurances they got from me,” he said in an interview with NBC News. Genul acesta de inginerie socială l-am cunoscut și noi recent, cu “centura de siguranță” de la FMI, cu care ne-am legat până când ne-am sufocat. Ideea e simplă: statul nu are de fapt cum să susțină întreținerea sănătății decât confiscând mai …

Citeşte în continuare

Evrika! Crăciunul vine mai repede în Venezuela din cauza hiperinflației

Când Nicolas Maduro a anunțat că dă startul sărbătorilor și că proletariatul va încasa primele de Crăciun o lună mai devreme,  am crezut că e vorba doar de circ. De fapt e vorba și de pâine. La ritmul în care cresc prețurile în Venezuela mai bine te apuci să cumperi cadouri și să faci cozonaci acum decât să mai aștepți o lună. Deci, mutarea Crăciunului are sens. Azi s-a anunțat că rata inflației în una din țările Americii de Sud care tot insistă să lupte cu “neoliberalismul” (yak!) a ajuns în octombrie la 5,1%, față de 4,4% în septembrie. Rata LUNARĂ a inflației, de ea e vorba. Rata anuală a ajuns la 54,3%.  În urmă cu o lună, Maduro a înființat Ministerul Fericirii Sociale Supreme, sub umbrela căruia să se reunească toate proiectele statului de combatere a sărăciei. Hiperinflația și penuria de hârtie igienică se numără cu siguranță printre mărețele …

Citeşte în continuare