4 April 2020
Home / Sănătate

Sănătate

Să se dea îngrijire medicală, câtă puțină la fiecare ca să ajungă la toți!

Acesta ar trebui să fie motto-ul oricărui sistem socialist de asistență medicală. Doar că nu sună „corect” politic. Sună bine să spui că statul salvează vieți, în timp ce sistemul privat este pentru bogați. Total fals. Există două argumente în favoarea pieței libere. Primul este cel etic. Un sistem de sănătate integral privat este just deoarece derivă din acțiunile liber consimțite ale cetățenilor și reflectă preferințele (nevoile) acestora. Un sistem de sănătate public este injust deoarece se construiește pe mecanismul impozitării: fiecare cotizează “după posibilități” pentru ca fiecare să beneficieze “după nevoi”. Asta în teorie, desigur. În realitate, cum posibilitățile sau resursele sunt întotdeauna limitate în comparație cu nevoile, sistemul de stat are o reală problemă de alocare a îngrijirii medicale, problemă pe care în absența prețurilor nu o poate rezolva decât prin decrete ministeriale, de genul “Hai să mai dăm 1% din PIB în plus la sănătate”, “Hai să …

Citeşte în continuare

Să mori devreme este un bun public

Doctorul Ezekiel Emanuel, care l-a consiliat pe Obama în reforma sănătății, scrie despre vârsta optimă la care este bine să mori. Aceasta este 75 de ani. În opinia lui și în ceea ce îl privește, desigur – căci domnul doctor nu are curajul să spună că fiecare dintre noi ar trebui să-și seteze moartea la această vârstă, dar dată fiind poziția personajului în policymaking ideile sale despre viață și moarte sunt relevante pentru publicul larg. „Mă refer la cât de mult vreau să trăiesc și la volumul de tratamente medicale pe care le voi consimți după ce împlinesc 75 de ani. Americanii par obsedați de exercițiile fizice, de antrenarea minții, de consumul diverselor sucuri și proteine, de dietele stricte, de vitamine și suplimente, toate în încercarea de a păcăli moartea și de a-și prelungi viața cât mai mult timp posibil… Eu resping acest deziderat. Cred că această goană disperată de …

Citeşte în continuare

“Sănătatea” cu forța e plină de “succesuri” pe toate meridianele

Comparaison n’est pas raison. În sensul că înscrierile pentru Marte au început acum 5 luni iar solicitanții vin din toate țările lumii, în vreme ce înregistrările pentru Obamacare abia acum o săptămână. Dar tot e amuzant, fiindcă vorbește de la sine despre atractivitatea ingineriilor socialiste! Obama trebuie să fie mai convingător, altminteri în ritmul acesta… cele 50 de milioane de americani care nu au asigurare de sănătate se vor înscrie în program la calendele grecești. Și e spre “binele” lor, altfel vor plăti 95 de dolari amendă!       [layout show=”1″]

Citeşte în continuare

Sănătatea publică nu naşte monştri, din contră

Din Suedia vin veşti bune. Redistribuţia pare în sfârşit să funcţioneze. Redistribuţia de organe via chirurgia estetică. În spitalele publice, unii contribuabilii îşi văd anumite părţi ale corpului amputate, în vreme ce alţii şi le măresc cât vor. La baza primei situaţii se află incompetenţa celor pentru care timpul trece şi leafa merge în vreme ce ţin în mână bisturiul. Ca să ajungi în a doua ipostază însă e nevoie ca iniţial să o duci rău, foarte rău. “I could never go on holiday as I lived in terror of ever being seen in a bikini and could never set foot outside without a padded bra.” Her doctor’s prescription to counter the “emotional distress” was to enhance her breast size from a 32A to 36DD. Şi, vă daţi seama, dincolo de salvarea din criza de nervi a unei tinere frustrate, statul a acţionat ca la carte furnizând un veritabil bun …

Citeşte în continuare

“Reforma” de azi a sănătăţii: semnalizăm dreapta şi facem stânga

Ministrul sănătăţii a decis ca statul să finanţeze doar spitalele publice, nu şi private, pentru că este sărac. Ascultaţi cum stă treaba: Cineva care isi dezvolta o afacere privata nu si-o face pe banul public. Cand isi gandeste business plan-ul respectiv, ca sa-si faca investitia, se gandeste ce venituri are din ceea ce poate el, nu din ceea ce fura de la stat sau din ceea ce incearca sa obtina prin trafic de influenta – sau poate printr-o competitie foarte serioasa si foarte deschisa, ceea ce ma indoiesc. Deci, in acest moment, decizia noastra este clara: sectorul public traieste din banul public; sectorul privat traieste din banul privat. O astfel de măsură şi de argumentaţie blochează mersul sistemului medical către capitalism, deoarece inhibă iniţiativa privată şi măreşte privilegiile de care se bucură spitalele de stat. Pentru deplina lămurire a tuturor şi pentru refacerea logicii economice amputate de discursul ministerial, să …

Citeşte în continuare

O convorbire lungă cu Dan Mașca despre SMURD, inițiativa privată și degenerarea fostelor valori

Ieri am avut o convorbire consistentă cu Dan Mașca – la ale cărui editoriale vă recomand să vă abonați. Una din concluziile conversației, din păcate cu aromă de deja vu, este schimbarea comportamentului uman atunci când părăsești sectorul privat și intri în administrația publică. Un exemplu este doctorul Raed Arafat. SMURD, așa cum s-a mai spus dar nu s-a apreciat prea bine niciodată, este rodul unei inițiative private. Rod posibil grație nereglementării acestui domeniu la momentul respectiv. Cu eforturi proprii, cu echipamente second-hand și cu donații s-a născut intervenția medicală de urgență. După ani și ani – timp în care antreprenorul Arafat a devenit secretar de stat – medicina de urgență a fost “blagoslovită” cu sute de pagini de reglementări iar opiniei publice i s-a spus, de către fostul întreprinzător, că – scuzați expresia – concurența pute. Despre “concurenta” este vorba. Ceea ce înseamnă una din două: fie domnul Arafat …

Citeşte în continuare

Reforma sănătății – e la modă “privatizarea” și “piața liberă” după ureche

Zice bine Alina Mungiu referindu-se la planul guvernului de a eficientiza sectorul medical: Cum rezolvă soluţia lor problema principală, cea a numărului insuficient de contribuabili? O ocoleşte; pentru că la fel cu sistemul de pensii, tot aceiaşi contribuabili vor ajunge să subscrie la mai multe sisteme, nu cei care lipsesc. Dar problema a doua, plăţile informale? Nici vorbă, pentru că sistemul de stat, cel cu acces pentru săraci, va rămâne subfinanţat, va fi chiar mai drastic subfinanţat, deci aici vor rămîne cele mai prost plătite cadre care vor trebui cumva subvenţionate direct de populaţie (bani sau cadouri în natură). Dar problema a treia, calitatea serviciilor, nu ar trebui ea să crească prin faptul că se creează competiţie între public şi privat? Nu: acest concept de new public management (NPM) a fost între timp dovedit ca greşit, competiţia nu funcţionează acolo unde nu există un mecanism de piaţă care ar stabili …

Citeşte în continuare

Privatizarea totală a sistemului de sănătate: o critică a principalelor obiecții

Multe comentarii critice au urmat articolului meu „Sănătatea nu este o marfă, dar are un preț”. Pornind de la acestea, voi încerca în cele ce urmează să formulez două obiecții cheie, cărora să le ofer un răspuns. 1. Este verosimil să credem că un sistem de solidaritate socială bazat exclusiv pe acțiuni voluntare (sponsorizări, donații – caritate privată) va salva măcar la fel de multe vieți ca actualul sistem intervenționist, bazat pe impozitare și cheltuieli publice? Evident, nu știu. Dar știu, în schimb, două argumente în favoarea pieței libere. Primul dintre ele se referă la justețea acestuia. Mărturisesc că am probleme în a înțelege cum poți clădi o lume mai bună (justă) călcând pe cadavre. Deși tocmai asta susțin promotorii viziunii paternaliste, conform căreia statul ar trebui să confiște avuția publicului pentru a-i ajuta pe unii cetățeni. Socialiștii vor să clădească o societate mai dreaptă, corectând inegalitățile sociale cu mitraliera. …

Citeşte în continuare