22 March 2019
Home / Reglementări de bine

Reglementări de bine

Cât mai avem până la prohibiția numerarului, cine o dorește și pentru ce?

Zilele trecute s-a discutat intens pe tema interzicerii folosirii numerarului pentru tranzacții mai mari de 50 000 lei (practic, dacă vrei să-ți cumperi o casă sau o mașină mai scumpă, vei fi nevoit să ai banii într-un cont bancar). Anul trecut am explicat în detaliu de ce o astfel de măsură este profund nocivă pentru bunăstarea pe termen lung a societății și de ce argumentele guvernului – culminând cu opinia Ioanei Petrescu, care afirma că plățile cu cardul trebuie încurajate fiindcă așa scrie într-un studiu al… Visa (!?) – sunt putrede complet. Revin asupra subiectului insistând asupra manierei în care consider că trebuie abordat, dacă ne dorim cu adevărat să-l înțelegem. Consider că orice măsură politică a guvernului trebuie văzută la fel ca orice activitate privată: îndreptată către obținerea unui profit. Acesta este modul economic de gândire. Pentru a înțelege de ce adoptă statul o măsură sau alta, trebuie să …

Citeşte în continuare

Ce-ar fi dacă industria muzicală ar fi reglementată precum politica?

Că tot suntem în an electoral, anunț de pe acum că voi vota cu partidul sau candidatul care se va lupta pentru dreptul meu de a… nu vota cu el. Adică pentru spargerea cartelului inter-partinic actual, pentru desființarea simulacrului de competiție electorală, mai gălăgioasă și plictisitoare decât un blat la fotbal. M-am săturat să tot fiu chemat la o miuță “Dă-mi-o ie, na-ți-o ție”, fiindcă votul meu “contează” (vezi să nu… ). Așa-zisa competiție electorală la care suntem invitați să alegem nu este de fapt o competiție, ci o ședință de partid de pe vremuri, cu lista stabilită de tovarăși (cei care de 20 de ani sunt în politică + copiii, nepoții sau servitorii lor, chipurile “noua generație”). Cu toții au interesul să se schimbe guvernarea, dar fără să se modifice nimic. De ce? Am explicat în urmă cu 2 ani: Pentru a înțelege acest lucru este necesar să plecăm …

Citeşte în continuare

Șoc! Consiliul Concurenței anchetează hipermarketurile „mafiote”

O veste foarte amuzantă vine de la Consiliul Concurenței. Acesta anchetează mai nou hipermarketurile pentru că… nu vând suficient de ieftin. Iete Venezuela unde fuse! Că în vremurile noastre doar în Venezuela am auzit că guvernul a militarizat supermarketurile ca să ofere „prețuri juste”. Care e ideea? Știți reclama aceea – „Dacă găsești în altă parte mai ieftin îți rambursăm de două ori diferența”? O chestie pe care aproape toată lumea o consideră, dacă nu o pleașcă oferită cu dărnicie de magazin, atunci cel mult o tehnică de marketing? Ei bine, Poliția Alimentară crede că nu este așa. Și chiar nu este așa. Economiștii știu că nu este așa. Reclama este un instrument folosit pentru cartelizarea ofertanților. Vânzătorii urăsc competiția. Ei au interesul să se unească și să își împartă piața, să îi împiedice pe alții să intre pe piață și astfel să își sporească profitul. Clauza prin care vânzătorul …

Citeşte în continuare

Guest post: Controlul armelor, versiunea de pe Dâmbovița

Un om cu o arma poate controla 100 de oameni neinarmati. (Vladimir Lenin)    Cind vorbim despre arme, cu greu putem gasi in alta parte atita fatarnicie si in acelasi timp ignoranta. Poate doar cind vorbim despre taxe si poluare, am avea oarecare sanse. Nici nu e de mirare, 50 de ani de comunism si peste 20 de ani de post-comunism, au o contributie majora. Stiu ca e foarte greu sa discuti rational despre arme dupa 70 de ani in care generatii intregi au fost sistematic spalate pe creier. Bunica mea a stat ascunsa in paduri si a luptat contra rusilor cu un automat Orita, astazi mentalitatea de oaie este prezenta in mintile prea multor romani. Scurta cronologie a evenimentelor din aceasta sfera incepind cu incidentul de la Perla: – incidentul de la Perla (subofiterul MAI Gheorghe Vladan si-a impuscat mortal sotia, casiera coaforului si a ranit alte 6 persoane) …

Citeşte în continuare

Să râdem/plângem cu birocrația europeană: cum sunt piersicile de calitatea a doua?

Mulțumesc lu Andrei Babuș pentru pont. Din Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, prevederile stabilite pentru comercializarea de piersici și nectarine: Categoria I Piersicile și nectarinele din această categorie trebuie să fie de bună calitate. Trebuie să fie caracteristice pentru soiul respectiv. Pulpa trebuie să fie perfect sănătoasă. Totuși, pot fi permise următoarele defecte ușoare ale epidermei, cu condiția ca acestea să nu afecteze aspectul general al produselor, calitatea, păstrarea și prezentarea în ambalaj a acestora: — un ușor defect de formă, — un ușor defect de dezvoltare, — ușoare defecte de colorit, — ușoare urme provocate de presiune a căror suprafață totală nu depășește 1 cm2 — ușoare defecte ale epidermei care nu pot depăși: — 1,5 cm lungime, în cazul defectelor cu formă alungită, — 1 cm2  suprafață totală în cazul altor defecte Categoria II Această categorie cuprinde piersicile și nectarinele care nu se încadrează în categoriile superioare, dar îndeplinesc cerințele …

Citeşte în continuare

Modelul pakistanez de rezolvare a plagiatelor pentru România

În ceea ce privește economia am tot auzit că mulți suspină după modelul chinez, mă rog, asiatic. De aceea pentru rezolvarea problemei plagiatelor propun modelul pakistanez. Care constă în stabilirea unei limite oficiale, de către birocratul-șef, în care este permis să iei cu copy-paste textele altora. Precedentul a fost stabilit la Universitatea din Peshawar: În luna august a anului trecut Universitatea din Peshawar a descoperit o modalitate de a-și apăra rectorul acuzat de plagiat. A reinventat și redefinit un plafon pentru plagiat – sub care este permis să copiezi din alte surse: 19% pentru articolele științifice și 25% pentru cărți. Și pentru că rectorul copiase doar în proporție de 18% cartea sa din lucrările altora, opera sa nu a fost considerată plagiat! Deci, propun să se dea o lege ca să știe toată lumea cum trebuie să procedeze. Să nu mai fie haos, cineva care copiază 80 de pagini și …

Citeşte în continuare

Taxa pe mâncare rapidă, pardon, taxa rapidă pe mâncare

Taxa pe fast food se încadrează perfect în categoria acelor măsuri prin care guvernele vor să salveze planeta dar de fapt dau în gropi de perspicace ce sunt. Vă amintiți salariul minim? Bineînțeles, cu această reglementare statul vrea să îi ajute pe lucrătorii slab calificați, dar un pic de logică îți spune că tocmai în ei lovește. Creșterea salariului minim nu-i va afecta pe doctori, profesori, avocați, ingineri etc., pentru că ei oricum câștigă mult peste ceea ce statul consideră „minim”, ci pe tinerii care abia ies de pe băncile școlii sau pe cei care nu au investit în formarea lor profesională. Pe ei îi va impinge statul în rândul șomerilor sau al celor care muncesc la negru – cel puțin câtă vreme nu s-a inventat un mecanism eficient de constrângere a patronilor să creeze pe degeaba locuri de muncă. Vă amintiți controlul chiriilor? Săracilor vrea statul să le facă …

Citeşte în continuare

“Concurența, unde mai e concurența?”

În București numărul de licențe de taxi este limitat de municipalitate. Cum ar veni, nu ai voie să muncești. Mai mult, concurența este îngrădită deoarece politica primăriei este de a păstra Bucureștiul pentru taximetriștii bucureșteni. Asta e parodie de economie de piață. Și vorbește de la sine despre interesul primăriei pentru facilitarea creșterii locurilor de muncă și scăderea prețurilor. Zero. Mi-a plăcut și prima întrebare a reporteriței: Nu vi se pare normal ca taxiurile să funcționeze numai în localitatea în care au autorizație? Ba da! La fel cum mi se pare normal ca Daciile Logan să circule doar pe teritoriul României, iar cele Mercedes doar în Germania; ca românii să circule doar în țara în care au buletin (ați ghicit!); și ca reporterii să lucreze pe viața doar la firma unde s-au angajat prima dată. Și știți de unde vin toate ideile astea? De la simularea de educație! P.S. Citiți …

Citeşte în continuare

Link-uri care mă fac să zic “Yes!”

Scuze pentru titlul prea puțin original. Dar materialele de mai jos sunt absolut autentice și merită! • Mai întâi, acest articol despre POSDRU scris de Costi Rogozanu e de pus în ramă: Un om cuminte, raţional, cu capul pe umeri. Să zicem că aude ştirea zilei de azi, că se întrerupe robinetul cu cele cîteva miliarde pentru POSDRU. Şi încearcă să se informeze, să afle de POSDRU. Şi dă încă o dată peste ciudăţenia aia mare care e UE şi manifestările ei în România. Dacă se duce direct pe site e mîncat. POSDRU e o chestie pe care o înveţi cu greu, de la iniţiaţi, treci prin tot felul de piedici lingvistice numai să înţelegi ce dracului vrei să-i transmiţi UE-ului şi UE-ul ţie. POSDRU-gheza e o limbă cu multe majuscule, cu multe trimiteri la articole legi, cifre etc. Să vă citez de pe “home”. Cursurile de socialism ştiinţific erau …

Citeşte în continuare

De la piața unică la turbopiața unică

Comisia Europeană vrea să relanseze piața unică. De parcă piața ar fi un fel de mașină, care așteaptă un facelift pentru a-i crește vânzările. Citim în comunicatul de presă: Actul privind piaţa unică, adoptat astăzi de Comisia europeană, vizează deschiderea unui număr de douăsprezece proiecte pentru relansarea pieţei unice în 2012. Printre cele 12 pârghii de creştere, competitivitate şi progres social se află mobilitatea lucrătorilor, finanţarea IMM urilor, protecţia consumatorilor, conţinutul digital, domeniul fiscal şi reţelele transeuropene. Scopul lor este să faciliteze existenţa tuturor actorilor de pe piaţa unică: întreprinderile, cetăţenii, consumatorii şi lucrătorii. Celor care au ratat Telejurnalul de seară dinainte de 1989 – de unde aflam cum se construia multilateral societatea comunistă, în beneficiul tuturor oamenilor muncii de la orașe și sate – președintele Jose Manuel Barroso le demonstrează că nu au pierdut nimic. El declară: „Piaţa unică a reprezentat întotdeauna motorul dezvoltării economice şi al prosperităţii noastre. …

Citeşte în continuare

Ce trebuie să faci ca să ajungi frizer, în România și în SUA

Via Marginal Revolution. În Texas, ca să ajungi să „specialist în șamponare” (shampoo specialists) este nevoie să mergi la 150 de ore de cursuri, dintre care 100 despre “teoria și practica șamponării”. În Alabama trebuie să studiezi 750 de ore. Bănuiesc că șamponarea este o chestie mai subtilă, adică nu o poate face orice frizer sau coafeză. În România nu există așa ceva din câte știu – deh, noi suntem mai primitivi – dar am fost curios să văd ce trebuie să faci ca să-ți iei atestatul de frizer. Îți trebuie un curs de 20 de săptămâni (cum ar veni, un semestru și jumătate) care costă 700 de lei și care îți oferă, printre altele, următoarele competențe: lucru în echipă, comunicare și numerație (?!). Ce a ajuns și frizeria asta… teorie chioară. Bine că avem frizeri cu certificat, că altfel era rău de tot, vă dați seama, umbla lumea cu …

Citeşte în continuare