29 October 2020
Home / Politică monetară (page 7)

Politică monetară

BNR – ce faci cu dobânda noastră?

M-am gândit să încep cu această întrebare parafrazând imperfect titlul cărţii lui M. Rothbard „Ce le-a făcut statul banilor noştri?” Totuşi, rata dobânzii este în esenţă un fenomen social; ea izvărăşte din preferinţa indivizilor pentru prezent, din preţul pe care ei îl pun “aşteptării” sau amânării consumului. Nimeni nu este dispus să renunţe la 1 leu pe care îl are astăzi; dar dacă ni se oferă un preţ acceptabil, adică o dobândă, atunci putem decide să ne amânăm cheltuielile pentru o vreme. Este important de înţeles că rata dobânzii nu este un fenomen monetar. Dobânda există independent de contextul monetar. Dacă mâine ne-am trezi fără bani, economisirea-investirea respectiv relaţiile de creditare tot ar exista. E drept, apariţia monedei a facilitat mult dezvoltarea pieţei creditului, însă la fel de mult a facilitat extinderea diviziunii muncii în general. Poate e inutil să accentuez acest lucru, însă mi se pare că atât de …

Citeşte în continuare

Guvernatorul Băncii Serbiei şi-a pierdut vechimea, dar şi-a păstrat independenţa

Guvernatorul Băncii Naţionale a Serbiei (NSB), Radovan Jelasic, a demisionat. Anterior numirii sale la conducerea NSB Jelasic a lucrat în Germania, la Deutsche Bank and McKinsey & Company. În ultima vreme guvernul, cu care a avut neintelegeri publice, l-a pisat să apere cursul de schimb vânzând rezerva valutară, ceea ce Jelasic a şi făcut. Pe pagina de internet a NSB transparenţa e la ea acasă, ni se spune câtă valută vinde banca centrală la fiecare intervenţie! Ceea ce mă face să mă întreb dacă nu cumva a dus această politică valutară în mod ostentativ, pentru a-i minimiza efectele. Că guvernatorul a vândut valută fără prea multă tragere de inimă se vede şi din evoluţia cursului de schimb, dinarul depreciindu-se cu 25% din septembrie 2008 până în prezent. Mai mult, Jelasic a atras atenţia că degringolada valutară nu se poate opri decât dacă guvernul ia măsuri de echilibrare a bugetului. Dacă …

Citeşte în continuare

De ce ţările latino-americane au fost puţin afectate de criză? Comparaţie cu România

Eram curios să aflu de ce criza actuală a influenţat disproporţionat anumite ţări, în special de ce este mai puţin gravă în ţărilor latino-americane. Aplecându-mă puţin asupra datelor statistice mi-au atras atenţia evoluţia masei monetare şi a inflaţiei. Am analizat comparativ evoluţia masei monetare în principalele economii latino-americane şi în câteva state din Europa de Est, inclusiv România. Rezultatul este graficul de mai jos. Dacă graficul vi se pare prea puţin explicit, este din cauza României, care practic distruge comparaţia. Este şocant să vezi dimensiunea expansiunii monetare care s-a realizat în anii de boom economic în România. Între 2003 şi 2008 masa monetară s-a mărit de aproape 6 ori, crescând de două ori mai accelerat decât în oricare din ţările analizate. Dacă dăm la o parte România şi ne concentrăm atenţia doar pe perioada 2003-2006 (în 2007 criza a izbucnit în SUA, iar creşterea ratei dobânzii de către Fed a …

Citeşte în continuare

Bernanke vrea eliminarea rezervelor minime. Adică?

Şeful băncii centrale americane este de părere că rezervele minime obligatorii ar putea fi eliminate, pentru a spori lichiditatea pe piaţă (vedeţi nota 9 din acest speech). Dacă ar fi pusă în practică, măsura ar marca un punct crucial în evoluţia sistemului bancar. De ce? Activitatea bancară pe care o cunoaştem astăzi este o activitate bancară cu rezerve fracţionare. Adică, depozitele noastre din bănci nu sunt “depozite” deloc, pentru că banii depozitaţi nu sunt ţinuţi la îndemână pentru a fi înapoiaţi deponenţilor la cerere, ci sunt înstrăinaţi – daţi cu împrumut – ceea ce creează fenomenul cunoscut sub numele de multiplicarea creditului (masei monetare). Cu cât rata rezervelor este mai mică, adică cu cât băncile păstrează mai puţini bani din cei pe care îi depozităm, cu atât multiplicatorul este mai mare. Acesta aproximează de fapt inversul ratei rezervelor, astfel încât dacă, de exemplu, băncile păstrează 10% rezerve, multiplicatorul monetar este …

Citeşte în continuare

Istoria economică recentă a României într-un singur grafic

Economisirea este combustibilul necesar creşterii economice. Fără economisire nu se poate acumula capital, productivitatea nu poate creşte, iar salariile şi nivelul de viaţă au de suferit. Astăzi vreau să vă arăt evoluţia României după revoluţie pornind de la conceptul de economisire şi de la una din identităţile fundamentale din macroeconomie: Economisirea = soldul contului curent O ţară care nu economiseşte, adică o naţiune care cheltuie mai mult decât venitul trebuie să îşi acopere aceste cheltuieli prin împrumuturi externe. Deci, deficitul de economisire internă trebuie să fie compensat de intrări de capital sau (ceea ce este acelaşi lucru) de un deficit al contului curent al balanţei de plăţi. Economisirea unei naţiuni este determinată de economisirea mediului privat (S-I) şi de economisirea statului (adică soldul bugetului, T-G). Astfel, deficitul de cont curent este determinat în mod natural fie de inexistenţa economiilor private, fie de deficitul bugetar, fie de o combinaţie a ambelor …

Citeşte în continuare

Capitalismul şi politica guvernului în două secole de istorie monetară

Am citit studiul Credit booms gone bust: monetary policy, leverage cycles and financial crises, 1870-2008 realizat de M. Schularick şi A. Taylor pentru National Bureau of Economic Research (NBER). Autorii studiază perioada analizată şi ce descoperă? Schimbarea la faţă a capitalismului după 1950: creşterea intervenţionismului, a reglementărilor, a activismului monetar-fiscal a afectat negativ funcţionarea economiei. În cele ce urmează ofer câteva citate ample, pigmentate cu câteva notiţe personale bolduite. Primul lucru care devine evident din studierea statisticilor este existenţa a două perioade distincte de capitalism. 1) The Age of Money. În acea epocă (până la Marea Depresiune) creşterea masei monetare şi creşterea creditului erau unul şi acelaşi lucru. 2) Astăzi trăim într-o altă lume, The Age of Credit, unde inovaţia financiară a permis separarea creditului de masa monetară, rezultând o expansiune fără precedent a creditului. Creditul şi activele bancare au decolat rapid după Acordul de la Bretton Woods (activitate bancară …

Citeşte în continuare

BNR continuă politica de consiliu monetar (update)

BNR a anunţat azi că rezerva valutară a crescut la aproape 30 de miliarde euro. Este un lucru bun? Nu. Creşterea rezervei valutare este în general rezultatul intervenţiei BNR pe piaţa a cumpăra valută. Este de neconceput ca rezerva valutară să crească dacă banca centrală ar urma o politică de curs de schimb liber (free floating). În timpul boom-ului economic rezerva valutară a crescut pe măsură ce BNR a cumpărat valută în încercarea de a frâna ascensiunea cursului de schimb. Achiziţia de valută trebuie însă plătită – şi aşa ajungem la partea a doua a monedei – prin emisiune de lei. Aceasta este politica tipică a unui consiliu monetar (Bulgaria sau Estonia au o astfel de instituţie). Cu alte cuvinte, avem un al doilea efect negativ al creşterii rezervei valutare, anume expansiunea monetară internă. De la începutul crizei, rezerva BNR a continuat să crească, graţie împrumutului de la FMI care …

Citeşte în continuare

Ce a fost şi (mai ales) ce va fi euro?

Investitorul Dorin Ghidiu – un fel de Marc Faber sau Peter Schiff autohton, din câte am putut să-mi dau seama urmărindu-l 5 minute la Money Channel – susţine că euro va dispărea în 2015 şi se va reveni la monedele naţionale. O opinie similară şi argumentată aici. Opinii total opuse predicţiilor convenţionale, care vorbesc despre amânarea cu un an a extinderii zonei euro. Astfel, unii zic că România va adera la euro în 2015, exact când alţii spun că zona euro se va destrăma! Bun moment pentru a reflecta asupra acestei probleme. Am analizat unificarea monetară europeană aici. Astăzi vreau să vă îndrept atenţia asupra ultimului număr din Econ Journal Watch, o revistă ştiinţifică prestigioasă care publică de obicei dissenting views. Mai ales asupra articolului lui Roland Vaubel – uber-economist german, susţinător al producţiei concurenţiale de monedă şi încadrat, în general, în tabăra Public Choice School. Vaubel spune exact ce …

Citeşte în continuare

Ce s-a întâmplat cu viteza de circulaţie a banilor în 2009?

Multă lume vorbeşte despre scăderea vitezei de circulaţie a banilor, un fenomen asociat de obicei cu crizele – moment în care toată lumea vrea să fie cât mai lichidă. Despre ce este vorba? Viteza de circulaţie a banilor este o modalitate matematică de a reprezenta cererea de bani. Cererea de bani exprimă preferinţa oamenilor pentru lichiditate (cât din venit îl păstrează cash şi cât îl cheltuie) În moment de criză, când incertitudinea creşte, este normal ca cererea de bani să crească. Creşterea cererii de bani arată că indivizii îşi încetinesc ritmul tranzacţiilor, adică viteza banilor scade. Fenomenul invers se întâmplă în timp de inflaţie puternică. Atunci cererea de bani scade – dacă păstrezi banii ca atare comiţi o eroare, fiindcă ei îşi pierd valoarea. Astfel, e bine ca după ce îţi primeşti salariul să-l cheltuieşti cât mai repede. Practic, viteza banilor creşte. Dacă dorim să ne referim la viteza banilor, …

Citeşte în continuare

Deflaţia monetară a continuat în ianuarie

În ianuarie masa monetară M1 (agregatul care exprimă cel mai bine lichiditatea de pe piaţă) a scăzut cu 3,5% faţă de luna precedentă. Avem acum în economie cu aproape 13% mai puţini lei decât aveam cu un an în urmă. Este greu de spus în ce măsură această situaţie se datorează mai degrabă intenţiei decât neputinţei BNR. Pe de o parte, BNR a fost şi rămâne conştientă că presiunile inflaţioniste pe care le-a creat prin triplarea masei monetare chinese style din ultimii ani au devenit evidente. Din acest motiv continuăm să ratăm ţintele de inflaţie una după cealaltă, chiar şi în timp de recesiune – ceea ce, să recunoaştem, îţi trebuie ceva talent să o faci! Pe de altă parte, BNR a încercat să relaxeze politica monetară şi, în absenţa reducerii rezervelor minime obligatorii şi a ratei dobânzii, deflaţia era cu siguranţă mai aspră. Deflaţia este bună. Activele speculate intens …

Citeşte în continuare

De ce am avut în ianuarie o inflaţie record?

Potrivit INS, preţurile au crescut în luna ianuarie în cel mai rapid ritm înregistrat din anul 2005 încoace. Justificarea oficială invocă ajustarea unor impozite (accize la combustibili şi ţigări). Însă ea este superficial. Dacă ar fi adevărată, atunci nimic nu ar împiedica, în principiu, să evităm orice inflaţie viitoare pur şi simplu prin îngheţarea accizelor! Inflaţia are o altă explicaţie. Aceasta, explicaţia economică, este importantă şi totodată diferită de justificările oficiale. Creşterea preţurilor se produce din cauza creşterii permanente a masei monetare. Cu cât producţia de bani creşte, cu atât banii tind să se ieftinească, adică să îşi pierdă puterea de cumpărare. Aceasta este o lege economică. Nu este nevoie să experimentăm sau să aşteptăm discursul de luna viitoare a lui Adrian Vasilescu pentru a descoperi cauza inflaţiei. Însă nu întotdeauna fenomenul inflaţionist este atât de direct şi rapid pe cât lasă se înţeleagă afirmaţia mea de mai sus. Atunci …

Citeşte în continuare

Relativismul inflaţioniştilor: ce ne spune Olivier Blanchard

Economistul-şef al FMI, Olivier Blanchard, expune într-un recent interviu în Wall Street Journal una din slăbiciunile fundamentale ale adepţilor politicii monetare: veşnica bâjbâiala după optimizarea producţiei de bani. Ce aflăm de la Blanchard? Că până să izbucnească criza, experţii guvernamentali considerau drept optimă o rată a inflaţiei de 2%. Pe baza ideii că o inflaţie prea mică e rea pentru economie, iar o inflaţie prea mare aşijderea – teorie frumos exprimată de graficul următor, desenat de profesorul Paul de Grauwe. Încă înainte de statornicirea acestui inflationist consensus, s-a ridicat următoarea nedumerire legitimă: de ce să fie ţintită o inflaţie de 2% şi nu una de 1% sau de 3%? Nici Paul de Grauwe, nici alt economist nu a putut elucida această problemă, singura explicaţie oferită fiind aceea că “there is an optimum rate of inflation p* greater than zero for which the difference between benefits and costs is at its …

Citeşte în continuare

„Il Maestro” de la BNR şi ghiveciul monetar

Mugur Isărescu a declarat azi: “Corecţia economică din 2009 a fost inevitabilă, după supraîncălzirea din 2007 şi 2008”. Corect, dar incomplet. În acelaşi speech domnia sa a spus că România a avut creştere sustenabilă până în 2003-2004, ceea ce înseamnă, logic, că din 2003-2004 încoace a fost creştere nesustenabilă. Adică economia s-a supraîncălzit vreo 4-5 ani. Şi mai corect, dar încă incomplet. Ceea ce lipseşte este asumarea responsabilităţii. Chiar nimeni nu este vinovat? Dacă ciorba pe care o servim la restaurant este supraîncălzită, ştim cu toţii cine poartă responsabilitatea. Dacă economia dă în clocot ani la rând, ar trebui să fie la fel de clar cine este de vină: cine este la butoane! Economia s-a supraîncălzit din 2003-2004 din cauza politicii monetare expansioniste administrată de BNR. Corect şi complet. Am fost primul care am argumentat acest lucru, cu poze.

Citeşte în continuare

De ce argumentele BNR pentru reducerea ratei dobânzii sunt greşite (2)

Al doilea argument invocat de BNR pentru reducerea ratei dobânzii este persistenţa deficitului de cerere agregată. Cererea agregată reprezintă totalul cheltuielilor agenţilor economici. În teoria keynesiană, nivelul cererii agregate poate scădea sub nivelul venitului, ceea ce împinge economia în recesiune. Se produce o „scurgere” din sistem, iar statul îşi poate asuma rolul de tehnician, reparând circuitul economic, prin alimentarea lui cu lichidităţi. Acest scenariu este ilustrat în graficul de mai jos. În cartea mea Împotriva curentului. Însemnări despre criza financiară actuală am dedicat un capitol distinct criticii politicii anticilcice de inspiraţie keynesiană, iar acum nu voi relua ce am spus deja. Vreau însă să adaug câteva explicaţii şi precizări. În primul rând, orice intelectual familiarizat cu specificul ştiinţelor sociale ar trebui să fie uimit de mecanicismul basmului keynesian. Pentru Keynes (şi pentru discipolii lui din BNR) economia e ca un cazan umplut cu bani; dacă în cazan se produce o …

Citeşte în continuare

De ce argumentele BNR pentru reducerea ratei dobânzii sunt greşite

BNR a decis reducerea ratei dobânzii de politică monetară de la 7,5% la 7%. Motivaţia se bazează pe următoarele două argumente: • Perspectivele indică continuarea procesului de dezinflaţie, • Analiza evoluţiei indicatorilor macroeconomici relevă persistenţa deficitului de cerere agregată Să vorbim puţin despre fiecare. Astăzi, despre primul argument. Să spunem din capul locului că dezinflaţia (mai bine-zis, rata inflaţiei) nu are nicio legătură cu sănătatea economiei. Stabilitatea preţurilor nu este sinonimă cu stabilitatea economică. Acest fapt a fost observat de economistul suedez Knut Wicksell în secolul al XIX-lea, accentuat de Mises şi Hayek, în fine, redescoperit relativ recent de economiştii de la Bank of International Settlements. Timp de câteva decenii, opinia convenţională a susţinut ideea contrară: stabilitatea preţurilor – deziderat exprimat în practică cel mai adesea prin adoptarea politicii de ţintire a inflaţiei – este cel mai bun lucru pe care îl poate face banca centrală. După experienţa catastrofală a …

Citeşte în continuare