29 October 2020
Home / Politică monetară (page 6)

Politică monetară

De ce stabilitatea prețurilor aduce instabilitate

Mugur Isărescu a declarat la Chişinău, unde a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Academiei de Studii Economice din Moldova, că stabilitatea prețurilor este obiectivul fundamental al BNR, și că îndeplinirea acestui obiectiv atrage după sine creșterea economică. Unii ar putea trata această afirmație drept ironică, având în vedere palmaresul politicii monetare în România, pentru care guvernatorul BNR ar putea primi o diplomă, însă una de arcaș ratat la proba de țintire a inflației. Dincolo de ironie însă, stabilizarea prețurilor nu este compatibilă cu creșterea economică, ci cu ciclul avânt-prăbușire (boom-bust). Putem considera stabilizarea prețurilor drept o versiune hard a politicii de țintire a inflației, despre care s-a demonstrat că nu elimină fluctuațiile economice, din contră. Cele mai importante crize economice din istorie (Marea Depresiune, criza din Asia, criza actuală) au survenit într-un context caracterizat de inflație scăzută sau chiar de absența acesteia. Îți trebuie ceva voință (politică), …

Citeşte în continuare

Școala Austriacă de economie ajunge mainstream

Lume – lume, economiști onorabili, în caz că ați crezut că Școala Austriacă de economie este vreo colecție exotică de învățăminte este cazul să vă schimbați urgent părerea. Pentru că alți doi economiști mainstream de prim rang au făcut-o deja. Este vorba de Douglas Diamond și Raghuram Rajan de la University of Chicago, care au scris recent o lucrare substanțială (46 pagini) în care reacreditează teoria austriacă a ciclului. Acum, între noi fie vorba, teoria în speță nu a fost niciodată discreditată de fapte, ci doar de… băieții deștepți precum Keynes care și-au dat seama că e mai util să ceri statului să intervină în economie… ca să facă ei bani la bursă. Diamond și Rajan și-au dat seama că e momentul adevărului. Și nu doar că îi menționează pe Ludwig von Mises și Friedrich Hayek (cu Prices and Production, despre care Milton Friedman a spus odinioară că este neinteligibilă!) …

Citeşte în continuare

Țintirea inflației – încă o prognoză măreață?

În februarie postam Țintirea inflației: 4 ani de prognoze mărețe. Aminteam atunci, cu poze, cum BNR a rata ținta de inflație în 2006, 2007, 2008 și 2009. La final arătam ultima prognoză a BNR, pe 2010: Timpul a trecut iar incertitudinea s-a risipit. Acum BNR, în ultimul raport privind țintirea inflației, ne propune următoarea previziune: Întrebarea “Va nimeri BNR ținta de inflație?” tinde să devină retorică. Dacă mai insistă mult BNR are toate șansele să intre din nou în Cartea Recordurilor, de data aceasta nu cu cel mai longeviv guvernator ci cu cea mai persistentă țintire pe lângă inflație. Deh, “performanța” se cere premiată! Este inutil să vă întrebați, economiști dumneavoastră, ce s-ar fi întîmplat cu un manager din sectorul privat care ar fi ratat 5 ani la rând cifra de afaceri planificată. Această întrebare chiar este retorică. Dar așa pățești când ai bancă centrală publică, ba pe deasupra monopol …

Citeşte în continuare

Bennett McCallum, lovitura de stat monetară și istoria care se repetă

Înainte de a vă spune ce zice Bennett McCallum, e bine să precizăm cine este dânsul. Vreun fundamentalist, te pomenești?! Nu, nu, nu vă agitați. Bennett McCallum – care în această săptămână a împlinit 75 de ani – este unul dintre cei mai faimoși economiști specializați în teorie monetară, printre cei mai citați din lume (mai frecvent decât unii laureați ai premiului Nobel)…, „tata” multor experți… în fine. Luna aceasta a ținut o prelegere la o conferință organizată de Banca Japoniei. Știți ce a spus acolo? Că – ghinion de neșansă – banii de hârtie au apărut în SUA prin uzurparea ordinii monetare spontane de către stat. De ce? Cum de ce? Ca să stoarcă resurse prin inflație atunci când impozitarea clasică nu mai funcționa. Vă amintiți de Războiul civil? Guvernul nu avea bani pentru a plăti trupele și goanțele iar creșterea fiscalității era foarte impopulară; de asemenea, nu avea …

Citeşte în continuare

Cât ar trebui să fie rata inflației?

Surprize-surprize! NBER a publicat recent capitolul “The optimal rate of inflation” din Handbook of Monetary Economics, editată de Benjamin M. Friedman și Michael Woodford, în curs de apariție la Elsevier/North-Holland. Țintele de inflație practicate în economiile dezvoltate sunt în jurul nivelului de 2% pe an. Acest capitol cercetează măsura în care mărimea observată a țintei de inflație este consistentă cu rata optimă a inflației prezisă de principalele teorii ale non-neutralității monetare. Noi susținem că aceste teorii implică o rată optimă a inflației încadrată pe o plajă delimitată într-o parte de minus rata real pozitivă a dobânzii și, în cealaltă parte, de un număr nesemnificativ mai mare ca zero. Pentru cine nu a înțeles, asta înseamnă că în medie rata optimă a inflației ar trebui să fie negativă, adică ar trebui să avem deflație. Cum așa? În literatură, două surse principale de non-neutralitate monetară guvernează determinarea ratei optime a inflației pe …

Citeşte în continuare

Cinci argumente împotriva politicii monetare

Am văzut recent că Nicholas Mankiw (Harvard) a intrat în dezbatere cu Robert Murphy (Mises Institute) pe tema motivului pentru care statul trebuie să gestioneze producția monetară. Un asemenea dialog era imposibil de imaginat înaintea crizei, când tot ce se putea discuta era cum să facă statul mai bine politica monetară: să țintească inflația, agregatele monetare, rata dobânzii etc. Dar nici vorbă să poți discuta dacă statul trebuie să facă ceva – se subînțelegea că trebuie. Astăzi, când asistăm la falimentul ideilor socialist-intervenționiste și când experții îndelung antrenați pe statul de plată al guvernelor trebuie să răspundă cum de a fost posibil ca după o jumătate de secol de premieri cu Nobel să bage economia în gard, Mankiw nu își mai permite să nu răspundă criticilor. Așadar, de ce avem nevoie de politică monetară? El spune că avem nevoie de politică monetară pentru a combate rigiditatea prețurilor: According to conventional …

Citeşte în continuare

Reforma monetară în 2 luni, 2 săptămâni și 2 zile

De ce este necesară reforma monetară? Pentru că actualul cadru instituțional monetar-bancar poartă o responsabilitate uriașă pentru criza pe care o traversăm, ca și pentru crizele trecute, așa cum am arătat. Numeroși economiști, inclusiv laureați ai premiului Nobel, au insistat pe importanța reformei monetare, demonstrând slăbiciunile instituțiilor existente – fie că vorbim de moneda de hârtie emisă în regim de monopol de către stat, fie că ne referim la activitatea bancară cu rezerve fracționare. Anul trecut Edward Prescott a afirmat la București importanța interzicerii practicii rezervelor fracționare; Milton Friedman și Maurice Allais au susținut același lucru. Friedrich Hayek a scris despre utopia centralizării monetare europene (e și asta o formă de unificare/”integrare”, într-adevăr) și a arătat beneficiile concurenței monetare; Anghel Rugină a tot vorbit despre acest lucru dar nu l-a ascultat nimeni etc. Din păcate, în iureșul dezbaterilor despre reforma statului am omis unul dintre cele mai importante elemente: separarea …

Citeşte în continuare

BNR are restanţă la Macroeconomie

BNR a redus rata dobânzii la 6,25%, aşa cum toată lumea se aştepta. Să ne uităm în motivarea deciziei; care este principalul factor avut în vedere de autoritatea monetară? „Se constată persistenţa deficitului de cerere agregată.” Aha, despre asta e vorba. În acest caz oficialii BNR au o problemă. Dacă reuşesc să îmi explice cum poate avea o economie deficit de cerere agregată şi inflaţie în acelaşi timp, mă angajez să le trimit câte o ciocolată la fiecare. Pentru cei mai neştiutori dintre voi, conceptul de cerere agregată este legat de teoria keynesiană a crizei (pe care eu nu o creditez deloc, dar nu despre asta e vorba acum). După Keynes, criza se produce atunci când cererea agregată scade sub oferta agregată, antrenând – într-o lume marcată de rigiditatea preţurilor – scăderea vânzărilor companiilor şi creşterea şomajului. Ideea e simplă: dacă oamenii nu cumpără atunci firmele nu au cui să …

Citeşte în continuare

Mugur Isărescu şi cutia neagră

Guvernatorul BNR a afirmat recent că adoptarea euro în grabă ar echivala cu intrarea într-o cutie neagră, precum s-a întâmplat în cazul Greciei. Acesta este genul de afirmaţie care trebuie spart în 14 şi explicat pe fiecare bucăţică în parte, dacă vrem să dobândim o înţelegere cât de cât adecvată asupra problemei. În primul rând, ca să ajungi în situaţia Greciei nu-ţi trebuie prea mult talent. E suficient să cheltuieşti şi să te împrumuţi fără discernământ. E adevărat că aderarea la zona euro i-a lărgit guvernului grec libertatea de acţiune, în sensul că a făcut posibil free-riding-ul la scară europeană (e mai uşor să te împrumuţi atunci când moneda naţională este euro, deoarece riscul valutar dispare iar bazinul economisirilor denominate în euro este uriaş). Pe de altă parte e la fel de adevărat că Grecia a falsificat statisticile cu ani buni înainte să adere la euro, astfel încât nu-i putem …

Citeşte în continuare

Incertitudine şi ignoranţă în politica valutară

Recent a avut loc la BNR conferinţa A fi sau a nu fi competitiv – o dezbatere necesară. Cea mai interesantă lucrare prezentată a fost cea mai teoretică dintre ele, adică “Trinomul curs real de schimb – competitivitate – creştere economică” susţinută de profesorul Moisă Altăr. Ce ne spune domnul profesor despre cursul de schimb? Cursul de schimb este “O variabilă macro care nu are sens la nivel micro”; “Metaforic, cursul de schimb măsoară “temperatura” sistemului economic, la fel cum în fizică temperatura măsoară variaţia energiei, în raport cu variaţia entropiei sistemului” “Variabilă extrem de dificil de modelat, fiind greu de identificat: – factorii determinanţi – relaţiile funcţionale dintre curs şi factorii determinanţi” “Variabilă dificil de prognozat pe termen scurt, deoarece descrie un proces stochastic de tip random walk” And more… Cum ar veni, noi nu prea ştim nici ce determină cursul de schimb, nici care ar fi nivelul de …

Citeşte în continuare

Se strânge laţul? Martin Wolf simpatizează mai nou Şcoala Austriacă. Ce zice Krugman?

La început a fost acest articol al cunoscutului editorialist de la Financial times, Martin Wolf – Does Austrian economics understand financial crises better than other schools of thought? Wolf afirmă că: a) Economia convenţională neoclasică nu a prezis criza şi a eşuat în oferirea unor soluţii adecvate b) Spre deosebire, se pare că Şcoala Austriacă s-a situat mai aproape de descifrarea tainelor economiei, în special fiindcă a arătat că (1) politica de ţintire a inflaţiei este destabilizantă, (2) activitatea bancară cu reserve fracţionare creează un boom nesustenabil al creditului şi (3) că investiţiile eronate produse în timpul acestui boom explică prăbuşirea ulterioară. Simpatia lui Wolf faţă de Şcoala Austriacă se opreşte aici (este senzaţional că nu s-a oprit mult mai devreme!), autorul nefind de acord cu soluţia “lichidaţionistă” de ieşire din criză: investiţiile eronate trebuie eliminate iar economia trebuie musai restructurată. Nu insists asupra motivelor, articolul lui Wolf este foarte …

Citeşte în continuare

Ar trebui lăsat leul să se aprecieze?

Există economişti care susţin că economiile est-europene suferă de pe urma influxului masiv de capital care provoacă aprecierea monedelor. Ei cred că statele din regiune trebuie să reglementeze intrările de capital şi să limiteze contractarea de credite în valută, altminteri creşterea economică va avea de suferit. Aceasta este o proastă soluţie la o problemă prost formulată. Care este cauza aprecierii în masă a monedelor din estul Europei? Politica inflaţionistă a statelor dezvoltate, în special politica banilor ieftini dusă de Fed şi BCE. Ce se întâmplă dacă BNR ţine cursul fix – mai precis, dacă împiedică aprecierea leului? Ea intervine pe piaţă şi cumpără „surplusul” de valută care, altminteri, ar provoca aprecierea leului. În consecinţă, rezervele valutare cresc simultan cu creşterea masei monetare interne (cumpărând dolari sau euro BNR vinde lei). Practic, acest proces permite importul inflaţiei americane, cu toate efectele ei. Producţia monetară duce la ieftinirea banilor (faţă de valoarea …

Citeşte în continuare

Pe lângă scăderea ratei dobânzii, BNR a mai luat o măsură expansionistă

Oana Osman a scris săptămâna aceasta despre modificarea procedurii de derulare a operaţiunilor pe piaţa monetară, mai exact despre extinderea gamei activelor eligibile acceptate de BNR pentru operaţiunile de piaţă monetară. O măsură pe care am omis să o comentez la momentul la care a fost luată. Puteţi citi însă punctul meu de vedere în articolul din “Capital”.

Citeşte în continuare

Bordo şi Eichengreen: după decenii de intervenţionism monetar crizele sunt mai frecvente

Cei mai cunoscuţi istorici ai economiei, Michael Bordo şi Barry Eichengreen au scris un studiu, Is the Crisis Problem Growing More Severe?, care confirmă ceea ce au descoperit şi alţii şi am comentat pe acest blog. Anume că naţionalizarea banilor şi a creditului, socializarea pierderilor şi politica anti-ciclică nu au avut niciun efect în ceea ce priveşte prevenirea crizelor. Reproduc din lucrarea menţionată: 1) Incidenţa crizelor este aproape dublă (în ultimele decenii) faţă de perioada 1945-1971. Cifra comparabilă pentru 1880-1913 reprezintă o treime din frecvenţa actuală a crizelor. 2) Problema duratei este diferită de cea a frecvenţei şi nu se poate spune că s-a schimbat ceva în ceea ce priveşte durata crizelor pe parcursul perioadei analizate 3) Celălalt aspect este profunzimea crizei… Pierderile de producţie cauzate de crizele bancare reprezintă astăzi 75%-80% din ce se înregistra între 1880 şi 1913. Doar crizele gemene (monetară + bancară) au devenit mai severe, …

Citeşte în continuare