16 January 2019
Home / Politică monetară (page 2)

Politică monetară

Ce naște din pisică, șoareci mănâncă: ce fel de economie știe Janet Yellen?

Astăzi Congresul SUA o validează pe Janet Yellen în funcția de guvernator al băncii centrale. Așadar, la șefia Fed urmează un economist de orientare keynesiană, probabil mai încrezător în capacitatea intervențiilor statului de a crește bunăstarea decât a fost Ben Bernanke. Yellen a împrumutat această viziune de la James Tobin (1918-2002), laureat al premiului Nobel și keynesian de prim rang, care i-a fost îndrumător la doctorat. Întâmplarea face că un alt doctorand al lui Tobin, Koichi Hamada, este consilier special al primului ministru Shinzo Abe și aplică deja de ani buni învățăturile lui Tobin în tentativa de îmbunătăţi starea economică a Japoniei. El este inițiatorul dim umbră al așa-numitei „Abenomics” – tentativa de a stimula economia prin emisiune monetară, devalorizarea yenului și creșterea cheltuielilor de infrastructură. Dar ce i-a învățat mai exact Tobin pe studenții săi, ajunși astăzi în poziții decizionale-cheie la nivel mondial? Că economia de piață eșuează. Că …

Citeşte în continuare

Black Friday veșnică la BNR: Ieftinim leul de două decenii

Acum, că magazinele s-au deschis și românii au apucat să vadă motivul pentru care retalerii și-au canibalizat vânzările din ultima săptămână – anume acela de a vinde chinezăriile încă și mai ieftin decât o făceau înainte – este timpul să ne concentrăm pe singura ieftinire autentică, inegalabilă și substanțială de care avem parte: ieftinirea leului. Grație Times New Roman avem poza de mai jos cu comentariul aferent:   “Cea mai importantă reducere va fi la bancnota de 100 de lei care va valora doar 70 de lei sau chiar mai puţin, în funcţie de retaileri. Bancnota de 50 de lei va valora doar 40 de lei iar monedele nu vor mai valora nimic. Poate dacă le duceţi la retopit să mai luaţi ceva bani, de la fier vechi”, a explicat Isărescu. Promoţia se va extinde şi asupra dobânzilor bancare. Astfel, cei care au un depozit în lei sau euro vor …

Citeşte în continuare

Politica fiscală și monetară la începutul lui 2014: o lighioană o mănâncă pe alta – și amândouă pe noi toți

Gândindu-mă la impactul pe care măsurile fiscale și monetare îl vor avea asupra economiei în perioada imediat următoare mi-a venit în minte o replică clasică din Dostoievski: o lighioană o mănâncă pe alta. Să explic. Economia României exersează mersul pe burtă căutând deocamdată scăparea din criza economică prelungită prin tranșeele exporturilor. Creșterea economică variabilă pe care am înregistrat-o în ultimii 3 ani se datorează într-o măsură decisivă agriculturii, adică stării vremii. Ce a mai rămas din creșterea PIB reprezintă exportul net. Cu alte cuvinte, reușim să avansăm cumva doar datorită unor factori exogeni (condițiile meteo, cererea globală), iar dacă vrem să ne mișcăm mai cu talent atunci trebuie să mobilizăm energia productivă din interior. Potrivit șablonului clasic de gândire din macroeconomia actuală, cele două politici prin care statul poate influența economia se bat cap în cap. Înțelepciunea convențională spune că statul trebuie să ducă o politică anti-ciclică, adică să stimuleze …

Citeşte în continuare

În Covasna e recesiune. A rămas România o zonă monetară optimă?!

Încă un exemplu care arată că statisticile sunt importante atât prin ceea ce spun dar mai ales prin ceea ce ascund. Anul acesta economia a pornit în sus, câștigul salarial mediu net a crescut cu 6% (1604 lei în august), dar dacă stăm să ne uităm în interiorul mediei descoperim looserii creșterii economice: “Din declarațiile depuse de agenții economici covăsneni la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM) reiese că în acest an a scăzut numărul acestora cu aproape 250. Potrivit reprezentanților Agenției, au dispărut de pe piața economică firmele mici. Astfel, numărul angajaților din județ a scăzut de la 46.000 la 44.700. Ieșirea firmelor de pe piață a influențat însă nu doar numărul salariaților din județ, ci inclusiv salariul mediu. Astfel, dacă la începutul anului salariul mediu net în Covasna era de 1.350 de lei, acum a ajuns la 1.265 de lei.” Aflând aceste informații gândul mi-a fugit …

Citeşte în continuare

BNR a redus rata dobânzii, dar potența politicii monetare a scăzut

BNR a scăzut rata dobânzii de politică monetară din două motive: (1) pentru a fi în linie cu rata inflației, care cunoaște un trend descendent și (2) pentru a stimula băncile să reia creditarea sectorului privat. Câteva observații: 1. Ca să încep cu eterna problemă teoretică, rata dobânzii de politică monetară ar trebui să se situeze la un nivel penalizator pentru bănci. Rolul băncii centrale, așa cum a fost înțeles el de pionierii analizei acestei instituții, nu este acela de a injecta lichiditate în economie sau de a mări masa monetară, ci de a oferi o pungă cu bani bancherilor care se confruntă temporar cu o asimetrie nefvorabilă a intrărilor-ieșirilor de bani. În calitatea sa de creditor în ultimă instanță, banca centrală intervine pentru a garanta tranziția băncilor comerciale între diversele stări de echilibru fragil (determinat de funcționarea pe principiul rezervei fracționare și incongruența temporală între active și pasive), asigurând …

Citeşte în continuare

Iată de ce nu oprește Bernanke tiparnița!

Cititorii acestui blog și-au demonstrat deja inteligența, dar poate dați această poză mai departe și celor cărora trebuie să le desenezi ca să înțeleagă de ce nu oprește Bernanke tiparnița așa cum a anunțat la începutul verii. Nu are nici o legătură cu rata șomajului sau cu creșterea PIB. Șomajul poate să scadă, problema e că imediat ce ai luat piciorul de pe accelerația politicii monetare o implozie a pieței financiare este greu de evitat. Ceea ce înseamnă că, de fapt, scăderea ratei șomajului este pur contextuală și artificială.

Citeşte în continuare

Cea mai mare eroare monetară din istorie?

Istoria politicii monetar consemnează multe păcate. Unele dintre ele, precum cele care au provocat marile hiperinflații din perioada interbelică pot totuși beneficia de o oarecare clemență din partea istoricilor. Dacă ai fost învinsă în război, ai rămas fără resurse umane și materiale, ai datorii uriașe de plătit sau ai rămas pe cap cu aparatul birocratic al unui întreg fost imperiu (așa cum s-a întâmplat în Germania sau Austria), nu prea ai multe soluții: oricum o iei tot trebuie să înfrunți mulți ani de sărăcie cumplită. Dar alte erori pot fi ușor evitate. De exemplu, dacă nu cazi pradă tentației de a-ți salva clientela politică sau poftei de a ajunge la putere, poți rezolva o criză economică prin măsuri chirurgicale. Nu e nevoie să externalizezi prin scăderea puterii de cumpărare pagubele făcute de unii, doar fiindcă ei sunt too big to fail. L-am auzit ieri pe Papă criticând cultul banului. Poate …

Citeşte în continuare

Fed nu reduce pomparea de bani în economie

Deși se anunțase scăderea ritmului în care Fed inundă economia cu dolari (85 de miliarde pe lună), s-a schimbat modificarea. Ceea ce înseamnă unul din două lucruri: –          Fie datele statistice nu arată revenirea economiei SUA, ceea ce demonstrează de fapt penibilitatea politicii monetare de la criză încoace. Să spui că expansiunea masei monetare ajută la creștere economică și la crearea de locuri de muncă și apoi să vezi, an după an, că acest lucru nu se întâmplă și să insiști pe aceeași politică mi se pare comportament de grădiniță. –          Fie Fed a pierdut complet controlul bursei și practic este total captivă intereselor industriei financiare. Bursa a fost atât de mult timp dopată cu bani ieftini și a ajuns într-o situașie atât de fragilă, încât se pare că nici măcar o reducere cu 10% a dozei lunare nu mai poate fi suportată. Cotațiile au reacționat, cum era de așteptat, …

Citeşte în continuare

Aurul (politica monetară), președintele și Roșia Montană

Președintele a venit aseară cu o propunere interesantă, accea ca BNR să cumpere aurul de la Roșia Montană: Asta este o avere pe care România o are în cel mai înalt grad! Important este s-o valorifice în favoarea ei! Vreau să vă spun un lucru, eu l-am mai spus dar nu l-a luat nimeni în considerare în analizele dumneavoastră, România nu are nicio problemă ca indiferent cine exploatează resursele de aur, spre exemplu, să facă ca în ţară să rămână aurul până la ultimul gram! Avem o rezervă de circa 36 de miliarde de euro, cu tot cu aur, din care avem şi valoarea a 103 tone de aur. Nu ne opreşte nimeni ca în loc de euro şi dolari să ne mărim rezerva în aur, dar nu ne opreşte absolut nimeni! Şi într-un mod extrem de convenabil! Adică, în momentul în care Banca Naţională ar achiziţiona aur, ar face …

Citeşte în continuare

Cum se învârte politichia monetară când poporul e ignorant

Rostite de guvernatorul BNR la Constanța: Toată lumea are bani în buzunar, dar nu ştie mecanismele financiare. Abia le înţeleg băncile centrale. De aceea, când adoptăm o măsură, nu dăm drumul minutelor discuţiilor din Consiliul de Administraţie al BNR. Nu le-ar înţelege nimeni, cum să le explici? Aflat în fața unei comunități academice Mugur Isărescu a desființat într-o propoziție rostul științei economice, situând printr-un postulat nedefinit și implicit banca centrală pe poziția elitei naționale, a sfatului înțelepților care își dă silința să apere economia de crize. Eroic, vă dați seama, fiindcă eforturile lor rămân aproape anonime, în absența unui popor care să le înțeleagă! Pe undeva are dreptate. Nimeni nu poate înțelege de ce, după 20 de ani, am rămas în coada clasamentului european al inflației, stând din acest punct de vedere la fel de bine ca la capitolul autostrăzi! Nimeni nu poate înțelege cum se poate să tipărești bani în …

Citeşte în continuare

Bagă bani – sau când dobânda-i o mașină, iar inflația o ceață

Reducerea dobânzii de politică monetară este deja un subiect închis. Cum însă nu am avut timp să comentez subiectul, voi dezgropa acum acest schelet fiindcă merită menționat ceva ce am văzut că a scăpat discuției publice. Conform înțelepciunii dominante din zilele noastre, ideal ar fi ca dobânda să fie zero, dar și inflația să fie mică. Ar fi super să putem turna bani în neștire la imprimantă pentru a putea cumpăra tot ce ne dorim dar fără să declanșăm scumpirea produselor. Acest ideal este desigur un nonsens. Rata dobânzii reflectă preferința de timp a oamenilor și, implicit, costul economisirii sau costul capitalului (de care ai nevoie pentru a produce ceva). Capitalul nu poate să coste zero, pentru că economisirea presupune un sacrificiu – renunțarea la consum. Dar n-ai cum să te înțelegi cu apologeții doctrinei inflaționiste, care visează cu ochii deschiși la ieftinirea creditului și, deci, la creșterea fluxului de …

Citeşte în continuare

Despre iniţiativa garantării depozitelor bancare prin Constituţie

Forţa Nouă propune garantarea depozitelor bancare prin Constituţie: Puse în faţa unor regimuri fiscale deja împovărătoare pentru economiile lor, a dificultăţilor în atragerea de venituri suplimentare şi a unor cheltuieli publice crescânde, statele europene încep să recurgă la încălcări ale proprietăţii private pentru a-şi acoperi, temporar, deficitele. Observăm, încă o dată, lipsa de respect a unui stat faţă de deţinerile în depozite aflate în bănci de pe teritoriul său, adică faţă de proprietatea individuală a deponenţilor din Cipru, cu atât mai mult cu cât a fost prezentată ca o “taxare”, şi nu ca o confiscare parțială. … F9 propune luarea în considerare în cadrul procesului de revizuire a Constituției modificarea art. 44 și a art. 135 din Constituție în sensul a)      Includerii în mod expres în obiectul proprietăţii private, garantate de Constituție, a depozitelor în bănci, indiferent de scadenţa depozitelor, a contribuţiilor la fonduri de pensii private (obligatorii sau facultative), …

Citeşte în continuare

Păun vs. Lazea despre rezervele fracţionare

Întrebarea a fost adresată cu ocazia ultimei conferinţe de la BNR organizată de Finanţiştii. Cristian Păun insistă pe problema imposibilităţii logice, economice şi juridice a depozitului la vedere ca sursă de finanţare pe termen lung pentru bănci. Nimic surprinzător aici. Surprinzător este răspunsul, venit de la un economist recunoscut, aflat probabil într-un moment groaznic de neinspirat. Pe scurt, de ce acceptăm activitatea bancară cu rezerve fracţionare (înstrăinarea banilor din conturile curente deschise de oameni la bănci) din moment ce aceasta duce la expansiunea masei monetare şi fragilizează sistemul bancar, generând certe efecte nete negative? Deoarece… aşa fac toţi! Auzind răspunsul mi-am amintit de o întâmplare petrecută în timpul studiilor de master, când un coleg de grupă l-a întrebat pe profesor – persoană care juca un rol important în  BNR, unde încă lucrează în prezent) – după ce criterii se ghidează Banca atunci când ia decizia schimbării ratei dobânzii. Răspunsul a …

Citeşte în continuare

Scuzaţi, pentru orice eventualitate Noua Zeelandă nu e Cipru

Vă amintiţi de celebrul sir de replici: “Spain is not Greece” – Elena Salgado, Spanish Finance minister, February 2010. “Portugal is not Greece” – The Economist, April 2010. “Greece is not Ireland” – George Papaconstantinou, Greek Finance minister, November 2010. “Spain is neither Ireland nor Portugal” – Elena Salgado, Spanish Finance minister, November 2010. “Ireland is not in ‘Greek Territory’” – Irish Finance Minister Brian Lenihan. November 2010. “Neither Spain nor Portugal is Ireland” – Angel Gurria, Secretary-general OECD, November 2010. “Italy is not Spain” – Ed Parker, Fitch MD, June 12, 2012 “Spain is not Uganda” – Spanish PM Mariano Rajoy, June 2012 “Uganda does not want to be Spain” – Ugandan foreign minister, June 13, 2012 Ei bine, după ce s-a demonstrat că Spania seamană mai degrabă cu Cipru, iar Cipru nu este în nici un caz ca Grecia, ci mai rău, iată că vin veşti din Noua …

Citeşte în continuare

Unde’s bani, imperiul scade

Poza zilei vine de la Dan Şelaru: Destul de corect în ideea exprimata sugestiv, cu următoarea precizare. În sine, intrarea unei mari cantităţi de bani în ţară nu ar trebui să aibă mare efect politic. Dacă am avea concurenţă şi libertate în producţia de monedă, descoperirile de zăcăminte preţioase sau influxul de bani străini ar avea drept principal efect ieftinirea acestor bani şi deprecierea lor pe piaţă. Aurul şi argintul s-au jucat în acest fel multă vreme şi concurenţa dintre aceste doua monede a stârnit pasiuni politice şi chiar literare (vezi Vrăjitorul din Oz) dar nu a prăbuşiti nici un imperiu. Problema este că, în realitate, adică în mare parte din istorie, nu am avut concurenţă monetară veritabilă în producţia de bani, nici activitate bancară cu respectarea dreptului de proprietate – fără rezerve fracţionare. Şi atunci, orice influx de bani a fost practic multiplicat în ţara recipientă, ceea ce a …

Citeşte în continuare