19 December 2018
Home / Observații (page 3)

Observații

Dinamica intervenționismului alimentar

La început a fost subvenția. Una mică, fiindcă nu erau bani la buget. Și aia venea cu întârziere. Dar mai bine decât nimic, producția a crescut. Apoi au venit fondurile europene: zeci de mii de euro pentru crearea unei mici ferme sau a unei exploatații, sere și solarii etc. Producția a continuat să crească A treia oară a fost cu legea comercianților. Producția trebuia vândută undeva, indiferent de calitate și cantitate. Așa că s-a stabilit o cotă, minim 51% produse locale pe raft. A patra oară s-au pus taxe la importuri. „Castraveți putem produce și noi, nu este nevoie să luăm de la vecini!” După care a venit controlul prețurilor, fiindcă scumpirile trebuiau cumva temperate. Tocmai câștigase alegerile cineva care a promis alegătorilor scăderea prețurilor și combaterea sărăciei. După aceea a fost impusă raționalizarea. „Să se dea câte una ca să ajungă la fiecare!” Normal, produse nu prea mai erau …

Citeşte în continuare

Schimbare metodologică: gospodăriile cheltuiesc mai mult pe impozite

INS arată structura cheltuielilor gospodăriilor în anul 2015 și, ce să vezi, în comparație cu anii precedenți acestea au alocat o pondere mai mare plății diverselor taxe și contribuții. Citind metodologia am aflat că “Începând cu anul 2015, se foloseşte Clasificarea Europeană a Consumului Individual pe Destinaţii – COICOP 2013 la nivel de 5 digiţi, ceea ce aduce modificări asupra structurii anumitor indicatori, în sensul regrupării acestora, faţă de anii anteriori.” Deci românii “mănâncă” mai multe taxe decât știam. În rest, nici o surpriză, românii cheltuie chiar pe mâncare 21% din bani, 23% pe bunuri nealimentare și 20% pe servicii.  

Citeşte în continuare

Logica economică – plagiat de Negoiță

Pressone.ro relatează că De la pagina 85 la 95, conţinutul este plagiat de pe site-ul Logica Economică, dintr-un articol intitulat “Criza economică”, publicat în iunie 2009. Din materialul original sunt plagiate inclusiv cele trei figuri pe care le conţine. Acesta ar fi doar un caz din nenumăratele episoade de plagiat, practic întreaga teză de doctorat ar fi copiată din diverse surse. Deci acum sunt faimos.

Citeşte în continuare

Ce spunea Stiglitz în 2007 despre Venezuela

Asta este pur și simplu mai savuros ca o savarină. Joseph Stiglitz, economistul și nobelistul care în 2002 zicea că Fannie Mae nu are nici o problemă (fiind plătit regește, se înțelege), aprecia, în urma unei vizite în Venezuela în 2007, că politicile lui Hugo Chavez sunt pe linia corectă: “Dezvoltarea economică din Venezuela a fost impresionantă în ultimii ani”… El a adăugat că deși creșterea economică a fost determinată în bună măsură de prețul ridicat al petrolului, spre deosebire de alte țări producătoare de petrol Venezuela s-a folosit de oportunitatea prezentată de boom-ul petrolier global pentru a implementa politici benefice pentru populație și pentru a promova dezvoltarea economică. “Președintele Hugo Chavez pare să fi reușit să asigure servicii medicale și educație comunităților sărace din Caracas, celor care anterior nu prea aveau de câștigat de pe urma avuției petroliere a țării.” După care, prin 2010 a plecat în Grecia, consilier …

Citeşte în continuare

Există o legătură între bunăstare și nivelul intermedierii financiare? Nu prea

Președintele Asociației Române a Băncilor spune că „Există o legătură directă între nivelul de bunăstare economică şi nivelul de intermediere financiară“. Așa să fie? Nu știu să existe un argument logic clar care să lege prosperitatea unei națiuni de gradul de intermediere financiară, chestiunea este foarte interesantă și ar merita o dezbatere – ARB ar putea organiza o asemenea întâlnire, de exemplu. Empiric, economiștii sunt împărțiți, unii spun că da, alții spun că ba. O amplă trecere în revistă a opiniilor puteți găsi în Marijana Badun, “Financial intermediation by banks and economic growth: a review of empirical evidence”, din care am extras paginile de mai jos: Dacă ne gândim la experiența recentă a României, lucrurile sunt clare: ieșirea din criză și creșterea economică s-a făcut fără relansarea creditului. Mai mult, dacă ne gândim mai în urmă, creșterea economică din anii de boom, asociată cu creșterea puternică a creditului, a fost o …

Citeşte în continuare

Execuția bugetară după 4 luni

Arată o deteriorare clară față de perioada similară a anului trecut, dar totuși semnificativ mai mică decât ar fi arătat simplul impact contabil al reducerii cotei generale de TVA și a TVA la alimente, ținând cont și de creșterea puternică a cheltuielilor publice. Cifrele arată clar: excedentul actual este de 127 mil. lei, anul trecut era de 6 mld. lei. Diferența se datorează unor fluctuații precum: creșterea salariilor bugetarilor, pentru care acum se cheltuie 1,5 mld. lei mai mult ca anul trecut. creșterea asistenței sociale, unde creșterea înregistrată este de 1,7 mld. lei scăderea sumelor intrate de la UE, cu 1,8 mld. lei scăderea TVA – s-au colectat cu 1,7 mld. lei mai puțin Dacă statul și-ar fi înghețat cheltuielile – adică dacă ar fi dus o politică de bun-simț având în vedere relaxarea fiscală și deflația – atunci excedentul bugetar ar fi fost de aproape 4 mld. lei, adică …

Citeşte în continuare

Economia SUA e la full employment, dar stagnează

După celebrul impas în care au ajuns economiștii keynesieni în anii ’70, când America se confrunta simultan cu inflație și șomaj (atunci s-a inventat cuvântul stagflație) – ceva ce era de neconceput în doctrina keynesiană, iată că viața le ridică o altă provocare iluștrilor gânditori de la cârma politicii economice: SUA nu au șomaj dar economia crește foarte lent. Aceste slide-uri au fost prezentate astăzi de James Bullard la o conferință în China: De ce lâncezește economia, la sub 2% creștere anuală, în vreme ce nu prea mai există resurse de muncă nefolosite? Poate fiindcă piața muncii stă artificial de bine… Pe vremea comunismului circula o vorbă: Noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc. Rețeta stagnării. Cu mici variații – ne facem că muncim pe datorie – se aplică în cazul de față. Plus decăderea antreprenoriatului.

Citeşte în continuare

Ziua libertății fiscale 2016

Este astăzi. Dupa cum explică Radu Nechita: “Potrivit Eurostat, în 2015, cheltuielile publice din România au reprezentat 35,5% din PIB. Aceasta este echivalent cu 130 de zile dintr-un an, deci sărbătoarea eliberării fiscale poate avea loc în cea de-a 131-a zi a anului. Contribuabilul din România este îndreptăţit să conteste valoarea explicativă a acestui indicator deoarece el percepe o povară fiscală mai ridicată decât cea sugerată de rezultatele calculului de mai sus. Oricine intercţionează cu autorităţile publice poate să amintească faptul că acest indicator se limitează la mărimi monetare, macroeconomice, medii etc., deci ignoră componenta nemonetară a poverii fiscale. Este vorba tocmai de cea mai nocivă şi mai destructivă formă a sa: birocraţia, incertitudinea şi instabilitatea legislativă, aplicarea neuniformă a legilor.  De asemenea, oricine cunoaşte noţiunea de „salariu complet“ ştie că din valoarea muncii sale, doar puţin peste jumătate ajunge în buzunarele sale. Dacă un salariat mediu din România ar …

Citeşte în continuare

În martie românii au mâncat, băut și fumat mai mult decât de Crăciun în 2014

Realitatea validează predicția pe care am făcut-o recent – aici și la conferința Progresiv de la Sinaia – anume că românii își accelerează consumul. Datele INS publicate azi arată că în luna martie consumul de alimente, băuturi și tutun s-a situat peste nivelul înregistrat de Crăciun în 2014. Ceea ce este ceva, știut fiind că de Crăciun românii sparg magazinele. “În trimestrul I 2016, volumul cifrei de afaceri din comerţul cu amănuntul (cu excepţia comerţului cu autovehicule şi motociclete) a crescut faţă de trimestrul I 2015 atât ca serie brută cât şi ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate cu 19,0%, respectiv cu 16,9%.” În vreme ce majoritatea analiștilor pune evoluția consumului pe seama reducerii TVA și a majorării salariilor, eu mă uit la dinamica masei monetare. O “deformare profesională” căpătată încă de pe vremea când eram pe băncile facultății.

Citeşte în continuare

Economia zonei euro a crescut peste așteptări. Ghici de ce

PIB-ul zonei euro a crescut peste așteptări în primul trimestru din 2016, depășind pentru prima dată nivelul atins înainte de criză. Cei care vor să afle de ce, nu trebuie să se uite mai departe de aceste grafice: După cum se poate vedea, inflexiunile politicii monetare cauzează genuflexiunile economiei. Tiparnița de bani turată de Banca Centrală Europeană de la începutul lui 2015 (citiți aici detalii) produce expansiunea nesustenabilă a producției. Cât de nesustenabilă vom vedea la următoarea inflexiune…    

Citeşte în continuare

Boom-uri și crize. De ce fluctuează economia și cum să ne apărăm (II)

Și s-a încheiat prima serie a workshop-ului început pe 21 martie. Poze de la ieșirea la bere care a urmat nu există, însă pot să vă spun că a fost o reală plăcere să punem țara la cale! Deoarece a fost o experiență reușită, Academia Privată a redeschis înscrierile pentru un nou workshop. Așa că cei interesați să afle motivele pentru care fluctuează economia și se produc crizele, cum ne sunt afectate veniturile și investițiile de politicile guvernamentale și ale băncilor centrale, contextul actual și ce ne așteaptă în viitor, sunt invitați la o nouă serie de discuții. *** Criza din anul 2009 și boom-ul premergător acesteia i-a surprins pe mulți, inclusiv pe numeroși profesioniști ai finanțelor, investitori, decidenți politici. Turbulențele financiare din China și prăbușirea prețului petrolului au readus panica pe piețele financiare și unii previzionează izbucnirea unei noi crize globale, încă mai puternică decât “Marea Recesiune” din 2009. …

Citeşte în continuare

Aurul, dolarii și mintea românului cea de pe urmă

Ai semnat pentru un contract de credit în franci elvețieni, trebuie să-ți asumi starea de conștiență, spunea, într-o alocuțiune mai veche, șeful băncii naționale, Mugur Isărescu. Bancherii au provocat criza financiară, apoi și-au acordat bonusuri și pachete de salvare. Or, încrederea se câștigă foarte greu și se pierde ușor, iar românii nu mai cred în povești cu zâne când vine vorba de buzunarul propriu. În plus, românul s-a născut poet și nu investitor la bursă. Căderea comunismului în 1989 – așadar în urmă cu ”doar” 26 de ani, ar fi trebuit să aducă cu sine o nouă mentalitate, spre deschiderea piețelor și flotarea liberă a monedei naționale. Nici până astăzi cei ce arbitrează, dar și cei ce fac jocul piețelor din România nu au ajuns să aibă o astfel de mentalitate: deprinderile vechi sunt bine împământenite și prin urmare greu de desțelenit. Educația financiară trebuie să înceapă din școli, însă …

Citeşte în continuare

Tehnocrații au stabilit: productivitatea unui procuror > decât a unui medic sau profesor

Un judecător sau procuror stagiar vor câștiga cât un profesor universitar cu 20 de ani vechime, sau cât 3 asistenți universitari. Sau cât un medic primar cu gradație maximă. Ce-i corect e corect. Practic judecătorii și procurorii încep să câștige de la nivelul la care se opresc medicii (cu excepția celor care activează în medicina legală sau a celor care sunt directori de spitale). Sursa: profit.ro Anul trecut am explicat în detaliu de ce orice guvern, fie el politic sau “de tehnocrați” nu dispune de nici o metodă rațională (sau științifică) de a stabili salariile. Tot ce poate face este să decidă discreționar, în funcție de balanța intereselor de grup. Sigur, el va spune că salariile sunt în funcție de rezultate, de productivitate etc. doar că aceasta este doar retorică lipsită de argument. Important este și că în România statul decide salariile pentru un sfert din angajați. Probabil ca să …

Citeşte în continuare

Suma strânsă din acciza la tutun s-a dublat în ultimul deceniu, în termeni reali

Fiindcă tot sărbătorim azi scăderea accizei la țigări și tot se discută în Parlament schimbarea legii privind fumatul în spațiile publice, care abia a intrat în vigoare, m-am gândit să vă arăt cum au evoluat sumele colectate de guvern din acciza la tutun, din 2005 încoace. Banii pe care statul i-a scos din buzunarele fumătorilor au crescut de la aproape 3 miliarde lei în 2005 la circa 9 miliarde anul trecut. Dar parțial această evoluție se datorează pierderii puterii de cumpărare a banilor (adică impozitului ascuns numit inflație). În termeni reali, din acciza la tutun statul strânge acum de două ori mai mulți bani decât în urmă cu 10 ani. Rămâne de văzut ce impact va avea interzicerea fumatului în baruri.

Citeşte în continuare