19 September 2020
Home / News (page 99)

News

Cea mai rea depresiune

Apar noi date care confirmă faptul că traversăm cea mai dură recesiune de la Marea Depresiune încoace (am mai spus asta), fapt care el singur ar trebui să fie suficient pentru a respinge teoriile mainstream-ului academic, ale economiştilor care au îmbrăţişat neoclasicismul walrasian – fie de orientare keynesiană, fie monetaristă. Putem spune aşadar, parafrazând o replică din filmul “Gladiatorul”, So much for the glory of keynesian and monetarist empire! Graficul acesta arată cum a evoluat şomajul în SUA în timpul fiecărei recesiuni din 1948 încoace. Se vede cum crizele din trecut au fost mici copii pe lângă ce experimentăm acum. De 21 de luni (perioadă în care multe din recesiunile anterioare erau deja încheiate) , numărul slujbelor continuă să scadă accelerat.

Citeşte în continuare

Cum se descoperă „ştiinţific” încălzirea globală

A răsuflat metoda ştiinţifică prin care unii cercetători vor să convingă lumea de fenomenul încălzirii globale. Se pare că e suficient să studiezi câţiva copaci din Siberia ca să susţii că traversăm o perioadă neobişnuit de caldă. Desigur, în procesul redactării materialului ştiinţific, restul copacilor, care se intâmplă să ilustreze contrariul sunt daţi la o parte din eşantion. Apoi intră în scenă revistele de specialitate, care refuză să ceară autorilor divulgarea datelor pe baza cărora s-a efectuat analiza, astfel încât comunitatea academică nu poate decât să îi creadă pe cuvânt. Marea păcăleală cu încălzirea globală a fost declanşată, printre altele, în 1995, de către cercetătorul Keith Briffa, care a stabilit un nou record în adunarea de probe pentru a-şi justifica argumentul că Evul Mediu a fost mai rece decât se crede (contrazicând toate studiile istorice şi arheologice de până atunci), astfel încât perioada contemporană se detaşează câştigătoare la capitolul temperatură. …

Citeşte în continuare

Nobel, pentru cine?

A mai rămas aproape o săptămână până la anunţarea câştigătorului Premiului Nobel pe economie. Sunt chiar curios dacă vor face o alegere de PR şi vor da premiul cuiva care s-a remarcat prin cercetarea în domeniul monetar sau al fluctuaţiilor economice. Şi cum keynesieni mai slabi ca Krugman nu poti găsi, mă gândesc că John Taylor ar fi o alegere înţeleaptă. Este un economist criticabil, desigur, ca orice economist care aparţine mainstream-ului academic. Dar nu se compară cu Stiglitz sau Krugman. Citiţi asta ca să vă convingeţi. Nici Robert Barro nu ar fi o alegere proastă (dovada). Dar mă îndoiesc că va primi vreun premiu anul acesta, după ce a criticat programele de stimulare bugetară într-un moment în care guvernele se întrec în a nu sta degeaba. Allan Meltzer este o altă opţiune, la care m-aş gândi serios dacă aş fi în comitetul de premiere (dovada). Dar, pe de altă …

Citeşte în continuare

Joc democratic cu rata dobânzii

Guvernatorul Băncii Cehiei, Zdenek Tuma, a propus, conform modei 2008-2009, reducerea ratei dobânzii de la 1,25% la 1% – nivel record atât în istoria Cehiei cât şi din perspectiva bunului simţ sau, cum zic englezii, common sense. Numai că, ce să vezi, democraţia i-a dat planurile peste cap. Supusă la vot, propunerea a fost respinsă cu scorul de 5 la 2, guvernatorul fiind sprijinit doar de vicele său. În condiţiile astea nu cred că Tuma (numit în funcţie în anul 2000) are vreo şansă să ajungă cel mai longeviv guvernator de bancă centrală din lume, în locul lui Isărescu. Ar mai trebui să ia lecţii despre funcţionarea votului democratic, despre cum trebuie atrasă opoziţia la o colaborare constructivă, altminteri eficienţa politicii monetare se pierde în meandrele pluralismului. Să salutăm pe această cale deplinul consens cu care board-ul BNR a urcat România pe culmile hiperinflaţiei, a făcut slalom printre ţintele de …

Citeşte în continuare

Despre eşecul reflaţiei, din nou

Aşa cum am arătat cu puţin timp în urmă, guvernele se confruntă cu reale dificultăţi în încercarea de a iesi din criză prin inflaţie. Willem Buiter de la London School of Economics este de-a dreptul disperat în legătură cu acest lucru, pentru că, spune el, Banca Angliei aproape a triplat baza monetară între iulie 2007 şi august 2009, de la 80 la 220 miliarde lire. Ceea ce situează Banca Angliei pe primul loc în clasamentul celor mai inflaţioniste bănci din ţările dezvoltate. Însă injectarea de bani în sistemul financiar a dus la creşterea neglijabilă a ofertei de bani, indiferent prin ce agregat monetar (M1, M2, M4) o măsurăm. Acest efect este statistic explicabil prin reducerea la o treime a multiplicatorului monetar. Mai pe româneşte, băncile au stocat toţi banii pe care au pus mâna, refuzând să îi folosească pentru a extinde creditarea. Spuneam că acest fenomen este de bun augur, …

Citeşte în continuare

Abundenţa banilor şi preţul aurului

Ştiam că producţia de bani duce la deprecierea acestora, la fel cum creşterea ofertei oricărui bun duce la ieftinirea acestuia. Ştiam că valoarea aurului (adică raportul de piaţă dintre bani şi aur) este un indicator important al abundenţei primilor, mai important decât este, de pildă valoarea brânzei, a lemnului sau chiar a petrolului. Dar nu ştiam că între cantitatea de bani şi valoarea acestora în raport cu aurul este o relaţie atât de strânsă pe cât spune analistul Gary Dorsch. Mai jos este graficul care ilustrează excelent variaţia aproape invers proporţională între masa monetară din SUA şi preţul aurului. Pare să sugereze că aurul este the best thing money can buy.

Citeşte în continuare

Încă un atac la dreptul de proprietate: codul de bune practici

Duşmănia pe care marii producători români o nutresc faţă de hipermarketuri s-a transpus în „Codul de bune practici”, care este pe cale să devină lege. Am urmărit exasperat o dezbatere televizată (de fapt, un complot public) în care moderatoarea lovea cu mânie, mai ceva decât reprezentatul producătorilor de alimente, în hipermarketurile care, prin „birurile” pe care le impun, „înrobesc” producătorii şi exploatează consumatorii. Potrivit participanţilor la discuţie, legea trebuie să instaureze un „echilibru” pe o piaţă unde marii retaileri dictează preţul; consecinţa ar fi, cică, reducerea preţului mărfurilor cu până la 30%. Viitorul astfel schiţat este atât de rozaliu încât întrebarea firească nu este „De ce nu s-a dat legea mai devreme?”, ci „De ce nu se dă o lege care să scadă preţurile cu 50% sau, de ce nu, cu 80%?” Dacă i-am pune să răspundă, bănuiesc că domnii care dezbăteau de zor condamnarea hipermarketurilor ar fi un pic …

Citeşte în continuare

Este numărul de urgenţă 112 (sau 911) un bun public?

Nu, par să fi răspuns un grup de cetăţeni din San Francisco, care au convenit să suporte costul unui telefon mobil pentru echipa de poliţişti care patrulează în zona în care îşi desfăşoară afacerile. În caz că cineva sesizează o problemă care afectează ordinea publică apelează imediat poliţia pe numărul privat. Folosirea acestui număr este mai eficientă decât folosirea numărului public 911 şi, culmea, ideea cumpărării telefonului a venit chiar de la poliţişti. Asta se întâmplă acolo unde lumea înţelege semnificaţia principiului „poliţia în slujba cetăţeanului”. De fapt, aplicarea consecventă a acestui principiu nu înseamnă altceva decât privatizarea poliţiei – când este poliţia cu adevărat în slujba cetăţeanului? Atunci când cetăţeanul plăteşte şi controlează în mod direct poliţia pentru activitatea pe care o desfăşoară.

Citeşte în continuare

Ghici cine vine la BNR?

Pe lângă Mugur Isărescu, desigur, a cărui candidatură a stârnit aprecierile unanime ale politicienilor. Se pare că PSD îl sprijină pentru un loc în CA pe domnul Dinu Marin, actual decan la ASE. Pentru informarea corectă a publicului şi mai ales a celor care, când vor fi mari, vor dori să se facă CA-işti la BNR, de unde să manevreze ştiinţific rata dobânzii sau cursul de schimb, să precizăm că propunerea domnului Marin a avut, probabil, ca fundament vasta sa experienţă de cercetare ştiinţifică şi remarcabilele aptitudini de muncă în echipă. Astfel, Dinu Marin a adus formidabile contribuţii cercetării ştiinţifice graţie poziţiei de redactor-şef adjunct la Scânteia Tineretului şi Viaţa Studenţească. A ajuns profesor la ASE după o productivă carieră de … director la Editura Economică, funcţie din care a vegheat la dezvoltarea cv-ului multor cadre didactice. Cu numeroase lucrări la activ (doar nu credeaţi că a stat degeaba la …

Citeşte în continuare

Se pregăteşte Marea Confiscare?

Raportul Comisiei prezidenţiale se referă la creşterea vârstei de pensionare la 70 de ani. Potrivit statisticilor, speranţa de viaţă a bărbaţilor români este de 69,5 ani. În aceste condiţii, majoritatea românilor nu vor mai apuca să primească pensia pentru care au cotizat timp de decenii. Altfel spus, măsura imaginată în Raport echivalează cu propunerea de confiscarea totală a economisirilor – cotizaţii, cum se spune – pe care cetăţenii le-au vărsat la fondul public de pensii. Este vorba, practic, de o expropriere pe scară largă, indirectă dar cu atât mai periculoasă. Întrebat despre consecinţele creşterii vârstei de pensionare, consilierul primului ministru, Mihai Şeitan, a declarat că: “Nu aşa se pune problema. Discutaţi de speranţa de viaţă medie a bărbaţilor şi femeilor, care este adevărată, numai că ea conţine în general mortalitatea la toate vârstele. Acolo este inclusă şi mortalitatea copiilor de sub un an, acolo este cuprinsă şi mortalitatea la vârsta …

Citeşte în continuare

Un Emmy pe bune

Trecând de la lucruri glumeţe, precum topul universităţilor, la probleme mai serioase, am aflat că serialul de animaţie South Park a câştigat un Premiu Emmy pentru episodul Margaritaville, dedicat crizei economice. Filmul e superb. Printre altele, momentul în care capul familiei începe să le explice tuturor cauzele recesiunii este genial.

Citeşte în continuare

Bate topul ca să priceapă ministerul?

A apărut un nou top al universităţilor din România. Pe locul 10 se află instituţia în care lucrez, Universitatea Româno-Americană. Ceea ce poate fi prilej de mândrie, dacă mă gândesc că topul a fost realizat pe baza ierarhizării a 58 de universităţi. Sau prilej de stupefacţie, dacă mă gândesc că pe locul 6 se află Universitatea Petre Andrei din Iaşi. Căreia, dacă îmi amintesc bine, prin luna iulie ministerul educaţiei i-a retras dreptul de a mai înscrie studenţi (desigur, problema s-a remediat ulterior). Cei care au nelămuriri, neînţelegeri sau confuzii sunt invitaţi să şi le exprime comentând.

Citeşte în continuare

Cât de eficient este masajul monetar?

Autorităţile americane au inundat piaţa cu bani în încercarea disperată de a opri panica financiară şi criza de lichidităţi. La rândul ei, BNR a apăsat hotărât pe pedala tiparniţei de bani pentru a reporni creditarea. Cu ce efecte? În SUA, se pare că în ciuda insistenţelor lui Bernanke de a relaxeza monetar economia, aceasta manifestă rezistenţă la masaj. Agregatul monetar M3 este în scădere, la un ritm nemaiîntâlnit dela Marea Depresiune, ceea ce vorbeşte de la sine despre încrederea americanilor în reluarea creşterii economice (dincolo de optimismul care răzbate din diverse „sondaje”). În România, deşi bilanţul BNR s-a mărit cu aproximativ 6% de la începutul anului, creditul neguvernamental a scăzut cu 4%; M3 este în creştere, dar M1 şi M2 – indicatori care reflectă mai îndeaproape oferta de bani – fie au scăzut consistent, fie au stagnat, până la mijlocul anului. Acum, deflaţia creditului este binevenită într-o perioadă de recesiune, …

Citeşte în continuare

Anthony Evans arată ce înseamnă o reforma financiar-monetară liberală

Mi-a părut tare bine să văd că prietenul Anthony Evans, curajos cum îl ştiu, a ieşit în presa britanică cu un articol în care pune la zid viziunea socialistă în domeniul reformei monetar-bancare. Anthony opinează că, în loc să ne prefacem că însănătoşim sistemul financiar prin adăugarea unui alt noian de reglementăriări, am face bine să: • Dezetatizăm producţia de monedă şi să sprijinim concurenţa monetară • Legalizăm insider trading-ul, pentru a permite preţurilor să reflecte mai bine informaţia existentă • În general, să renunţăm la capitalismul de cumetrie, prin care bancherii îşi protejează spatele cu ajutorul politicienilor.

Citeşte în continuare

Cum era lumea în 1930?

Am fost anunţat de existenţa unui blog interesant, care ne oferă ştirile aparute în Wall Street Journal fix în urmă cu 79 de ani, adică în anul de graţie 1930. Aşa putem afla cum se “consfătuia” preşedintele Hoover cu oamenii de afaceri, cum guvernul german impunea amestecul benzinei cu alcool obţinut din cartofi pentru a veni în ajutorul fermierilor sau cum analiştii politici americani credeau că ascensiunea partidelor extremiste în Germania este un semn de bun augur pentru viitor.

Citeşte în continuare