19 September 2020
Home / News (page 98)

News

Fără guvern, fără revendicări

Poate este cazul să ne aplecăm mai mult asupra reacţiei sindicatelor, care au anunţat ieri că suspendă orice activitate de protest până la instalarea unui nou guvern, pentru că oricum nu au cu cine să negocieze. Întrebarea pe care vreau să o ridic acum este – ce s-ar întâmpla dacă instalarea unui nou guvern s-ar amâna pe termen nedefinit? În logica reacţiei fireşti a sindicatelor, am avea parte de mai multă pace socială decât am avut vreodată, sub indiferent ce guvern. Misiunea guvernului este de a redistribui avuţia. Procedând astfel, generează nemulţumiri sociale. Cine se organizează mai bine şi desfăşoară un lobby mai eficient, câştigă pe termen lung (favoruri politice). În absenţa cuiva care să redistribuie avuţia, grevele, marşurile, mitingurile ar fi lipsite de sens. Ar exista desigur, fenomene de protest specifice pieţei libere, precum boicotul, dar nu proteste pe scară largă, specifice unui sistem de redistribuire institutionalizată.

Citeşte în continuare

Unii destabilizează prin Olanda

Banca olandeză DSB a pus practic lacăt pe uşă şi a fost preluată de Banca centrală, după ce deponenţii s-au repezit să îşi retragă în masă depozitele. Se pare că totul a început după ce o organizaţie, HypotheekLeed (Mortgage Suffering) – care a denunţat practicile la care recurgea banca pentru a atrage clienţi – a anunţat pe 1 octombrie că speră din toată inima ca banca să dea faliment şi să le facă viaţa mai uşoară naivilor care s-au îmbulzit să ia credite ipotecare (detalii aici). Partea drăguţă este că guvernul a încercat să convingă alte bănci să cumpere DSB, dar niciuna nu a dorit, temându-se că vor fi pedepsite la rândul lor de către public! Până acum nu a apărut nicio informaţie legată de anchetarea organizaţiei care şi-a permis să submineze sistemul bancar olandez. Ceea ce arată că autorităţile olandeze sunt mult mai puţin perspicace decât cele române care, …

Citeşte în continuare

Ce fel de capitalism ne trebuie?

L-am auzit pe mircea Geoană spunând că modelul de capitalism american, despre care a crezut odinioară că este extraordinar (atâta sinceritate, mai rar) nu poate fi aplicat în România, de fapt, el fiind bun de aruncat şi în America. Pentru detalii, puteţi citi programul său prezidenţial – O singură Românie. “Criza economica marcheaza sfarsitul unui model de guvernare care s-a calauzit dupa principiul “merge si asa”, adica fara reguli, fara directie, fara grija fata de viata oamenilor. Ea a aratat incapacitatea pietei de a-si regla, singura, deficientele si de a asigura un echilibru social autentic.” Mă gândesc că ar fi util ca Mircea Geoană să fie pus la curent cu lucrările laureaţilor premiului Nobel din acest an. Şi pentru ca acest lucru să se întâmple, mă gândesc că mai întâi ar trebui să se pună la curent grupul de lucru de la ASE care, umblă vorba, îl consiliază pe probleme …

Citeşte în continuare

Un Nobel pentru liberali

În mod clar, se putea şi mai rău. Elinor Ostrom şi Oliver Williamson s-au remarcat prin cercetarea felului in care indivizii conlucrează pentru rezolvarea aşa numitelor probleme de “bun public”, sau “market failure”. Aş adăuga că Williamson este un economist sensibil influenţat de Friedrich Hayek. Una peste alta, este o alegere în favoarea partizanilor capitalismului şi libertăţii individuale, la fel cum a fost cea a lui Vernon Smith în 2002 – economist care a recunoscut importanţa operei lui Ludwig von Mises. Şi care se află, din punctul de vedere al înţelegerii economice, probabil şi al coeficientului de inteligenţă, la ani lumină de Paul Krugman.

Citeşte în continuare

Un alt tălâmb economic despre Nobel

Deoarece momentul decernării premiului Nobel se apropie, m-am gândit că nu strică să mai adunăm păreri despre cine ar merita să-l câştige. Bradford Delong, un membru cunoscut al găştii de keynesieni dogmatici Stiglitz-Krugman are şi el o părere: „Aş acorda în acest an premiul lui Ben Bernanke şi Mark Gertler… pentru cercetarea lor în domeniul creditului şi recesiunilor majore… A fost cel mai valoros lucru realizat în ultima jumătate de secol care ne-a ajutat să ne descurcăm cu problemele actuale… Indiferet cine îl primeşte, ei sunt cei care îl merită.” Citind cele de mai sus, am rămas stupefiat. Doar o clipă, însă. Mă gândesc că, dacă Obama a luat coroniţa pentru pace, nu ar fi nimic neobişnuit ca Bernanke să fie şi el premiat pentru războiul împotriva crizei. Sau, şi mai bine, premiul ar trebui acordat tot lui Obama, care luptă pe multiple fronturi, iar cel economic nu este chiar …

Citeşte în continuare

Barack ies-ui-chen Obama şi premiul Nobel

Preşedintele SUA (bine la re-botezat profesorul Octavian Jora!) a făcut câteva excursii pe mapamond, a scris o carte pentru papagali, a închis o puşcărie (dar fără să elimine practica inchizitorie) şi încasat rapid un premiul Nobel pentru pace. Este una din cele mai mari fraude (intelectuale) din istoria decernării premiului Nobel. Dacă distincţia era oferită cuiva care s-a zbătut şi chinuit (la propriu şi la figurat) pentru a promova non-violenţa, atunci era OK. Dacă Barack Obama s-ar fi remarcat prin retragerea trupelor din Irak sau Afganistan, iarăşi înţelegeam. Dar să premiezi conducătorul politic al celui mai bine înarmat stat de pe planetă, care nu dă nici cel mai mic semn că ar vrea să înceteze tradiţia declanşării pe bandă rulantă a războaielor, asta nu pot să înţeleg. Obama este orice dar nu un pacificator (convingeţi-vă). Şi nu trebuie să mă îndepărtez de ceea ce ştiu cel mai bine – economie …

Citeşte în continuare

Efectele creşterii TVA

Atunci când rămân fără fonduri, guvernele fac ce ştiu ele cel mai bine: cresc impozitele. (Ah, ar mai fi varianta reducerii cheltuielilor publice, dar sper că nimeni nu se gândeşte serios la o aşa bizarerie!) Se pare că statul român este din ce în ce mai aproape de creşterea TVA. Zilele trecute am auzit o grămadă de reacţii şi de comentarii în legătură cu urmările majorării TVA, aproape toate convergând către anticiparea creşterii preţurilor. Dintre acestea, cea mai nostimă este cea a domnului Ilie Şerbănescu, care a declarat că „deşi această măsură va duce la scăderea puterii de cumpărare, creşterea TVA trebuie privită ca un rău firesc. Bugetul nu se mai descurcă fără majorarea impozitelor”. (Ah, ar mai fi varianta economisirii banului public prin stoparea fraudelor, dar domnul Şerbănescu nu se gândeşte la un aşa „rău firesc”). În orice caz, argumentul că sporirea TVA duce la scumpirea mărfurilor este greşit. …

Citeşte în continuare

Criza nu e pentru toţi

La fel cum boom-ul nu e benefic pentru toţi, nici criza nu e rea pentru toţi. Am dat peste un exemplu excelent care ilustrează ideea de mai sus, iar el vine taman din una din cele mai încercate domenii economice: construcţia de automobile. Bunăoara, Subaru US a raportat vânzări în creştere anul acesta faţă de anul precedent, cu 10%. Vara aceasta, modelul Forester a cunoscut cele mai mari vânzări, ever, iar Outback s-a vândut, de asemenea, ca pâinea caldă. Personal, am pus de mult Subaru pe lista de opţiuni (2-3 la număr, toate japoneze) pentru achiziţia viitoarei maşini. E drept că eu mă gândesc la Tribeca, model care a fost “Cenuşăreasa” firmei!

Citeşte în continuare

Impozitarea proporţională – precizare

La cererea unui cititor, revin cu câteva informaţii asupra taxei unice. Mai jos ofer două citate, relevante cred, despre impozitarea unică. Cine vrea să afle care ţări au sisteme de flat tax le gaseste cu uşurinţă pe Wikipedia. Problema nu este însă “unde în lume am mai pomenit aşa ceva?”, ci “care este sistemul preferabil de impozitare, pentru un liberal?”. Ei bine, cu cât sunt impozitele mai mici, cu atât mai bine. Dacă cineva m-ar pune să aleg, astăzi, între un sistem de impozitare proporţională de 16% şi o impozitare progresivă de la 1% la 5%, aş alege fără îndoială ultima variantă. Problema cu Pîrvulescu, este că el nu doreşte un astfel de sistem, ci o impozitare progresivă care să ducă la mărirea poverii fiscale! Către sfârşitul secolului al XIX-lea, susţinătorii impozitării progresive subliniau, de regulă, că unicul lor scop era asigurarea unei egalităţi a sacrificiilor, nu redistribuirea veniturilor; de …

Citeşte în continuare

Cristian Pîrvulescu despre impozitare

În „Cotidianul” Cristian Pîrvulescu continuă să îşi verse năduful pe capitalism. Este de apreciat că un intelectual are curajul să îşi exprime într-un mod atât de transparent opiniile egalitare. Dar părerile domniei sale nu trebuie să treacă necriticate, mai ales dacă îşi găsesc ecou printre alţi analişti. Este cazul opiniei în privinţa impozitării: “Când elitele îşi neglijează datoriile faţă de popor, acesta reacţionează. Or, elitele, căzute după 1990 în capcana ideologică a autoreglării „naturale“, au neglijat poporul. Aspectele etice au fost nu doar neglijate, ci de-a dreptul excluse din mecanismul politic. Economia a fost contrapusă tuturor celorlalte domenii sociale în speranţa că astfel vor fi rezolvate toate problemele. Şi dintr-o asemenea perspectivă a fost impus, spre exemplu, fără nici o dezbatere impozitul unic pe venit, asumat de toate partidele parlamentare încă din 2005 şi niciodată de atunci contestat. Or, într-un recent interviu, reputatul filozof politic german Peter Sloterdijk afirma tranşant …

Citeşte în continuare

Politica monetară la români

După destrămarea coaliţiei de guvernare, s-au schimbat şi şansele candidaţilor promovaţi de partide pentru a popula Consiliul de Administraţie al instituţiei independente cunoscută sub numele de BNR. Astfel, Lucian Croitoru şi Cristian Popa, care beneficiau de susţinerea PDL se află, probabil, la această oră în tratative pentru a-şi asigura suportul altor partide şi pentru a rămâne astfel, independenţi desigur, la BNR. Interesant este că PNL şi-a retras sprijinul pentru Daniel Dăianu, împingându-l în faţă pe Bogdan Olteanu. Sau, dacă este să ne exprimăm corect politic „Olteanu şi-a depus CV-ul pentru postul de viceguvernator”. Acum, sincer să fiu, aceste permutări chiar mă pun în dificultate. Pentru că dintre Bogdan Olteanu şi Daniel Dăianu îmi este extrem, dar extrem de greu să spun cine este mai economist sau cine este mai liberal. Probabil înţelegeţi de ce. Însă cu Bogdan Olteanu şi Dinu Marin (propus de PSD, despre care am scris aici) la …

Citeşte în continuare

Premiul tălâmbului economic

Se oferă lui Alan Blinder, profesor la Princeton University şi fost consilier al preşedintelui Clinton, pentru faptul că a criticat Programul „Rabla” din Statele Unite din cauză că… durează prea puţin: “ Most of the idea of any stimulus is to pull spending up from the future, but it doesn’t make any sense to design a program that only pulls up spending by one month. Why in the world would you make it a one-month program? The Germans didn’t do that. The British do that. When I designed a mock version of this I was thinking of it as a one-year or two-year program”. Să ne amintim că, în anii 90, la căderea regimurilor totalitare din Europa de Est, au fost unii intelectuali occidentali care au protestat împotriva condamnării socialismului pe motivul că acesta nu a fost aplicat ca la carte. Ca şi ei, Blinder crede acum că subvenţiile guvernamentale …

Citeşte în continuare

Rubrică nouă

Am deschis rubrica “Manual de economie”, în care vreau să includ articole postate pe bloguri, în limba română, adecvate pentru uz didactic. Daca observaţi ceva interesant, vă rog să îmi semnalaţi.

Citeşte în continuare

Bancherii vechi şi noi: secu-tehnocraţii de bine

Unul din misterele pe care nu am reuşit să le desluşesc este motivul pentru care băncile străine sunt conduse de bancheri români. Bănuiesc că e din cauza capacităţii profesionale remarcabile a acestora. O trecere succintă în revistă a experienţei lor profesionale ar trebui să fie lămuritoare. Aşadar, ce ne învaţă pe noi istoria că trebuie să faci ca să ajungi bancher? Ar trebui să ai studii economice solide? Să îţi pierzi timpul prin biblioteci? Să munceşti ore suplimentare? Să parcurgi treptele ierarhice demonstrând că aduci plusvaloare companiei? Ei bine, nu. Ar trebui mai degrabă să îţi construieşti un CV solid de tehnocrat cu epoleţi. Să luăm pe rând cazurile celor mai cunoscuţi bancheri români pentru a înţelege de ce. 1. Dan Pascariu. Şi-a început cariera la Banca Română de Comerţ Exterior în anul 1973. Între 1981 – 1983 este unul dintre principalii negociatori ai aranjamentelor de rescadenţare a datoriei externe …

Citeşte în continuare