19 September 2020
Home / News (page 91)

News

Vreţi un preşedinte puternic sau un preşedinte slab?

În buna măsură, campania electorală a stat sub semnul întrebării din titlu. M-am ferit să iau vreo poziţie (am aruncat câteva vorbe pe un blog acum câteva zile), pentru a nu sugera nimănui cum să voteze. Mai ales că poziţia mea de principiu este anti-vot. Cel mai bun lucru pe care îl putem face este să nu mergem la vot, să boicotăm în masă procesul electoral, să oferim cât mai puţină legitimitate “aleşilor”. Nu mai insist asupra acestui subiect, adaug în paranteză câteva vorbe rostite de Mark Twain, pentru că ele sugerează un bun motiv pentru o asemenea atitudine (Suppose you were an idiot. And suppose you were a member of Congress. But I repeat myself) Ca strategie second-best, este bine să alegem cel mai slab preşedinte. Trebuie să înţelegem că nu există politicieni benevolenţi, ci doar oameni care-şi urmăresc interesul. Adică rău-intenţionaţi, pentru cine preferă. Autoritatea politică tinde să …

Citeşte în continuare

Spuneţi “Da” rezultatelor votului în timp real

În luna iunie am scris o pledoarie în favoarea legalizării prezentării rezultatelor votului în timp real. La actualele alegeri, conform agenţiilor de sondaj, la ora 13, rezultatele sunt următoarele: INSOMAR: Geoană – 52,3% / Băsescu – 47,7% CCSB: Geoană – 53% / Băsescu – 47% CSOP: Geoană – 51% Băsescu – 49% Aceste cifre sunt larg mediatizate, de exemplu aici şi aici.

Citeşte în continuare

Prezenţa la vot: sunt alegătorii votanţi raţionali?

Până la ora 13 pretenţa la vot a fost sensibil mai mare decât în urmă cu două săptămâni: 24% înloc de 21%. În ciuda multor analişti, în ciuda opiniilor “de pe stradă” mediatizate de televiziune, alegătorii români merg la vot mai consistent decât data trecută. În opinia mea, acest lucru ilustrează raţionalitatea votantului. Votul din turul 2 contează mai mult decât votul din primul tur. În mare măsură, cei care se prezintă la vot în primul tur o fac degeaba: candidaţii de la locul doi în jos sunt eliminaţi din concurs. Aşa că beneficiul aşteptat de pe urma acţiunii de a vota este foarte mic, pentru multă lume. În consecinţă, mulţi fanatici se prezintă la vot în turul 1. Publicul ştie acest lucru. În schimb, la turul 2 sintagma “fiecare vot contează” are mai mult sens. Beneficiul asociat cu fiecare vot este mai mare (poate influenţa balanţa finală), în vreme …

Citeşte în continuare

Este exagerată producţia de doctori în economie?

Departamentul de economie al Universităţii din Louisville (nu sună prea cunoscut, nu?) a scos la concurs un post de profesor (candidaţii trebuie să deţină titlul de doctor). Comisia de concurs va avea treabă serioasă deoarece până acum s-au primit nu mai puţin de 490 de CV-uri. Ceea ce îmi provoacă două întrebări: 1. Oare recentul boom s-a manifestat şi în industria educaţiei, mai precis în producţia de doctori în economie, iar acum asistăm la manifestarea dezechilibrului? SUA livrează anual 950 de doctori în economie, iar oficial toată lumea spune că numărul acestor este redus. 2. Oare vom avea vreodată o piaţă atât de concurenţială în învăţământul superior românesc?

Citeşte în continuare

Economia SUA îşi revine sau nu, depinde la ce ne uităm

Comenzile în industria din SUA au cotinuat să crească în luna octombrie, cu 0,6%, ceea ce pară să susţină optimismul oficialilor americani. Dacă privim însă dincolo de această cifră, nu prea sunt motive de bucurie. În primul rând, creşterea anunţată este mai mică decât cea raportată în septembrie – 0,6% faţă de 1,6% – ceea ce pare să sugereze încetinirea revirimentului. În al doilea rând, dacă ne uităm la componentele cererii industriale vedem că aceasta este alimentată exclusiv de cererea pentru produse petroliere şi alimentare (creştere cu 1,6%) care compensează scăderea comenzilor pentru echipamente şi bunuri durabile (scădere cu 0,6%). Practic, este vorba doar de creşterea pentru bunuri non-durabile, fenomen asociat mai degrabă cu creşterea consumului nu a investiţiilor sau, aşa cum remarcă şi alţi comentatori, cu cheltuielile speculative – determinate de scumpirea petrolului. Iar scumpirea petrolului nu anunţă neapărat reluarea creşterii economice ci, aşa cum ne-a învăţat istoria, lichiditatea …

Citeşte în continuare

Din ce se formează PIB în principalele economii ale lumii?

Structura PIB în Europa, SUA şi Japonia diferă. SUA conduce detaşat la capitolul “Consum”, element a cărui pondere în PIB depăşeşte cu 10 p.p. consumul următoarei clasate, Japonia. În mod aproape firesc, SUA este codaşă la capitolul “Investiţii”, care deţine o pondere în PIB mai redusă cu circa 5 p.p. în raport cu investiţiile celorlalte mari economii. Premiul pentru „Statul minimal” revine tot SUA, care este economia cu cele mai mici cheltuieli guvernamentale raportate la PIB. Atât în Europa, cât şi în Japonia sau SUA, comerţul exterior nu are nicio importanţă în calculul PIB, exporturile fiind sensibil egale cu importurile.

Citeşte în continuare

Recesiune în formă de W?

Se pare că optimismul prezicătorilor oficiali din SUA care au tot trâmbiţat că scăpăm de criză seamănă tot mai mult cu genul de „exuberanţă iraţională” pe care o condamnă cu tărie. Lucrurile stau destul de prost dacă până şi Paul Krugman este pesimist. Ultima ştire este că activitatea non-industrială a scăzut în noiembrie, ceea ce ameninţă să scufunde din nou economia. Nouriel Roubini rămâne acelaşi pesimist pe care îl ştim, arătând că economia mondială nici nu a apucat bine să se revigoreze că şi arată semne de slăbiciune.

Citeşte în continuare

Când vor creşte americanii şi europenii rata dobânzii?

Banca Centrală Europeană a decis să conecteze rata dobânzii la împrumuturile pe termen lung (socotite „de urgenţă”) cu rata dobânzii cheie – ceea ce reprezintă, în opinia analiştilor, începutul sfârşitului expansiunii monetare. În momentul în care BCE va creşte rata dobânzii, mişcarea va avea un impact mai mare pentru că va afecta toate tipurile de credite de refinanţare. Deocamdată oficialii BCE neagă intenţia de a creşte rata dobânzii, însă recenta decizie arată preocuparea crescândă pentru excesul de lichiditate din piaţă, spre deosebire de Fed, ai cărei conducători par să ignore pericolul inflaţiei. Întrebare este dacă BCE va creşte rata dobânzii înaintea americanilor, trecând peste pericolul aprecierii euro, care s-ar accentua în aceste condiţii. Personal, cred că Fed şi BCE vor frâna expansiunea monetară în tandem, coordonându-se la fel de bine cum au făcut-o şi până acum. Aşa că vor negocia momentul: Fed va încerca să tragă de timp, iar BCE …

Citeşte în continuare

Împotriva curentului. Însemnări despre criza financiară actuală

Astăzi am lansat cartea Împotriva curentului. Însemnări despre criza financiară actuală. Introducere Criza economică începută în 2007 şi cu termen de finalizare incert reprezintă un subiect preocupant pentru multă lume. Este probabil cea mai gravă criză din ultimii 80 de ani. Este de asemenea, ocazia pentru economişti de a da cărţile pe faţă şi de a pactiza deschis cu una din cele două tabere doctrinare principale: curentul mainstream care se declară în favoarea creşterii rolului statului în economie, respectiv grupul celor care cred în virtuţile sistemului economic de piaţă. Avem o explicaţie oficială a crizei, furnizată de instituţiile publice, potrivit căreia problema îşi are originea în comportamentul nepotrivit al agenţilor economici (cuvinte cheie: egoism, lăcomie, speculaţie ş.a.) şi în imposibilitatea pieţei de a funcţiona lin, asigurând alocarea corespunzătoare a resurselor (cuvinte cheie: asimetrie informaţională, capcana lichidităţii, deflaţie ş.a.). Această versiune a crizei nu duce lipsă de susţinători. Pe de altă …

Citeşte în continuare

Bloguri economice sau reviste ştiinţifice?

Prestigiul unui economist depinde de numărul articolelor pe care le publică în revistele de specialitate (aşa-numitele journals). Încă. În SUA (ca şi în România, într-o măsură mai redusă), palmaresul publicistic este esenţial pentru promovare sau pentru angajarea într-o universitate cu renume. Încă. Spun “încă” pentru că, de ceva timp, o nouă formă de comunicare subminează rolul revistelor în diseminarea informaţiei de calitate: blogurile economice. Este evident de ce. Publicarea unui articol într-o revistă bine cotată durează între 6 luni şi 2 ani – de la trimiterea articolului spre publicare (submission) până la apariţia lucrării în revistă. În tot acest timp, articolul este analizat de recenzori (reviewers), este trimis înapoi autorului pentru modificare, reanalizat, acceptat, şi, în cele din urmă, publicat. Asat în cazul cel mai fericit, pentru că este posibil ca toată această aşteptare să se soldeze cu un eşec – articolul să fie respins. Personal, am trecut prin ambele …

Citeşte în continuare

Invitaţie

La un post de radio lumea a fost astăzi încurajată să investească pe bursă, ba chiar în cele mai riscante acţiuni, pe motiv că îşi pot tripla capitalul în doar câteva luni. Îndemnul era susţinut cu experimentul realizat de Ziarul Financiar, care simulează de la începutul lunii martie evoluţia a trei portofolii de active pe piaţa românească. Ha, ha, ha! Iar unul dintre redactorii acestui ziar explica ascultătorilor care este menirea bursei, cum anticipează ea cu 6 luni evoluţia economică, cum creşterea burselor este susţinută de revenirea din criză! Aşa că hai, să nu mai stăm, să mergem cu mic cu mare să investim la bursă. Asta mi se pare cea mai tare idee, mult mai tare chiar decât aia de a ieşi în piaţă să strigăm „Jos comunismul”! No offense! De fapt, azi am auzit/citit/văzut atâtea prostii câte nu am auzit într-o lună întreagă. Dar gata, se termină ziua. …

Citeşte în continuare

Coreea: denominare plus confiscare nu înseamnă revalorizare

După cum am aflat (graţie lui Radu Zilişteanu; vedeţi şi Mihai Marcu) Coreea de Nord a întreprins ieri o „reformă monetară”. Practic, a înlocuit înlocuit vechea monedă cu una nouă, la paritatea de 100 woni vechi pentru 1 won nou. Majoritatea analiştilor au numit asta „revalorizare”: de la simple canale de ştiri până la Business Week. Complet fals. Ce a făcut statul nord-coreean? A tăiat două zerouri de pe bancnote şi a decretat că vechile bancnote nu mai au putere circulatorie, ele trebuind să fie schimbate în bancnote noi dar, atenţie, doar în limita a 100 000 de woni pentru fiecare familie. Cu alte cuvinte, a confiscat economisirile multor oameni care reuşiseră să îşi ridice nivelul de viaţă profitând de înmugurirea pieţei libere sau de afacerile derulate pe piaţa neagră. Această măsură nu are nicio legătură conceptuală cu revalorizarea monetară, care înseamnă creşterea valorii monedei prin decretul autorităţii politice. Creşterea …

Citeşte în continuare

Preţul aurului a depăşit 1200 dolari uncia

Pe măsură ce lumea realizează că SUA nu are de gând să oprească politica monetară inflaţionistă, aurul se scumpeşte din ce în ce mai tare. La sfârşitul lui noiembrie se părea că preţul luase un avânt prea mare, însă după o reculegere nesemnificativă, a continuat să urce. De-a lungul timpului, am manifestat un optimism constant în ceea ce priveşte investiţia în aur (vezi aici, aici, aici şi aici).

Citeşte în continuare

Dubai: un alt experiment inflaţionist care s-a împotmolit

Miracolul economic din Dubai pare să îşi fi găsit sfârşitul. Nu se ştie dacă faraonii lumii moderne vor mai apuca vreodată să îşi vadă finalizate fanteziile: insule artificiale, cele mai înalte clădiri din lume ş.a. Ca toate miracolele economice moderne, boom-ul din Emirate a fost posibil datorită tiparniţei de bani. Doar creşterea continuă şi accelerată a masei monetare poate asigura viabilitate temporară unor proiecte megalomanice care, asemenea piramidelor egiptene, nu au nicio legătură cu raţionalitatea economică. Iar masa monetară a crescut spectaculos în acest deceniu, mult mai rapid decât în ţările baltice, de exemplu, unde expansiunea creditului a făcut ravagiile pe care le ştim. În bună măsură, acest proces inflaţionist a fost facilitat de cursul de schimb fix, care a atras investitorii străini precum muştele la miere. Încă de la începutul anului, însă, aceşti investitori au început să-şi piardă încrederea în capacitatea statului arab de a asigura fixitatea cursului, tocmai …

Citeşte în continuare

Cum a evoluat şomajul în Europa de Est?

Rata şomajului este un indicator important, care ne arată intensitatea restructurării economice determinată de criză. Acolo unde criza este lăsată să îşi urmeze cursul iar afacerile nerentabile stimulate în timpul avântului sunt lichidate, rata şomajului creşte. Acolo unde criza este cosmetizată prin socializarea investiţiilor nerentabile şi, implicit, prin creşterea datoriei publice, economia bălteşte într-un status-quo amăgitor. Graficul de mai jos arată cum a evoluat şomajul în ultimul an în ţările din Europa de Est. Ţările baltice, unde rata şomajului s-a dublat, conduc detaşat clasamentul. La polul opus se află România care, parcă nici prin criză n-a trecut nici şomaj n-a cunoscut. Creşterea minoră a ratei şomajului să fie oare datorată faptului că aveam o economie performantă şi anul trecut, o economie care nu a cunoscut excesele boom-ului? Sau să fie expresia lipsei de restructurare economică? Pălărie într-un picior, ghici ciupercă ce-i?!

Citeşte în continuare