14 August 2020
Home / News (page 90)

News

Ce aţi face dacă aţi fi bancher?

Întrebarea de mai jos este preluată şi adaptată de aici. Să presupunem că sunteţi bancher şi aveţi 1 milion de dolari la dispoziţie. Ce este bine să faceţi? a. să folosiţi această sumă pentru a credita micii întreprinzători b. să cumpăraţi titluri de stat (cu dobândă modică) în valoare de 1 milion c. să folosiţi milionul pentru lobby la Washington, încercând să obţineţi favoruri politice d. să cumpăraţi obligaţiuni ale Fannie Mae (cu dobândă ceva mai mare decât au titlurile de stat

Citeşte în continuare

Ţările sărace nu ar trebui să exporte apă?!

Nu toţi socialiştii sunt mulţumiţi de Conferinţa de la Copenhaga. Deşi s-au făcut progrese notabile în condamnarea crimelor capitalismului, unii au reclamat faptul că problema apei a fost uitată aproape complet. Criza apei care afectează miliarde de oameni, plus multe alte miliarde de animale şi plante, nu s-a situat pe agenda discuţiilor. Lăsând gluma la o parte, “criza” nu este decât un sinonim pentru “penurie” – acea situaţie în care preţul unei resurse este prea mic pentru a echilibra cantitatea cerută cu cea oferită. De multe ori acest preţ este chiar zero, pentru că, în absenţa unor drepturi de proprietate asupra respective resurse, nu există piaţă şi nici preţ. Ceea ce creează o discrepanţă uriaşă între cantitatea cerută şi cea oferită: toată lumea se abonează să consume, pentru că este gratis, nimeni nu se angajează să producă… din acelaşi motiv! Soluţia evidentă este creşterea preţului respectivului bun; acest lucru presupune …

Citeşte în continuare

Chavez, capitalismul şi mediul

Hugo Chavez a avut la Conferinţa de la Copenhaga un discurs furibund împotriva capitalismului (detalii aici). În opinia sa acest sistem economic este cauza problemelor de mediu actuale. Ca o maximă ironie a sorţii, să observăm că Venezuela – pe care o păstoreşte în mod socialist Chavez – este un important producător de petrol şi, ca atare, una din principalele surse ale răului (adică, poluării) din lume. În fond şi la urma-urmei, Chavez este acelaşi gen de capitalist ca şi bancherii pe care îi invidiază că au fost salvaţi de guvernele occidentale. Adică, un personaj pentru care economia nu este altceva decât… politică, „primul bancher” al Venezuelei, cineva interesat de alocarea resurselor pe criterii clientelare, nu de piaţă. Mi-aş dori ca Chavez să ne arate cât de ecologist este şi să oprească începând de mâine producţia de petrol. Poate că nu va salva toată calota arctică, despre care Al Gore …

Citeşte în continuare

BNR ratează ţinta de inflaţie – din nou

BNR şi-a făcut un palmares din neîndeplinirea obiectivului în materie de inflaţie. Atât în 2007, cât şi în 2008 şi, iată, în 2009, şi-a propus ţinte ca să aibă ce rata. De data aceasta BNR a fost atât de aproape de atingerea ţintei încât puteam să pariez că o va atinge. Nu din cauză că între timp şi-a perfecţionat talentul de manager monetar, ci din pricina contextului economic general. Noroc cu criza, putem spune, ţinta de inflaţie a părut foarte aproape. Criza, atât de hulită datorită pierderilor suportate de firme, şomajului etc. a jucat în favoarea BNR, deoarece a pus o puternică presiune descendentă pe preţuri. Desinflaţia a fost serios accelerată în acest an datorită blatului dintre vânzători şi cumpărători: de fapt, disperarea multor producători i-a împins pe aceştia să îşi lichideze stocurile operand reduceri ample ale preţurilor. Ei bine, nu a fost suficient. În ciuda contextului favorabil, am ratat …

Citeşte în continuare

Cine are bănci (relativ) mai mari, SUA sau România?

Înţelepciunea convenţională ne spune că băncile au ajuns too big to fail. Cât de big – vedem în graficul de mai jos (mea culpa, am pierdut sursa), care arată că în SUA piaţa bancară şi-a accentuat în timp trăsăturile oligopolistice. Spre deosebire, în România piaţa pare din ce în ce mai concurenţială. Cota de piaţă cumulată a principalelor patru bănci a scăzut lent dar sigur în ultimii 5 ani, ajungând să reprezinte în prezent mai puţin de 50% din activele bancare totale. Dacă privim evoluţia cotei de piaţă a principalelor patru bănci (clasamentul din 2008), observăm confirmarea tendinţei amintite mai sus. Poziţia relativă a marilor jucători s-a apropiat sensibil. Graficele ilustrează faptul că piaţa bancară din România este insuficient dezvoltată – profiturile mari atrag noi competitori şi stimulează extinderea afacerilor, iar economiile de scară nu-şi pun amprenta asupra dimensiunii băncilor la fel ca în SUA. Totuşi, comparaţia pune în evidenţă …

Citeşte în continuare

România, mai aproape de Grecia decât de Bulgaria, la deficitul bugetar

Un prieten al acestui blog m-a întrebat dacă datoria externă în creştere accelerată a României este asociată cu cheltuielile publice extravagante. Bineînţeles. Înregistrând an de an deficit bugetar, datoria publică nu poate decât să crească. Am comparat România cu alte două state din zonă: Bulgaria – vecinul de la sud şi eternul element de comparaţie, şi Grecia – performera UE în materie de dezmăţ bugetar şi de minciuni statistice. Aşa cum se poate observa, politica bugetară a României a copiat mai mult modelul grec decât pe cel bulgar. Datele statistice arată că în ultimul deceniu Bulgaria a ales calea pozitivă (surplus), iar România (alături de Grecia) calea negativă (deficit). Nici măcar în anii de boom economic, când veniturile din impozite erau în creştere, guvernele român şi grec nu au fost în stare să economisească banul public. Ceea ce a făcut ca, în plină criză, finanţele publice să se scufunde. În …

Citeşte în continuare

Cum a evoluat datoria externă a României în ultimii 10 ani?

BNR a dat publicităţii ultimele date privind datoria externă. În acest an datoria privată, care reprezintă cea mai mare parte din datoria externă, a stagnat practic, în vreme ce datoria publică îşi continuă creşterea accelerată. Un alt mod de a spune că sectorul privat a depus ceva eforturi de ajustare în faţa crizei, în vreme ce statul nu. Deşi am putea interpreta şi în modul următor: o parte din datoria privată a devenit de facto publică, odată cu încheierea acordului de împrumut cu FMI.

Citeşte în continuare

Poliţia alimentară în acţiune. Trebuie pedepsite cartelurile?

Recent, Consiliul Concurenţei a amendat 31 de brutării din Vrancea pentru că au complotat împotriva consumatorilor scumpind pâinea. “Aproape toţi agenţii economici au practicat un nivel de preţ de aproximativ 2,13 lei pentru un kilogram de pâine albă, faţă de un preţ mediu 1,56 lei/kg înainte de formarea cartelului. Astfel, prejudiciul adus de firmele care au format cartelul în judeţul Vrancea a fost estimat la 8.338.061,876 lei.” Sunt foarte curios dacă printr-o astfel de măsură s-a făcut dreptate, adică dacă s-a revenit la preţul iniţial. Bine însă că măcar a fost pedepsită nedreptatea; acum, ştiind că brutarii au fost pedepsiţi pentru egoismul lor, putem mânca liniştiţi pâine scumpă, înainte ne stătea în gât. Vorbind serios, Consiliul Concurenţei este o instituţie inutilă într-o economie de piaţă. Pe ce se sprijină existenţa sa? Pe consideraţia că dacă vânzătorii convin să scumpească marfa acest lucru dăunează competiţiei şi bunăstării generale. Dincolo de banalitatea …

Citeşte în continuare

Flamingo – întreprinzători păcăliţi de boom

Visul frumos s-a terminat. Flamingo, una dintre cele mai dinamice companii din anii boom-ului economic a ajuns la lichidare. Imperiul Flamingo s-a construit pe credit bancar şi pe anticiparea creşterii vânzărilor – un sentiment niciodată validat de istorie. Cu datorii uriaşe (Mihai Marcu face o analiză detaliată) – doar cele către bănci se cifrează la circa 35 milioane euro – acţionarii Flamingo nu au mai găsit înţelegere pentru continuarea vânătorii unui profit iluzoriu. Pentru că din 2005 compania nu a mai obţinut practic profit; menţionez doar anii de graţie 2006 şi 2008 când pierderile au fost uriaşe: 13, respectiv 10 milioane euro. Şi vorbim de anii boom-ului economic, când românii s-au repezit să-şi cumpere laptopuri, maşini de spălat sau televizoare cu buletinul. Flamingo a încercat din răsputeri să tragă de timp. Însă creditorii, ei înşişi constrânşi de povara acumulării de creanţe putrede, nu au mai avut răbdare. Acesta poate fi …

Citeşte în continuare

Cum evoluează veniturile bugetare ale României faţă de media europeană

Am reprezentat grafic evoluţia veniturilor bugetare în Uniunea Europeană, zona euro şi România. Interesant este faptul că trendul încasărilor bugetare în România nu se sincronizează cu evoluţia veniturilor bugetare în celelalte state europene. Mai precis, în vreme ce media europeană creşte pe parcursul unui an calendaristic (încasările bugetare ating punctul de maxim în trimestrul IV), în România veniturile bugetare scad de-a lungul anului (ating punctul de minim în trimestrul IV). Nu reuşesc să găsesc răspunsul potrivit. Este oare atât de diferită maniera de colectare a impozitelor în România faţă de restul statelor europene? Este oare economia României atât de sezonieră, în sensul că PIB-ul se îngraşă înainte de Crăciun (ceea ce face ca impozitele plătite la stat la începutul anului următor să fie neobişnuit de mari), iar vara lumea stă picior peste picior la plajă (astfel încât impozitele plătite spre finalul anului scad)? De remarcat, de asemenea, fluctuaţia foarte mare …

Citeşte în continuare

Sunt primele 10 bănci din România “too big to fail”?

După cum a arătat istoria, băncile mari sunt sortite să supravieţuiască oricărei crize, în virtutea faptului că magnitudinea restructurării economice care ar urma potenţialului faliment al unei asemenea instituţii este prea mare pentru a fi acceptabil din punct de vedere politic. De aceea, practic, costurile implicite asociate cu funcţionarea marilor bănci sunt mult mai mari decât costurile lor explicite, punându-ne în faţa unei probleme tipice de externalitate negativă. Aceste costuri invizibile în timp de prosperitate devin evidente în vremuri de criză, când statul intervine pentru a ţine băncile în viaţă, preluând la datoria publică „activele toxice”. În prezent, unii economişti susţin limitarea prin lege a mărimii băncilor, tocmai pentru a rezolva externalitatea. În ceea ce mă priveşte nu sunt de acord cu această metodă. Situaţia too big to fail este o consecinţă a hazardului moral creat de stat care nu poate fi reparat tot de către stat. Rezultatele nocive ale …

Citeşte în continuare

Va fi 2010 anul reformei?

Până de curând mă gândeam că viitorul guvern va fi unul de sacrificiu. România are nevoie de asanarea finanţelor publice, de economisirea banului – public şi privat deopotrivă. Cineva mai înţelept decât mine mi-a spus însă că se aşteaptă la perpetuarea status-quo-ului, la absenţa măsurilor reformiste, la agravarea problemelor economice. Spun mai înţelept deoarece îmi sugera implicit următoarea întrebare (pont): de ce ar fi următorul guvern mai econom decât actualul sau fostul guvern? Aparent, dacă judecăm după avântul reformist al clasei politice ar trebui să privim cu optimism anul care vine. Această atitudine nu se justifică. Logica economică ne spune că guvernele răspund la stimulente la fel ca oricare dintre noi. În ultimii ani constrângerile bugetare au fost slabe, fie pentru că boom-ul economic asigura suficiente venituri la bugetul de stat, fie pentru că, atunci când creşterea economică s-a făcut ţăndări, FMI a intervenit acordându-ne un răgaz preţ de aproape …

Citeşte în continuare