19 September 2020
Home / News (page 88)

News

Bernanke vinde castraveţi grădinarului

Penibil. La începutul anului, la întâlnirea anuală a American Economic Association (cea mai cunoscută asociaţie profesională din domeniu), preşedintele Fed a spus că nu politica monetară a fost de vină pentru intrarea SUA în criză. În opinia acestuia, rata dobânzii nu s-a situat la un nivel prea coborât, aşa cum pretind mulţi analişti (amintesc faptul că rata dobânzii a scăzut de la 6,5% în anul 2000 la 1% în anul 2003, nivel la care a rămas timp de un an; nivel care era real-negativ!). Bernanke şi-a susţinut speech-ul cu celebra Taylor rule, pe care Fed ar fi respectat-o într-o mare măsură în toţi aceşti ani. Cu alte cuvinte, dacă nu după bunul-simţ, atunci măcar după cele mai drastice canoane academice ale economiştilor neoclasici monetaristo-keynesieni Fed a procedat corect. Poziţia lui Bernanke este penibilă pentru că o contrazice chiar pe cea a inventatorului regulii Taylor, profesorul John Taylor de la Stanford. …

Citeşte în continuare

Va fi naţionalizată opera lui Kafka?

Interesant acest articol al lui Alvaro Vargas Llosa (citiţi şi un material mai amplu din Haaretz), despre soarta unei părţi din manuscrisele lui Kafka. Pe scurt, deşi, scriitorul ceh de originea evreiască a cerut ca după moartea sa lucrările sale să fie distruse, cel căruia i-a împărtăşit această dorinţă şi totodată executorul său testamentar, Max Brod, i-a ignorat voinţa şi a i-a publicat opera. În 1939 Brod a părăsit Cehia sub ameninţarea naziştilor ajungând în Tel Aviv. La moartea sa, în 1968, a lăsat moştenire secretarei, Esther Hoffe, parte din manuscrisele originale ale lui Kafka. Hoffe, la rândul ei, a lăsat moştenire fiicelor sale respectivele lucrări. Ele au vândut „Procesul” dar au păstrat multe alte documente. În prezent, statul Israel a cerut în justiţie divulgarea tuturor materialelor care se mai află în posesia familiei Hoffe şi preluarea acestora pe motiv că reprezintă un tezaur cultural naţional. Este oare istoria atât …

Citeşte în continuare

Rent-seeking avatar

În cartea mea despre criză am vorbit despre contribuţiile băneşti pe care le-au primit candidaţii la preşedinţie din SUA. Am arătat că băncile de investiţii se numără printre cei mai importanţi susţinători ai campaniei electorale, în cazul ambelor partide politice. Aceleaşi instituţii cotizează şi colo şi colo, demonstrând prin aceasta că prietenia viitoarei administraţii politice, indiferent de culoarea politică, este pentru ele extreme de valoroasă. Politica de bailout nu ţine de ideologie, ci de interesele directe ale grupurilor implicate. Încă un grafic interesant despre evoluţia cotizaţiilor plătite de sectorul financiar politicienilor sau, altfel spus, despre creşterea datoriei guvernanţilor către grupurile de interese care îl susţin. Observaţi creşterea plăţilor în anul 2008 şi, mai ales, principalul beneficiar al acestora. Statistic vorbind, pare o anomalie.

Citeşte în continuare

Boom-ul ipotecilor proaste în SUA

Anul trecut 2,8 milioane de proprietăţi ce fac obiectul creditelor ipotecare au fost preluate de bănci, cu 21% mai mult decât în 2008. Aceasta în ciuda încercării disperate a sistemului financiar de a masca creditele neperformante prin reducerea dobânzii şi reeşalonarea datoriei. Unii analişti anticipează deja că anul acesta numărul debitorilor deposedaţi de proprietăţile ipotecate va creşte. Dat fiind că momentul înăspririi politicii monetare se apropie, nu putem decât să ne luăm o bere din frigider, să ne aşezăm liniştiţi în fotoliu şi să privim criza care, oficial, s-a încheiat de doi ani.

Citeşte în continuare

Protecţia consumatorului cu mitraliera

Nu există niciun motiv de creştere a preţurilor, a spus Chavez după ce a devalorizat bolivarul de la 2,15 la 2,6 unităţi pentru 1 dolar. Asta pentru tranzacţiile prioritare pentru naţiune. Pentru toate celelalte există cursul de 4,3 unităţi pentru 1 dolar! Dictatorul a declanşat războiul împotriva inflaţiei la propriu: a ameninţat comercianţii că le va naţionaliza afacerile dacă îndrăznesc să crească preţurile. Am o veste proastă pentru Chavez. El nu poate câştiga această bătălie decât dacă declară mai întâi război matematicii şi îl şi câştigă. Căci preţurile nu arată decât puterea de cumpărare a monedei, ori aceasta tocmai a fost diminuată cu 20%-50%. Este simplu: cu cât tipăreşti mai mulţi bani, cu atât abundenţa lor în raport cu celelalte mărfuri îi ieftineşte – ceea ce un alt mod de a spune că, în termeni monetari, mărfurile se scumpesc. Doar dacă am trăi în Nirvana, dacă guvernul ar putea fabrica …

Citeşte în continuare

Cine s-a năcut azi (3)?

În data de 11 ianuarie 1938 s-a născut Fisher Black. Black face parte din masiva categorie de „economişti” care, de fapt, nu sunt economişti deloc. De formaţie matematician, Black a descoperit că economia este un teritoriu foarte prielnic pentru exersarea abilităţilor de calcul şi a fanteziilor matematice. Şi atât de bun a fost Black în, scuzaţi expresia, econometrie, încât dacă mai trăia un an ar fi luat cu siguranţă Premiul Nobel. Fisher Black este părintele celebrei formule Black-Scholes. În ultimele decenii, nimeni nu a putut intra în grupul magilor financiari dacă nu învăţa din prima modelul CAPM sau ecuaţii precum cea inventată de Black. Însă odată ce deveneai expert în “finanţe cantitative”, se părea că eşti pe cel mai scurt drum către bogăţie – cel puţin până la colapsul LTCM. Puteţi realiza şi singuri în ce măsură Black a înţeles economie dacă vă spun că, de exemplu, a susţinut că …

Citeşte în continuare

Blogurile economice liberale sunt în mare formă

Un recent studiu a realizat un clasament al blogurilor economice, după performanţa academică a autorilor acestora. Clasamentul cu 85 de poziţii este aici. Remarcabil este faptul că economiştii care sunt asociaţi într-un fel sau altul cu liberalismul şi Scoala Austriacă reprezintă, la o numărătoare rapidă, circa un sfert din total! Nu am pus la socoteală economiştii liberali, gen Gary Becker (care ocupă primul loc), care se disociază de Şcoala Austriacă. Principalele nume: Lawrence White, Peter Klein, Pete Boettke, Chris Coyne, Richard Ebeling, Tom Woods, Steve Horwitz, Dan D’Amico, Nicolai Foss, Richard Langlois, Robert Lawson, Rusell Roberts, Peter Leeson, Alexander Tabarrok, Frederic Sautet. Cineva ar trebui să facă un studiu pentru a descoperi de ce economiştii de orientare liberală tind să fie atât de activi pe bloguri. Oare din cauză că ideile pe care le propagă penetrează mai greu în publicaţiile consacrate, iar blogul este un debuşeu alternativ? În România sunt …

Citeşte în continuare

Cine s-a născut azi (2)?

În data de 8 ianuarie 1922 s-a născut economistul american Don Patinkin. A fost preocupat atât de studiul economiei cât şi de cel al religiei – interes parţial explicabil datorită originii sale evreieşti. Don Patinkin a fost cel mai influent gânditor din domeniul monetar din anii 1950. Participant important în dezbaterea privind determinarea cererii de bani, a intrat în conflict ideatic cu Ludwig von Mises – susţinător al teoriei regresiei. Să încerc o scurtă explicaţie. O problemă mult timp nerezolvată în ştiinţa economică a fost incompatibilitatea dintre teoria valorii (mărfurile au valoare în funcţie de preferinţele indivizilor) şi teoria monetară (valoarea monedei depinde de ce?). Aşa că exista un clivaj neplăcut în interiorul economiei: valoarea banilor era explicată total diferit de modul în care era explicată valoarea celorlalte bunuri. Se părea că teoria valorii nu este deloc una „generală” (iar Patinkin a fost deranjat de acest lucru – nemulţumirea sa …

Citeşte în continuare

Primul efect al reducerii ratei dobânzii

Ministerul de Finanţe a emis obligaţiuni în valoare de 565 mil. lei, din întâmplare la 2 zile după ce BNR a ieftinit leul. Băncile s-au înghesuit să adjudece o emisiune cu 13% mai mare decât intenţiona statul. Asta după ce, în toamnă, remember, nimeni nu cumpăra, aşteptând reducerea ratei rezervelor minime obligatorii la euro ca să aibă ce îndesa în desaga datoriei publice (scăpând şi de riscul valutar, cu ocazia asta). Rata dobânzii a fost de 9,5%, adică fix cu 0,5 pp. mai puţin decât la ultima emisiune, când, coincidenţă desigur, rata dobânzii de politică monetară era cu 0,5 p. mai mare. Nici nu ştiu ce să îmi doresc. “La mai mare!” sau “La mai mic!”

Citeşte în continuare

Vreau un preşedinte ca în Islanda

Nu putem să-l importăm pe preşedintele Islandei? Măcar pentru o zi? Dacă ar fi pentru o zi preşedinte, ne-ar scăpa de povara “centurii de siguranţă” cu care ne-au amanetat buzunarele guvernanţii – acordul de împrumut cu FMI. Căci preşedintele Islandei a respins prin veto legea prin care statul islandez garanta deponenţilor străini că-şi vor recupera banii încredinţaţi inventivilor bancheri islandezi. Cu alte cuvinte a refuzat socializarea pierderilor private. Sute de mii de britanici, dar şi instituţii publice din regat şi-au pierdut investiţiile (miliarde de lire sterline) în momentul în care au devenit clienţii unei bănci (Landsbanki) care a găsit cea mai simplă metodă de extindere: atragerea de depozite pe internet (Icesave). Despre boom-ul fenomenal din Islanda – cunoscut până acum câţiva ani drept “miracolul islandez”am scris în cartea mea. Escaladarea expansiunii creditului a fost atât de intensă încât chiar şi mintea românului trecut prin criză o poate cu greu înţelege. …

Citeşte în continuare

Reglementarea WC-urilor în SUA

Foarte tare articolul lui Jeff Tucker despre efectele unei legi din 1994 care a stabilit volumul maxim de apă pe care îl ploate livra o toaletă. În mod normal vasele de toaletă conţineau 13-18 litri de apă, dar statul a interzis vânzarea celor care pompează mai mult de 6 litri – din motive environment-aliste. Consecinţele? Unele sunt uşor de imaginat! Altele, mai greu, dar nu mai puţin interesante (de exemplu, apariţia contrabandei cu WC-uri din Canada). Vă las să citiţi.

Citeşte în continuare

Deceniul pierdut al Americii

Că am tot vorbit de Japonia şi de cele două decenii pierdute ale ei, să ne îndreptăm puţin atenţia şi asupra SUA. Un senzaţional grafic publicat de Washington Post arată că economia SUA a mers foarte prost în ultimii 10 ani. Practic, numărul locurilor de muncă este egal cu cel de la începutul deceniului. PIB a crescut într-un ritm modest, de circa 1% anual, iar averea americanilor a scăzut faţă de anul 2000. Dacă privim graficul observăm un lucru şi mai interesant decât acela că americanii au muncit degeaba în ultimul deceniu. În ultima jumătate de secol, deceniu după deceniu, economia SUA a mers din ce în ce mai prost. Nu am nimic de reproşat celor care susţin că măiestria deosebită a politicii economice a dus la reducerea intensităţii recesiunilor după al doilea război mondial. Atât timp cât recunosc că preţul plătit pentru amânarea recunoaşterii erorilor investiţionale a fost… stagnarea …

Citeşte în continuare

BNR impozitează economisirea scăzând rata dobânzii

BNR a redus rata dobânzii la 7,5%, ceea ce e un semnal clar că vrea să sprijine guvernul. Aflat în criză acută de resurse, în ciuda cifrelor optimiste de pe proiectul de buget înaintat la Parlament, guvernul apelează cu încredere la banca centrală. Care are de unde să ofere bani fiindcă… ea este cea care îi fabrică! Decizia Consiliului de Administraţie este destul de suprinzătoare. Mai ţine cineva minte că ţinta de inflaţie pe anul trecut a fost ratată? Câte zile au trecut de atunci? Ei bine, vi se pare normal ca prima măsură luată de BNR după ratarea ţintei de inflaţie, în sensul creşterii prea puternice a preţurilor, să fie relaxarea politicii monetare?! Ce este asta, o nouă paradigmă de care nu am auzit? Unora li se pare că dobânda oferită de bănci este prea mare. De exemplu, Sorin Pâslaru (Ziarul Financiar), dincolo de recunoaşterea perspicace a faptului că …

Citeşte în continuare

Cine s-a născut astăzi?

În ziua de 5 ianuarie 1767 s-a născut unul dintre cei mai importanţi economişti „clasici”, Jean-Baptiste Say. Inutil să spun că lecturarea lui Say este absolut obligatorie de către toţi discipolii economiei. A fost primul profesor de economie al Franţei. Contribuţiile sale la dezvoltarea economiei sunt copleşitoare. Un scurt rezumat: • Contemporan cu alt economist genial, David Ricardo, Say nu a împărtăşit credinţa eronată a acestuia că valoarea derivă din muncă (remember Marx). Din contră, arăta Say, valoarea unui produs derivă din utilitatea acestuia, adică din capacitatea sa de a răspunde dorinţelor indivizilor; astfel, la originea valorii se află preferinţele publicului. • Say a resuscitat întreprinzătorul în teoria economică (după ce Adam Smith, „părintele economiei”, îl trecuse complet cu vederea. • A deconspirat eroarea de a confunda capitalul cu banii şi, în consecinţă de a considera dobânda drept „preţul banilor” – eroare perpetuată, din păcate, până în manualele de economie …

Citeşte în continuare

Burj Dubai şi Titanicul

Petrecere serioasă la inaugurarea Burj Dubai. Ar fi bine să salvaţi pozele fiindcă poate vom aborda subiectul. Deocamdată vreau să spun că spectacolul organizat în Dubai este mai tragicomic decât tropăiala din sala de bal a Titanicului cu un moment înaintea izbirii de gheţar. Ba nu, comparaţia mai bună este aşa: ţopăiala unor inşi care au împrumutat o avere pentru a se plimba cu Titanicul după ce vaporul s-a izbit de gheţar şi se duce la fund. În turn, preţurile apartamentelor au scăzut deja cu 70%, iar gradul de ocupare estimat la 75% s-ar putea dovedi mult mai mic pe măsură ce condiţiile de creditare restrictive îşi produc efectele. Să remarcăm ignoranţa unor ziarişti români care s-au grăbit să anunţe că preţul unui metru pătrat în turn este mai mic decât preţul construcţiilor din Pipera. Ar trebui să consulte nişte “almanahe” matematice. Preţul raportat de analişti se referă la square …

Citeşte în continuare