19 September 2020
Home / News (page 82)

News

Eurobondurile româneşti copiază succesul celor greceşti: investitorii internaţionali se năpustesc să ne crediteze

Emisiunea de obligaţiuni (1 miliard de euro) lansată recent de ministerul finanţelor pe piaţa internaţională a fost supra-subscrisă de 4 ori, la un randament de circa 5,2%. Este aparent paradoxal. De ce s-ar năpusti grupurile financiare să crediteze un stat cu deficit bugetar cronic, în criză economică şi în cvasi-imposibilitatea de a-şi achita obligaţiile financiare curente – rambursarea de TVA, plata salariilor? De ce ar fi cineva încântat să investească într-un stat unde, pentru prima oară în istorie, FMI a făcut rabat de la regula care îl împiedica să crediteze direct guvernul, asigurând bani pentru plata pensiilor? Cazul României chiar nu mai este atât de strident după ce piaţa financiară s-a repezit să cumpere obligaţiunile emise de Grecia (emisiunea a fost supra-subscrisă de 3 ori în câteva ore) – un stat aproape eşuat, a cărui solvabilitate atârnă în bună măsură de compromisul pe care este dispusă să îl îndure Germania …

Citeşte în continuare

Cum să stimulezi economia vopsind gardul (la propriu)

Dacă încă nu aţi înţeles ce înseamnă politica de stimulare a economiei, primăria unui orăşel din Marea Britanie explică pe înţelesul tuturor: „Trebuie să ne asigurăm că afacerile care încă mai merg vor supravieţui şi aceasta înseamnă că străzile trebuie să fie atractive atât pentru cumpărători cât şi pentru potenţialii investitori.” Aşa că primăria a decis să aloce circa 1500 de lire pentru redesenarea şi vopsirea faţadei fiecărui magazin falimentat, în speranţa că spiritele animalice ale investitorilor vor deveni optimiste şi vor da buzna în oraş. Mă mir că şefii oraşului nu au adăugat ca motiv pentru această măsură de ieşire din criză şi celebrul efect de multiplicator explicat cu îndârjire de fostul ministru Pogea: 1500 de lire cheltuie pentru vopsirea gardului vor genera venituri pentru vopsitori şi furnizorii de vopsea, care vor folosi banii pentru a cumpăra biciclete şi gogoşi, ceea ce va spori angajarea forţei de muncă în …

Citeşte în continuare

Conducerea colectivă, AGA, Parlamentul şi Preşedintele Senatului

Pentru că de câteva zile spaţiul public este copleşit de discuţia privind schimbarea preşedintelui Senatului, m-am gândit să elaborez un pic pe acest subiect. Ca de obicei, intenţia mea este de a formula o perspectivă liberală asupra problemei – fără ca aceasta să aibă vreo legătură cu partidele politice actuale care includ în denumirea lor cuvântul „liberal”. Mă voi axa pe o comparaţie des folosită, aceea că Parlamentul este reprezentantul naţiunii la fel cum consiliul de administraţie al unei firme este reprezentatul acţionarilor. (Comparaţia este, de exemplu, folosită în discutarea problemei principal-agent; sunt conştient de limitele comparaţiei; nici nu cred că este potrivită, dar o prezum de dragul discuţiei.) Alegerile colective sunt uneori problematice. De exemplu, am explicat aici de ce conducerea prin referendum este inconsistentă. Dar asocierea şi decizia prin vot fac parte din exercitarea dreptului de proprietate privată. În sine, asocierea indivizilor în vederea gestionării comune a unei …

Citeşte în continuare

Câti restanţieri vor mai avea instituţiile de credit?

Din ultimele date publicate de BNR reiese că procentul celor care nu îşi plătesc ratele la creditele contractate continuă să crească. Într-o singură lună restanţierii băncilor au crescut cu 2 puncte procentuale, de la 20% la sfărşitul lui 2009 la 22% la sfârşitul lunii ianuarie. Dar cel mai „bine” stau IFN-urile, ai căror clienţi sunt restanţieri în proporţie de 35%; din aceştia, 4% au ajuns restanţieri doar în luna ianuarie. Conform unei ştiri publicate astăzi, volumul creditelor neperformante ale IFN-urilor era de doar 7% la sfârşitul lui 2008, ajungând la 33% la sârşitul anului 2009. Fulminant.

Citeşte în continuare

Dormiţi liniştiţi. Guvernul proiectează un FNI

Se pare că guvernul va lansa ofensiva de primăvară împotriva crizei, trimiţând în prima linie o găselniţă de ultimă oră: Fondul Naţional de Investiţii. Acest fond va valorifica participaţiile minoritare ale statului în diverse companii folosind banii pentru a subvenţiona diferite proiecte de “investiţii”. Bună treabă. Se pare că guvernul păşeşte tot mai încrezător pe drumul scoaterii unor cheltuieli în afara bilanţului (bugetului); la prima încercare a scos subvenţiile din domeniul energiei, prin constituirea celor doi mamuţi energetici, Electra şi Energetica; la a doua încercare se pare că vrea să scoată cheltuielile pentru autostrăzi. Teoretic, bugetul de stat va fi mai curat şi mai uscat, numai bun pentru a îndeplini condiţionalităţile FMI. Dacă autorităţile vor găsi o metodă de a externaliza şi cheltuielile cu pensiile atunci va fi minunat, probabil că vom fi mai disciplinaţi bugetar decât Germania. Dincolo de ingineriile contabile mai mult sau mai puţin evidente realitatea rămâne …

Citeşte în continuare

Şcoala Austriacă e publicată mai nou de FMI

De remarcat interesul crescând pentru teoria economică de calitate, interes alimentat de falimentul mainstream-ului academic care nu a fost în stare să prevadă criza actuală. Este interesant cum din ce în ce mai mulţi economişti nu se mai sfiesc să admită importanţa contribuţiilor Şcolii Austriece de economie – contribuţii a căror simplă menţionare se solda odinioară cu exilarea instantanee în tabăra „dogmaticilor”, a unei minorităţi „fundamentaliste”. William White, fost şef al Monetary and Economic Department la Bank for International Settlements vorbeşte despre Şcoala Austriacă în principala revistă de popularizare a analizei economice publicată de FMI – Finance & Development.

Citeşte în continuare

Grecia ar putea adopta modelul islandez

Islandezii au votat în cadrul referendumului de duminică împotriva planului prin care guvernul le garantează creditorilor privaţi englezi şi olandezi recuperarea banilor pe care i-au depus la Caritasul băncilor islandeze – un fleac, 45% din PIB-ul de anul trecut. Sunt convins că grecii, deja supăraţi pe concetăţenii moguli care şi-au mutat banii în locuri mai sigure, ar ştampila şi ei aprobator dacă ar fi chemaţi să voteze suspendarea plăţilor aferente datoriei externe. Caz în care mai mulţi creditori francezi (73 de miliarde de euro), unii creditori elveţieni (59 de miliarde) şi câţiva creditori nemţi (39 de miliarde) nu ar fi prea încântaţi. Lobby-ul instituţiilor creditoare va fi probabil suficient de puternic pentru a determina salvarea Greciei. Pentru că altminteri Occidentul ar avea faliţii lui, care ar geme după bail-out. Deşi, în această situaţie, popoarele francez, elveţian şi german ar putea vota ca islandezii. Nu-i aşa că democraţia este sublimă? Pentru …

Citeşte în continuare

Cine conduce Chile şi cine conduce România: scurtă comparaţie

Vă interesează din cine este compus guvernul (de dreapta) din Chile? Cred că veţi avea parte de o mică surpriză. Cabinetul chilian cuprinde 6 economişti cu studii la universităţi de prim-rang din SUA. Majoritatea miniştrilor au fost colegi, studenţi sau profesori la Universidad Catolica. Pentru a vă înlătura temerea că este o simplă întâmplare, am decis să vă prezint şi cabinetul anterior celui condus în prezent de Sebastian Pinera, adică guvernul (de stânga) prezidat de Michelle Bachelet Jeria. Pentru o comparaţie facilă, am ales ca lângă fiecare ministru din cabinetul chilian să-l pun pe omologul său din România; cv-urile miniştrilor români sunt pe site-ul guvernului, pentru cine mai este curios. Comparaţia este pe alocuri foarte haioasă, dar vă las să descoperiţi singuri şi să comentaţi, dacă simţiţi nevoia. Era să uit! Chile ocupă locul 10 în clasamentul libertăţii economice în lume (România e de parte în urmă, pe locul 63), …

Citeşte în continuare

De ce persistă guvernele proaste?

Aceasta este întrebarea la care încearcă să răspundă Daron Acemoglu, profesor la MIT. Persistenţa proastei guvernări este o realitate în multe ţări din lume. Acemoglu vorbeşte despre Burma, Cuba, Iran, dar noi am putea adăuga pe listă şi România, alături de alte state mai apropiate sau mai îndepărtate. Explicaţia lui Acemoglu se bazează pe faptul că guvernarea presupune o anumită continuitate, drept pentru care un anumit număr de oameni din vechea administraţie se regăseşte în noua guvernare: este nevoie de „cineva care să ştie cum să stingă lumina”. Astfel, există o oarecare „putere de veto” a vechilor politicieni atunci când se stabileşte numele noilor guvernanţi (Hm, să existe oare dinastii politice?!). Acemoglu argumentează excelent de ce problema este acutizată în democraţie: “Întrebarea firească, în acest context, este dacă regimurile mai “democratice”, înţelegând prin aceasta acele regimuri unde puterea de veto este mai redusă, determină formarea unor guverne mai bune, cu …

Citeşte în continuare

Cunoaşte Europa o recesiune în V sau W?

PIB a crescut în zona euro cu doar 0,1% în ultimul trimestru din 2009, în ciuda previziunilor optimiste care indicau o creştere de 0,3%. Întrebarea este în ce măsură Europa va ieşi din recesiune în anul 2010 dat fiind că multe guverne vor trebui să strângă cureaua, diminuând cheltuielile publice – un element cheie al compoziţiei PIB. Sau nu o vor face?

Citeşte în continuare

Ura! Un nou împrumut de la FMI, o nouă centură de siguranţă

După o lungă aşteptare, după suspansul în care ne-au ţinut oficalităţile care acum 2-3 luni anunţau că este posibil să nu mai avem nevoie de ultimele tranşe din împrumutul de 20 de miliarde de euro (Ha, ha, ha!), iată, s-a produs inevitabilul: preşedintele a anunţat astăzi că este posibil să mai contractăm un împrumut de la FMI. Cred că putem traduce liniştiţi exprimarea „este posibil” cu „este inevitabil”, mai ales dacă ne amintim că, înainte de contractarea actualului împrumut, s-a repetat insistent că nu avem nevoie de el. Până la urmă, am avut nevoie de ditamai centura de siguranţă de 20 de miliarde de euro (15% din PIB, practic jumătate din bugetul statului). Cum se va chema viitorul împrumut? Dependenţă preventivă de asistenţa externă? Din stat asistenţial România este pe punctul de a ajunge stat asistat. Încă un alt stat eşuat nu ar mira pe nimeni. Butonul de panică a …

Citeşte în continuare

Atenţie, se instalează creşterea economică!

Guvernatorul Băncii Naţionale a anunţat astăzi că efectele unor „abordări serioase, precum acordul cu FMI” s-au făcut simţite şi economia României revine pe creştere economică. Astfel, cursul de schimb s-a stabilizat iar dobânda s-a înjumătăţit. Bun. Las deoparte faptul că nu-mi amintesc să-l fi auzit vreodată pe guvernator avertizând că mergem într-o direcţie greşită – motiv suficient pentru a intra în gardă ori de câte ori spune că mergem într-o direcţie bună. Este adevărat că rata dobânzii a scăzut. Este adevărat că leul are o tendinţă de apreciere. Este adevărat că declinul economic s-a diminuat şi odată cu primăvara este posibil să vedem revenirea sezonului de creştere economică. So what? În absenţa unor reforme clare, nu facem decât să revenim la contextul economic din anii 2004-2007, când rata dobânzii scădea, cursul de schimb se aprecia şi PIB-ul urca. Nu despre asta este vorba, am uitat ceva? Ah, am uitat că …

Citeşte în continuare

Yemen – primul stat eşuat din cauza crizei de apă?

Termenul “eşec” folosit adesea pentru a defini o anumită situaţie de piaţă se regăseşte şi în caracterizarea anumitor state. Dacă eroare este inerentă acţiunii umane, eşecul poate fi asociat şi cu o companie privată şi cu politica unui guvern. Cu menţiunea că în acest din urmă caz eşecul este „sistemic”. Yemen este considerat de ceva vreme un exemplu de stat eşuat. Un rol important în acest eşec îl are criza de apă care îi afectează economia. După cum scrie The Guardian, „majoritatea experţilor consideră că Sana’a, capitala cu cea mai rapidă creştere economică din lume (7% pe an) va rămâne fără apă până în 2017. Adică în acelaşi an în care Banca Mondială spune că Yemen va rămâne şi fără veniturile generate de producţia de petrol, venituri care în prezent acoperă trei sferturi din bugetul de stat.” Este interesant de ce a ajuns Yemen în situaţia actuală. Se pare că …

Citeşte în continuare

Nu ştiaţi? Terorismul şi cutremurele fac bine la PIB

Experţii J.P. Morgan au anunţat ieri că economia chiliană îşi poate accelera creşterea anul acesta, după cutremurul devastator de săptămâna trecută. „Produsul Intern Brut poate creşte cu 5,5% în 2010, mai mult decât cifra de 5% precizată în prognoza anterioară, din cauza efortului de reconstrucţie după cutremurul din 27 feburarie.” Vă vine să credeţi? Cutremurele au şi partea lor pozitivă pentru societate, de care nu ştiam. Dacă nu credeţi, poate vă convinge Paul Krugman, care a spus după atacurile teroriste de la 11 septembrie că prăbuşirea turnurilor gemene poate da un imbold economiei americane. Spunea Krugman: „principalul factor din spatele recesiunii economice a fost reducerea investiţiilor. Acum, brusc, avem nevoie de noi clădiri de birouri… reconstrucţia va impulsiona măcar puţin cheltuielile mediului privat.” Dacă tot nu credeţi, înseamnă că sunteţi pe calea cea bună! Datorită aserţiunii de mai sus Krugman a ajuns de râsul lumii – gafa sa este listată …

Citeşte în continuare

Ce înseamnă de fapt monopolul?

Poate cel mai răspândit argument împotriva pieţei libere este cel al monopolului. Potrivit multor păreri, existenţa unui singur ofertant reprezintă un “eşec al pieţei” deoarece diminuează bunăstarea consumatorilor sporind artificial profitul ofertantului. Aceasta este o eroare gravă. În articolul de azi îmi propun să clarific această chestiune, în limita cuvenită unui text postat pe blog. Din capul locului este important să observăm următorul lucru. Dacă vânzătorul unui bun este monopolist sau nu depinde, în mod esenţial, de maniera în care definim bunul respectiv. Dacă adoptăm o perspectivă suficient de restrânsă asupra pieţei, atunci monopolul este pretutindeni. De exemplu, ca blogger ar trebui să fiu considerat monopolist. Dacă, din contră, privim piaţa dintr-o perspectivă largă, atunci nimeni nu este monopolist. Dacă cineva crede că blogul meu poate fi înlocuit fără probleme cu orice alt blog de economie, atunci toţi bloggerii ar trebui consideraţi drept competitori în spaţiul blogurilor economice (oricum le-am …

Citeşte în continuare