19 September 2020
Home / News (page 81)

News

Bernanke vrea eliminarea rezervelor minime. Adică?

Şeful băncii centrale americane este de părere că rezervele minime obligatorii ar putea fi eliminate, pentru a spori lichiditatea pe piaţă (vedeţi nota 9 din acest speech). Dacă ar fi pusă în practică, măsura ar marca un punct crucial în evoluţia sistemului bancar. De ce? Activitatea bancară pe care o cunoaştem astăzi este o activitate bancară cu rezerve fracţionare. Adică, depozitele noastre din bănci nu sunt “depozite” deloc, pentru că banii depozitaţi nu sunt ţinuţi la îndemână pentru a fi înapoiaţi deponenţilor la cerere, ci sunt înstrăinaţi – daţi cu împrumut – ceea ce creează fenomenul cunoscut sub numele de multiplicarea creditului (masei monetare). Cu cât rata rezervelor este mai mică, adică cu cât băncile păstrează mai puţini bani din cei pe care îi depozităm, cu atât multiplicatorul este mai mare. Acesta aproximează de fapt inversul ratei rezervelor, astfel încât dacă, de exemplu, băncile păstrează 10% rezerve, multiplicatorul monetar este …

Citeşte în continuare

Educaţie, nu învăţământ

Mark Twain spunea: „Nu am lăsat niciodată şcoala să se amestece în educaţia mea”. De aceea cred că proiectul noii legi a educaţiei eşuează în a asigura un fundament solid pentru educarea copiilor. Pentru că este o lege a şcolii, nu a educaţiei. Învăţământul contemporan este unul dintre cele mai radicale proiecte de sistematizare a societăţii, conceput cu intenţia de a simplifica, standardiza şi omogeniza formarea individului. Legea „educaţiei” este tributară paradigmei învăţământului ştiinţific, planificat centralizat şi impus obligatoriu. Evident, nu poate fi vorba de educaţie în astfel de condiţii. Săptămâna aceasta au apărut două articole articole extrem de utile pentru înţelegea situaţiei în care ne aflăm, rolul veritabil al educaţiei şi căile de a reforma sistemul actual: Oana Osman, Părinţii împotriva statului Ionela Bălţătescu, Note şi reflecţii de tema educaţiei Nu pot scrie nimic mai bun decât ce este scris acolo. Vă mai pot oferi însă următorul fragment dintr-o …

Citeşte în continuare

Nu avem nevoie de Keynes, ci de Adam Smith

Asta a spus John Taylor (Stanford University) la o conferinţă organizată de Banca Centrală a Indiei la sfârşitul lunii februarie. It was a policy of “Keynes at home and Adam Smith aboard” that eventually led to the poor macroeconomic performance in the 1970s. When most countries moved to “Adam Smith both at home and abroad,” the twenty year wave of progress and stability was unprecedented. Leading up to this recent crisis and during it we let “Keynesian policies” creep back in and ironically we seem to be going down the path now of “Keynes both at home and abroad.” In my view, if we learn the lessons from this crisis, we should get back to “Adam Smith at home and abroad” as soon as possible. Despre faptul că ar cam fi timpul să ne întoarcem la liberalismul clasic, vă recomand un articol foarte tranşant: Mihai Giurgea, Treziţi-vă, criza abia a …

Citeşte în continuare

Exploatarea contribuabililor de către bancheri. Cazul Irlandei

În puţine locuri din lume oamenii simpli au fost puşi să plătească atât de mult pentru oalele sparte de bancheri şi de principalii lor clienţi – dezvoltatorii imobiliari – ca în Irlanda. Până deunăzi Irlanda era un model de reformă liberală (am detaliat aici). În ultimii ani creşterea economică a fost însă artificială, hrănită nu prin economisire, acumulare de capital şi creşterea productivităţii, ci prin expansiunea creditului şi creşterea nesustenabilă a investiţiilor. În principal imobiliare, desigur. Ca şi prin alte părţi băncile s-au extins enorm, iar acum portofoliul creditelor neperformante este evaluat la 80% din PIB. Simon Johnson deplânge pe bună dreptate modul în care guvernul irlandez a înţeles să abordeze criza. Pe de o parte a diminuat salariile bugetarilor cu 20%, ceea ce este bine; dat fiind că petrecerea s-a terminat, trebuie stinsă lumina. Pe de altă parte însă, a întreprins exact aceleaşi măsuri ca şi celelalte guverne: salvarea …

Citeşte în continuare

Cine este cel mai influent laureat Nobel?

David Skarbek de la George Mason University a calculat de câte ori se citează între ei câştigătorii Premiului Nobel. Este vorba de referinţele menţionate în prelegerile ţinute cu ocazia decernării premiului. După cum se poate observa Friedrich Hayek pare să fie unul dintre cei mai influenţi gânditori în economie, fiind citat de 13 laureaţi Nobel. De asemenea, dacă luăm numărul citărilor ca pe un indicator al valorii economistului respectiv vedem că această valoarea nu este distribuită conform curbei lui Gauss. Majoritatea laureaţilor Nobel (40) nu au decât maxim 4 citări. Ceilalţi 21 au citări care variază de la 5 la 15.

Citeşte în continuare

Un economist încântat de guvernul Boc

Ştiu că nu ar trebui să fac reclamă nimănui, dar uneori pur şi simplu nu mă pot abţine. Cristian Socol, conferenţiar universitar la ASE, vice-preşedintele Asociaţiei Generale a Economiştilor din România şi fost consilier la Comisia Economica si Privatizare din cadrul Camerei Deputatilor (unde?), a descoperit 10 lucruri bune pe care le-a făcut guvernul Boc. Redau aproape integral cele scrise de autor aici: 1. Programul Prima Casă 2. Un mod eficient de a folosi instrumentul garanţiilor guvernamentale pentru a spori încrederea investiţiilor private. Un program bun şi din punct de vedere social. Creează efecte de multiplicare în economie. 2. Programul Rabla. Stimularea industriei auto. Efecte de multiplicare pe orizontală… 3. Programul de Reabilitare Termică a Locuinţelor. Efecte de multiplicare în economie… Estetică mai bună a blocurilor comuniste. 4. Neimpozitarea profitului reinvestit. Stimularea de noi investiţii. Diversificarea ofertei… 5. Racordarea României la reţelele Nabucco şi South Stream… Ministrul Economiei are şansa …

Citeşte în continuare

13%

13 cred că poartă ghinion pentru guverne. Aproape 13% din PIB a fost deficitul bugetar al Greciei anul trecut (prognozat să scadă la 3% în 2012, dar cine crede?), suficient pentru a stârni panica printre creditori şi a aduce ţara aproape în incapacitate de plată (acolo ar şi fi fără ajutorul UE). 13% din PIB este deficitul bugetar al Marii Britanii, adică fix cât datoria publică totală a Greciei. Doar plata dobânzilor costă cât bugetul armatei. Ce-i drept, Marea Britanie are o datorie publică incomparabil mai scăzută ca pondere în PIB decât Grecia, dar ea ameninţă totuşi să depăşească 100% din PIB în următorii trei ani. În urmă cu 3 ani era doar 38%, astăzi e 68% din PIB, deci pare logic. Mai jos este prognoza oficială privind evoluţia datoriei, probabil scenariul optimist. Apoi este SUA, cu un deficit bugetar tot de 13% din PIB. Chiar potrivit ultimelor previziuni ale …

Citeşte în continuare

De la monopolul rating-ului la criza rating-ului

Graficul de mai sus este luat din The Credit Rating Crisis scrisă de E. Benmelech and J. Dlugosz. Ce arată el? Că rating-ul mediu al creditelor securitizate a fost B, dar peste 70% din activele create pe spatele acestora (CDOs) au fost notate cu AAA. Dacă mă întrebaţi pe mine la aşa ceva s-a ajuns din cauza „cumpărării de note” – fenomen firesc dată fiind absenţa competiţiei dintre agenţiile de rating şi obligaţia băncilor, companiilor de asigurări, fondurilor de investiţii şi de pensii de a investi în active cotate. Monopolul acordării notelor duce la inflaţia de note şi la devalorizarea calificativelor, pentru că monopolul este interesat de extinderea la maxim a activităţii pentru creşterea profitului. După cum sugerează autorii, agenţiile de rating au făcut tot ce le-a stat în putinţă pentru dezvoltarea pieţei creditului structurat (crearea de coşuri de creanţe de valoare îndoielnică şi vânzarea acestora sub forme de tranşe …

Citeşte în continuare

Istoria economică recentă a României într-un singur grafic

Economisirea este combustibilul necesar creşterii economice. Fără economisire nu se poate acumula capital, productivitatea nu poate creşte, iar salariile şi nivelul de viaţă au de suferit. Astăzi vreau să vă arăt evoluţia României după revoluţie pornind de la conceptul de economisire şi de la una din identităţile fundamentale din macroeconomie: Economisirea = soldul contului curent O ţară care nu economiseşte, adică o naţiune care cheltuie mai mult decât venitul trebuie să îşi acopere aceste cheltuieli prin împrumuturi externe. Deci, deficitul de economisire internă trebuie să fie compensat de intrări de capital sau (ceea ce este acelaşi lucru) de un deficit al contului curent al balanţei de plăţi. Economisirea unei naţiuni este determinată de economisirea mediului privat (S-I) şi de economisirea statului (adică soldul bugetului, T-G). Astfel, deficitul de cont curent este determinat în mod natural fie de inexistenţa economiilor private, fie de deficitul bugetar, fie de o combinaţie a ambelor …

Citeşte în continuare

Fluctuaţiile economice nu s-au atenuat în secolul al XX-lea!

De fapt nu e o veste nouă, doar că nu am ştiut eu de ea. Până acum am trăit cu impresia – alimentată de curentul dominant de gândire – că amploarea fluctuaţiilor economice s-a diminuat în timp graţie politicii anti-ciclice keynesiene. Desigur, aceasta nu arată că melanjul de politici monetare-fiscale este avantajos pentru societate. Guvernul ne poate salva de recesiuni dure cu preţul sacrificării creşterii economice ulterioare – şi aici Japonia este studiul de caz perfect. Nici nu mai menţionez faptul că bust-ul este oricum urmarea firească a boom-ului produs prin manipularea monedei şi a creditului. Dar iată că un economist mainstream de prim rang contestă teza liniştirii fluctuaţiilor economice graţie intervenţionismului monetar-fiscal. Carmen Reinhart de la University of Maryland opinează că această teză se datorează proastei interpretări statistice: In some recent research, I have tried to avoid the problem of inconsistent data by comparing the crude prewar statistics with …

Citeşte în continuare

Capitalismul şi politica guvernului în două secole de istorie monetară

Am citit studiul Credit booms gone bust: monetary policy, leverage cycles and financial crises, 1870-2008 realizat de M. Schularick şi A. Taylor pentru National Bureau of Economic Research (NBER). Autorii studiază perioada analizată şi ce descoperă? Schimbarea la faţă a capitalismului după 1950: creşterea intervenţionismului, a reglementărilor, a activismului monetar-fiscal a afectat negativ funcţionarea economiei. În cele ce urmează ofer câteva citate ample, pigmentate cu câteva notiţe personale bolduite. Primul lucru care devine evident din studierea statisticilor este existenţa a două perioade distincte de capitalism. 1) The Age of Money. În acea epocă (până la Marea Depresiune) creşterea masei monetare şi creşterea creditului erau unul şi acelaşi lucru. 2) Astăzi trăim într-o altă lume, The Age of Credit, unde inovaţia financiară a permis separarea creditului de masa monetară, rezultând o expansiune fără precedent a creditului. Creditul şi activele bancare au decolat rapid după Acordul de la Bretton Woods (activitate bancară …

Citeşte în continuare

Vreţi guvern ca în Chile? Putem începe cu un român de la Harvard.

Acum câteva zile am vorbit despre guvernul din Chile. Ei bine, cine a spus că Chile are de unde să-şi formeze guvern de „tehnocraţi” şcoliţi în universităţile americane, dar România nu? Îl vedeţi pe domnul de mai jos? Manea, Mihai Manea. Pe când era un pic mai tânăr şi mai distrat nu a avut ce face şi a a câştigat 6 medalii de aur la olimpiadele internaţionale de matematică. Pe urmă şi-a dat seama că trebuie să ia viaţa în serios şi că economia aduce semnificativ mai mulţi bani la bugetul personal decât matematica. Aşa că a studiat la Princeton şi Harvard unde a luat atât de multe premii (cum vă sună “the best thesis on an economics subject, written by an economics major”?) încât cea mai prestigioasă universitate din lume nu a avut de ales. A realizat că dacă vrea să rămână competitivă pe lumea asta trebuie să îl …

Citeşte în continuare

Nu se mai poate face nimic pentru Grecia; dar pentru România?

Foarte interesant articolul lui Simon Johnson despre Grecia. Johnson afirmă că statul grec este practic în faliment şi medicamentaţia finaciară oferită de UE este total inutilă. Citiţi şi articolul lui Paul Krugman care, practic, confirmă temerile lui Johnson. Rezum foarte succint ambele texte. • Până în 2011 datoria Greciei va fi de 150% din PIB (datorie externă 120% din PIB). • Pentru fiecare 1 procent adăugat la rata dobânzii, povara datoriei creşte cu 1,2% din PIB • Dacă Grecia va ajunge să plătească 10% rată a dobânzii pentru noi credite, i-ar trebui un excedent bugetar de 12% din PIB pentru a rezista – lucru nemaiîntâlnit în istorie. • Dacă Grecia va plăti doar 2% pentru credite, atunci i-ar trebui un excedent bugetar de aproape 3% din PIB, improbabil de obţinut. Atenţie! • Grecia a avut în 2009 un deficit bugetar de 8% din PIB, dublu faţă de anticipările FMI • …

Citeşte în continuare

Georgia doreşte interzicerea prin Constituţie a creşterii impozitelor

În octombrie anul trecut guvernul Georgiei – ţară care a întreprins una din cele mai liberale reforme economice din lume – a transmis Parlamentului un proiect de modificare a legislaţiei (inclusiv a Constituţiei) cunoscut sub numele de Liberty Act. Conform acestuia, vor fi prevăzute prin lege următoarele bariere în calea iresponsabilităţii fiscal-bugetare: • Limitarea cheltuielilor publice la 30% din PIB • Limitarea deficitului bugetar la 3% din PIB • Limitarea datoriei publice la 60% din PIB Depăşirea acestor limite atrage obligaţia guvernului de a prezenta Parlamentului un plan de încadrare în termenii legali într-o perioadă de 3-4 ani. Până aici nimic original. Eu am propus ţinte mai ambiţioase, precum: • obligarea guvernului de a nu derula deficit bugetar timp de doi ani consecutive • menţinerea unei datorii publice sub 5% din PIB De asemenea, prevederea de la bun început a unei proceduri de urmat în cazul nerespectării legii (după modelul …

Citeşte în continuare