19 September 2020
Home / News (page 79)

News

Deficit de cont curent surprinzător

Datoria externă a României a continuat să crească în luna februarie, exclusiv datorită sectorului public. Mai interesante sunt datele privind deficitul contului curent, care a crescut cu aproape 70% faţă de perioada similară a anului trecut. După cum se poate observa pe graficul realizat de Cristian Orgonaş, deficitul contului curent se situează acum cam la două treimi din deficitul înregistrat în ultimii ani de boom economic. Contabil vorbind, motivul este prăbuşirea dramatică a veniturilor transferate în ţară de către căpşunari. Economic vorbind, trebuie să ne întrebăm din ce sunt finanţate importurile, acelea câte au mai rămas, dacă pe de o parte, românii din străinătate transferă puţini bani în ţară iar, pe de altă parte, investiţiile directe au scăzut cu 65% faţă de perioada similară a anului trecut? Şi pe moment în minte nu îmi vine decât un singur răspuns: din credit. Să o luăm şi altfel: deficitul de cont curent …

Citeşte în continuare

Rata inflaţiei din martie arată că suntem în stagflaţie

Rata inflaţiei pe luna martie a fost de 0,2%. Ceea ce duce rata inflaţiei pe primul trimestru la circa 2,1%. Vă amintesc că ţinta oficială de inflaţie pe anul 2010 este 3,5%. Crede cineva că va fi respectată? Fără ironie, ar putea fi respectată dacă BNR renunţă la relaxarea politicii monetare iar guvernul abandonează cheltuirea extravagantă a banului public. Majoritatea analiştilor apreciază încetinirea creşterii preţurilor. Însă uită un fapt esenţial: contextul economic. La apogeul boom-ului economic (2007-2008) preţurile creşteau cu 6%, iar PIB aşijderea sau chiar mai mult. În mod normal, criza ar fi trebuit să vină însoţită de deflaţie. În România însă ea ne-a adus continuarea inflaţiei. PIB a scăzut considerabil, rata şomajului s-a dublat (de la 4% la 8%), iar preţurile… ei bine preţurile au continuat să crească cu o rată anuală de 4%-5%. Cum ar trebui să reacţionăm? Să salutăm încetinirea cu 1%-1,5% a ratei inflaţiei drept …

Citeşte în continuare

Programul Rabla în SUA: vânzări reale şi contrafactuale

Christina Romer, şefa Council of Economic Advisers de la Casa Albă e scris un raport despre aşa-zisele efecte pozitive ale programului Rabla. Studiul încearcă să contrazică argumentul că programul guvernamental nu a făcut decât să mute cererea, respectiv să stimuleze publicul să cumpere automobile pe care oricum şi le-ar fi cumpărat mai târziu. Drept pentru care prezintă următorul grafic – linia roşie arată evoluţia vânzărilor de automobile în absenţa programului Rabla. Mie nu mi se pare că acest grafic salvează pretenţiile autorităţilor, din contră, mi se pare că le ridiculizează. Lăsând la o parte problema marjei de eroare inevitabilă în orice discuţie care presupune previziuni, creşterea pieţei auto din ultimele luni poate fi pusă pe seama pe seama altor factori, nu a programului Rabla (ce nu a crescut în ultima vreme?). De asemenea, chiar presupunând că Programul Rabla a stimulat industria auto, a făcut-o pe seama altor industrii, deoarece cu …

Citeşte în continuare

Grămada cere vârf: Bradford DeLong împotriva Şcolii Austriece

Bradford DeLong (Berkeley) îi asigură spatele lui Krugman în disputa cu Şcoala Austriacă. El enumeră 8 teze ale acestei şcoli şi îşi spune părerea în legătură cu ele. Îmi voi spune şi eu părerea despre 3 dintre părerile lui DeLong. 1. Requiring trend deflation at the rate of labor force and labor productivity growth in order to keep nominal spending without a trend would be more likely to generate waves of universal bankruptcy, deep financial crises, and big recessions than our current system. Fals. Deflaţia normală cauzată de creşterea productivităţii nu are de ce să determine falimente în serie ci, probabil, doar falimentul instituţiilor de stat însărcinate să „vegheze” asupra politicii monetare cât timp noi „dormim liniştiţi” şi, un efect deloc lipsit de importanţă, concedierea tuturor profesorilor precum DeLong şi Krugman din postura de consilieri politici. Afirmaţia lui DeLong este în clară contradicţie cu tot ce înseamnă istoria şi cu …

Citeşte în continuare

Doar veşti bune

Prima veste bună este că sunt într-o scurtă vacanţă, aşa că fără prea multe detalii vă îndrum către câteva articole foarte interesante: • Cu ce opţiuni se confruntă Grecia? Un al articol superb scris de Simon Johnson • Afacerea Magnetar. Care arată pentru a mia oară că investitorii privaţi sunt orice dar nu iraţionali. Despre cum să câştigi din subprime. • Dormiţi liniştiţi, nu e vorba de boom imobiliar. Doar că preţul mediu al locuinţelor în Vancouver este 1 milion, piaţa înregistrând cea mai mare creştere din ultimii 40 de ani. De asemenea, dacă aveţi timp şi nu v-aţi plictisit de atâtea veşti bune, aruncaţi-vă o privire pe preţul aurului. Globally speaking, se pare că politica de stimulare dă roade.

Citeşte în continuare

Se strânge laţul? Martin Wolf simpatizează mai nou Şcoala Austriacă. Ce zice Krugman?

La început a fost acest articol al cunoscutului editorialist de la Financial times, Martin Wolf – Does Austrian economics understand financial crises better than other schools of thought? Wolf afirmă că: a) Economia convenţională neoclasică nu a prezis criza şi a eşuat în oferirea unor soluţii adecvate b) Spre deosebire, se pare că Şcoala Austriacă s-a situat mai aproape de descifrarea tainelor economiei, în special fiindcă a arătat că (1) politica de ţintire a inflaţiei este destabilizantă, (2) activitatea bancară cu reserve fracţionare creează un boom nesustenabil al creditului şi (3) că investiţiile eronate produse în timpul acestui boom explică prăbuşirea ulterioară. Simpatia lui Wolf faţă de Şcoala Austriacă se opreşte aici (este senzaţional că nu s-a oprit mult mai devreme!), autorul nefind de acord cu soluţia “lichidaţionistă” de ieşire din criză: investiţiile eronate trebuie eliminate iar economia trebuie musai restructurată. Nu insists asupra motivelor, articolul lui Wolf este foarte …

Citeşte în continuare

Ar trebui lăsat leul să se aprecieze?

Există economişti care susţin că economiile est-europene suferă de pe urma influxului masiv de capital care provoacă aprecierea monedelor. Ei cred că statele din regiune trebuie să reglementeze intrările de capital şi să limiteze contractarea de credite în valută, altminteri creşterea economică va avea de suferit. Aceasta este o proastă soluţie la o problemă prost formulată. Care este cauza aprecierii în masă a monedelor din estul Europei? Politica inflaţionistă a statelor dezvoltate, în special politica banilor ieftini dusă de Fed şi BCE. Ce se întâmplă dacă BNR ţine cursul fix – mai precis, dacă împiedică aprecierea leului? Ea intervine pe piaţă şi cumpără „surplusul” de valută care, altminteri, ar provoca aprecierea leului. În consecinţă, rezervele valutare cresc simultan cu creşterea masei monetare interne (cumpărând dolari sau euro BNR vinde lei). Practic, acest proces permite importul inflaţiei americane, cu toate efectele ei. Producţia monetară duce la ieftinirea banilor (faţă de valoarea …

Citeşte în continuare

Iulian Urban şi propunerea progresivităţii amenzilor de circulaţie

Senatorul Iulian Urban a introdus în Parlament o propunere legislativă privind stabilirea amenzilor de circulaţie în funcţie de venitul contravenientului. Conform proiectului, valoarea punctului de amendă se va stabili astfel: a) 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotarâre a Guvernului, pentru contravenientii cu ale caror venituri anuale stabilite conform fisei fiscale pentru anul anterior nu depasesc 30000 lei; b) 2% din venituri pentru contravenientii cu ale caror venituri anuale stabilite conform fisei fiscale pentru anul anterior sunt cuprinse intre 30.000 si 300.000 lei; c) 1% din venituri pentru contravenientii cu ale caror venituri anuale stabilite conform fisei fiscale pentru anul anterior sunt mai mari de 300.000 lei. Este o idee înţeleaptă? Prea puţin. Deşi senatorul încearcă să-şi valorizeze propunerea împrumutând credibilitatea altor sisteme punitive (el menţionează că reforma imaginată este deja în vigoare în Germania), simplul fapt că şoferii fac obiectul discriminării într-un alt stat nu face …

Citeşte în continuare

Pe lângă scăderea ratei dobânzii, BNR a mai luat o măsură expansionistă

Oana Osman a scris săptămâna aceasta despre modificarea procedurii de derulare a operaţiunilor pe piaţa monetară, mai exact despre extinderea gamei activelor eligibile acceptate de BNR pentru operaţiunile de piaţă monetară. O măsură pe care am omis să o comentez la momentul la care a fost luată. Puteţi citi însă punctul meu de vedere în articolul din “Capital”.

Citeşte în continuare

Bursa noastră cea de toate zilele…

Săptămâna aceasta Cristian Orgonaş şi Radu Zilişteanu ne-au demonstrat cât de mari sunt câştigurile la bursă. Suntem în mijlocul… of the mother of all rallies, cum ar spune Roubini, cauzat într-adevăr de the mother of all carry trades. Îmi amintesc că printre primele lucruri pe care le-am învăţat despre bursă este acela că bursa anticipează mersul economiei. Nimic nu poate fi mai departe de adevăr în acest moment. Nu neg că aşa ar sta lucrurile într-o economie normală. Însă în sistemul monetar-financiar actual, bazat pe monedă discreţionară şi expansiunea creditului, bursa este mai degrabă un uriaş mecanism de redistribuţie. Inflaţia funcţionează ca un impozit. Toţi economiştii recunosc acest lucru. Acest impozit acţionează în felul următor. Cu cât se produc mai mulţi bani, cu atât valoarea lor scade (faţă de ce ar fi fost în absenţa expansiunii monetare), răpind astfel avuţia unora şi îmbogăţindu-i pe alţii. Acest efect, descoperit acum câteva …

Citeşte în continuare

Multiplicatorul cheltuielilor publice: există sau nu?

Paul de Grauwe rezumă în acest articol principalele două curente de gândire în legătură cu efectele politicii fiscale de stimulare economică. Potrivit curentului keynesian, cheltuielile guvernamentale au un puternic efect de multiplicator, propulsând PIB la un nivel permanent mai înalt. Pentru cine nu a înţeles, asta înseamnă că prin simplul fapt că guvernul colectează bani prin impozite şi îi redistribuie el reuşeşte să sporească definitiv şi irevocabil nivelul de bunăstare al societăţii. Al doilea curent de gândire neagă importanţa politicii de stimulare, şi susţine că multiplicatorul este subunitar, scăzând în timp la zero. Motivul este că indivizii anticipează creşterea impozitelor în viitor pentru acoperirea deficitelor bugetare create de creşterea cheltuielilor publice. Practic, pe termen lung, guvernul nu face decât să înlocuiască cheltuielile private cu cheltuielile publice, astfel încât nu va exista o modificare a nivelului de trai (PIB). În opinia mea, ambele teorii sunt incorecte, deşi cea de-a doua – …

Citeşte în continuare

Sindicatul nostru, stăpânul nostru

Greva sindicatului şoferilor RATB ne-a oferit azi ocazia de a vedea Bucureştiul la adevărata „valoare”: o capitală mai apropiată de lumea a treia decât de un oraş european. Cine mers azi dimineaţă pe Podul Grant ştie la ce mă refer: nu la ambuteiajul general, firesc în aceste zile, ci la şirul de oameni cu paporniţe şi saci pe umăr care traversau podul pe jos, pe linia de tramvai. Dacă s-ar fi decupat această imagine din context ar fi putut servi ca material foto pentru orice reportaj despre refugiaţi din zonele de război sau afectate de vreo calamitate. De ce am ajuns aici? Din cauza grevei spontane – a se citi planificată în secret. Este vreo problemă? Într-o societate liberă, nu. Nimeni nu e obligat să muncească, fiecare poate opri munca atunci când doreşte – respectând drepturile angajatorului, desigur. Mare parte din discuţiile despre (i)legalitatea grevei sunt pe lângă subiect. Legea …

Citeşte în continuare

Creditele neperformante – România în context european

Mi-a atras atenţia acest grafic, inclus în lucrarea „Evoluţia calităţii portofoliului de credite al băncilor” prezentată de Rodica Popa în cadrul seminarului BNR „Evaluări sectoriale privind stabilitatea financiară”. De ce are România o pondere atât de mare a creditelor neperformante? Conform tuturor statisticilor BNR, sistemul bancar din România este bine capitalizat, are o rată a solvabilităţii peste media din regiune şi, de asemenea, este relativ puţin îndatorat. Bineînţeles, una nu are neapărat legătură cu cealaltă, dar totuşi e interesant cum un sistem bancar relativ puţin sofisticat reuşeşte să fie campion la acordarea de credite proaste.

Citeşte în continuare

Parodia impozitării proporţionale în România

Cristian Orgonaş ne oferă această excelentă situaţie a distribuţiei poverii fiscale între contribuabili. După cum se poate observa, mai puţin de 1% din români plătesc aproape 10% din impozitele încasate de stat. Cum aşa? Deoarece cota unică de impozitare este în realitate un sistem de impozitare progresivă (aşa cum bine explică şi Cristian Păun), iar persoanele care câştigă mai mult plătesc mai mult impozit: 16% din 4000 de lei nu este totuna cu 16% din 1000 de lei. Aşa că 43 000 de români plătesc de două ori mai mult la buget decât 2 425 000 de alţi români, ceea ce înseamnă că indivizii cu cele mai mari venituri plătesc în medie de 56 de ori mai mult decât indivizii cu cele mai mici venituri. Ar mai trebui adăugat că aceşti români bogaţi nu au mai mulţi copii decât românii săraci, probabil nu merg cu transportul în comun şi nici …

Citeşte în continuare

Strauss-Kahn şi implicaţiile etice ale hazardului moral

Acum două articole v-am povestit despre conferinţa lui Dominique Strauss-Kahn de la ASE. Am încheiat relatându-vă întrebarea cheie pusă de Radu Muşetescu – dacă fumatul este nociv dar eu ştiu că doctorul (FMI) mă va salva de fiecare dată când mă îmbolnăvesc, ce stimulent voi avea să renunţ vreodată la fumat? Directorul FMI a părut provocat de această întrebare mai mult decât de oricare alta şi a vorbit mult pe seama comparaţiei FMI-doctor. În final, răspunsul său a fost că există o problemă etică asociată externalităţilor, inclusiv în acest caz: fumatul dăunează nu doar sănătăţii fumătorului, ci şi sănătăţii celor din jur. (Cred că de asta ne încurajează să mai aşteptăm un an-doi după 2015 până să intrăm în zona euro, pentru că dacă EMU mai acceptă mulţi fumători precum Grecia, atunci se vor îmbolnăvi cu toţii iar moneda unică va sucomba garantat.) Astfel, Kahn a insinuat că soluţia la …

Citeşte în continuare