19 September 2020
Home / News (page 50)

News

Accidentul lui Șerban Huidu: un caz de hazard moral?

Cred că cea mai comună opinie auzită după accidentul de ieri a fost aceea că șoferii își schimbă comportamentul atunci când schimbă mașina. Dacă te urci la volanul unei mașini puternice atunci te simți brusc regele șoselei. Ca o scurtă paranteză, acesta este un fapt interesant. Dacă publicul ar înțelege în mod consecvent implicațiile pe care schimbarea mediului le are asupra comportamentului uman, atunci nouă economiștilor ne-ar fi mult mai ușor să explicăm și să facem înțelese o sumedenie de „consecințe neintenționate” care decurg din politicile publice. Revenind la chestiune, Wikipedia redă părerea multor economiști conform căreia asigurările duc la hazard moral. Persoana care se asigură împotriva unui risc este stimulată să acționeze mai imprudent în viitor, mărind probabilitatea de producere a evenimentului nefericit. Cum ar veni: Ai Casco? Atunci nu-ți mai pasă de mașină (atât de mult ca altminteri) Legile care obligă la adoptarea unor măsuri de siguranță au …

Citeşte în continuare

Privatizarea totală a sistemului de sănătate: o critică a principalelor obiecții

Multe comentarii critice au urmat articolului meu „Sănătatea nu este o marfă, dar are un preț”. Pornind de la acestea, voi încerca în cele ce urmează să formulez două obiecții cheie, cărora să le ofer un răspuns. 1. Este verosimil să credem că un sistem de solidaritate socială bazat exclusiv pe acțiuni voluntare (sponsorizări, donații – caritate privată) va salva măcar la fel de multe vieți ca actualul sistem intervenționist, bazat pe impozitare și cheltuieli publice? Evident, nu știu. Dar știu, în schimb, două argumente în favoarea pieței libere. Primul dintre ele se referă la justețea acestuia. Mărturisesc că am probleme în a înțelege cum poți clădi o lume mai bună (justă) călcând pe cadavre. Deși tocmai asta susțin promotorii viziunii paternaliste, conform căreia statul ar trebui să confiște avuția publicului pentru a-i ajuta pe unii cetățeni. Socialiștii vor să clădească o societate mai dreaptă, corectând inegalitățile sociale cu mitraliera. …

Citeşte în continuare

Sănătatea nu este o marfă, dar are un preț

Referitor la articolul „Sănătatea este un drept. Nu se poate privatiza totul”, publicat de CriticAtac. Ce nu înțeleg populiștii este că legile economice se aplică oricărui domeniu al acțiunii umane, tot așa cum legile fizicii se aplică și în cazul construcției de clădiri, al avioanelor sau al submarinelor etc. Omul acționează într-o lume marcată de raritate (de fapt, tocmai din acest motiv acționează). Nu există nimic gratis. Faptul că noi vrem să avem un „drept”, adică să primim ceva gratis, nu schimbă cu nimic realitatea. În calitatea lor de consumatori oamenii ar dori să primească totul gratis, ba chiar – dacă s-ar putea – să fie plătiți să meargă la piață. Însă în calitatea lor de producători oamenii vor să câștige cât mai bine. Iar producția este cea care precede și condiționează consumul, nu invers. Oamenii reacționează la stimulente. Dacă prețul unui medicament este subvenționat, atunci cererea pentru respectivul produs …

Citeşte în continuare

Templeton Freedom Award pentru ce am lucrat în primul an al Centrului Rothbard

E oficial, deci pot să spun și eu. Centrul de Economie Politică și Afaceri Murray Rothbard pe care l-am înființat la Universitatea Româno-Americană împreună cu colegul meu Alex Butiseacă fix în urmă cu 1 an, a câștigat premiul TFA la categoria Special Achievement for a University-Based Center. Consiliul care a evaluat candidaturile include un număr impresionant de profesori (laureați inclusiv cu premiul Nobel), printre care James Buchanan – George Mason University, Robert Barro – Harvard University, Mary Glendon – Harvard University, Stephen Goldsmith – Harvard University, Chandran Kukathas – London School of Economics; Deepak Lal – UCLA; Nathan Rosenberg – Stanford University; Vinay Samuel – Oxford; Peter Boettke – George Mason University; Sam Peltzman – University of Chicago s.a.m.d. Au fost 183 de aplicații, din 48 de țări. Dintre acestea au fost premiate 16 instituții. Centrul Rothbard a câștigat probabil datorită activității bogate realizate în cursul unui singur an: conferințele …

Citeşte în continuare

Thomas Sargent a luat premiul Nobel

Așa cum ați aflat poate deja, Thomas Sargent a luat premiul Nobel. Aveți aici reacția furioasă a lui Cristian Păun – de înțeles, zic eu. Aici este comentariul lui Tyler Cowen. Dacă ținem cont de faptul că premiul s-a acordat la pachet lui Cristopher Sims, un ilustru necunoscut în economie dar, ce-i drept, mare inventator de metode de analiză statistică (VAR), reacția este cu atât mai justificată. Judecând la rece, Thomas Sargent s-a remarcat prin faptul că a spus două lucruri. În primul rând, că politica guvernului (în particular politica monetară) funcționează în sensul dorit de guvern doar dacă oamenii nu o anticipează, adică se lasă păcăliți. Dacă oamenii anticipează inflația atunci ei vor include un premiu de inflație în toate prețurile, iar efectele asupra “economiei reale” sunt minime. Nu se vor face angajări, iar producția nu va crește deoarece indivizii realizează că în spatele creșterii “cererii” se află doar …

Citeşte în continuare

Întâlnire cu “Omul care aduce cartea”

Două ceasuri de cultură, două ceasuri de moralitate – cu Dan C. Mihăilescu, joi, 20 octombrie, la Universitatea Româno-Americană, ora 12: După ce înghiţi biblioteci ani de-a rândul, înţelegi două lucruri mari şi late. Primul e că, dacă ea, cultura, îţi dăruieşte esenţa moralităţii, în schimb natura este esenţa vitalităţii, drept pentru care între câteva ceasuri de citit şi o zi pe creste de munte musai să pui cel puţin semnul egal. Şi al doilea e că, spre final, observi că, an după an, cărţile de care simţi că ai realmente nevoie se împuţinează drastic, de la câteva mii, la câteva zeci.

Citeşte în continuare

Milton Friedman, Școala Austriacă și recesiunea în formă de L

În urmă cu câteva decenii Milton Friedman nega existența unei legături cauzale (logice) între faza de recesiune și faza de boom care o precede; de fapt, nega existența ciclului afacerilor. Scopul principal al lui Friedman era să critice teoria austriacă a ciclului afacerilor, care afirmă exact contrariul – anume că recesiunea este consecința logică a distorsiunilor care au loc în economie în timpul boom-ului. El a reiterat această idee într-un articol de referință, The ‘Plucking Model’ of Business Cycle Fluctuations Revisited, publicat în 1993: Într-un interviu din 1992 Friedman adăuga că: “evidence [showing a zero correlation between boom and succeeding bust but a high correlation between boom and preceding bust] is decisive refutation of von Mises.” Cu alte cuvinte, urmându-l pe Friedman ne-am aștepta să vedem recesiuni în formă de V, adică scăderi de PIB urmate de relansări pe măsură. În lumina celor de mai sus, este instructiv să vedem …

Citeşte în continuare

Mai durează mult până se face unificarea politică în Europa?

Că “piețele” nu mai au răbdare. Ah, ce-mi place cuvântul ăsta, “piețele”, folosit pentru a descrie un cartel financiar care operează în intimă asociere cu politicieni din toate statele. Dar nu avem ce face, trebuie să vorbim limba ideologilor clasei conducătoare. Citind știrile observ că tot scad rating-urile statelor și băncilor. Mai durează mult “degradarea” asta? Părerea mea este că avem de-a face cu un proces controlat, prin care situația economică este fiartă la oala sub presiune până când de sub capac va ieși ce trebuie – adică unificarea bugetară (implicit politică) a Europei. Deh, nu poți instaura socialismul prin Revoluție, așa cum visa utopic Lenin – și nici nu merită să încerci așa ceva câtă vreme poți opera pe nesimțite, umblând la “mentalul colectiv”, cum se spune. Adică, urmează să fim luați prin surprindere de agravarea crizei datoriei, pentru a ni se putea vinde mai ușor pastila centralizării. Care, …

Citeşte în continuare

Cu cine ne războim pe timp de criză?

Aud pentru a n-a oară ideea că dacă guvernele nu fac ceva rapid pentru a atenua rezolva criza, ne paște războiul mondial sau așa ceva. Nu ni se spune cu cine și de ce, dar e sigur că va fi război. Mă întreb câtă lume se lasă păcălită de acești umblători cu apocalipsa în gură. Oare nu ne amintim că domnul Paulson la vremea lui, a venit în Congresul SUA cu o lege de 3 pagini cerând 700 de miliarde și, pe post de argumente, a susținut că legea marțială paște America dacă băncile nu sunt salvate la timp? Tot în ultimele zile am văzut zicerile lui Roubini (mai nou profetul lui Marx) ocupând întreg spațiul mediatic. Guvernatorul BNR a ieșit la rândul său prezicând un viitor sumbru capitalismului. E clar: dacă clasa politică a ajuns să umble iar cu bau-bau-ul înseamnă că se zărește luminița de la capătul tunelului; …

Citeşte în continuare