15 July 2020
Home / News (page 3)

News

Cine vrea să fie ambasador? Cu activitate stradală…

Din categoria “Gura bate fundul” și marketingul coboară sub orice critică, astăzi vă prezint o slujbă de ambasador. Panda. Ambasador Panda. E mai tare ca artistul de sandvișuri. Ai ocazia să înveți cele mai tari tehnici de negociere. Vrei să schimbi lumea? Păi de unde poți să o schimbi mai bine dacă nu direct din stradă?! Atenție însă: job-ul se potrivește doar celor care iubesc natura, doar ei pot înțelege frumusețea ploii din Piața Romană și poezia vântului atunci când le zboară freza la Unirii sau Aviatorilor. Încet-încet încep să înțeleg. Cu eșecul lamentabil al sistemului public de educație, mă gândeam că suntem condamnați ca nație, dar nu e așa. Generația asta tânără care nu trece Bac-ul va duce faima României în lume. Suntem prima țară de pe planetă în care atât de multe persoane se califică pentru meseria de ambasador. Sigur, unii vor pleca la post poate la intersecția …

Citeşte în continuare

Japonia impune o cotă de 30% pentru reprezentarea femeilor în conducerea corporațiilor

Guvernul condus de Shinzo Abe a planificat câte femei trebuie să fie în conducerea corporațiilor: cel puțin 30% până în anul 2020. În prezent doar 1,6% din pozițiile de conducere sunt deținute de femei. Abe nu a venit cu o noutate. Din ce în ce mai multe guverne au decis să impună cote obligatorii mediului de afaceri în ceea ce privește numărul femeilor care ocupă poziția de director. În Germania, de exemplu,  se intenționează ca firmele listate la bursă să aibă în componența consiliului de administrație 30% femei până în 2016, iar Uniunea Europeană merge în direcția unei politici de discriminare pozitivă pentru femei, astfel încât s-ar putea ca și în  România să vedem multe femei urcând peste noapte în poziții de conducere. Ce este interesant însă în cazul Japoniei este faptul că impunerea acestei cote pare să aibă mai puțină legătură cu politica de discriminare pozitivă și mai multă …

Citeşte în continuare

Pe cine mai tratează domnul Jeffrey Franks?

Daca erati curiosi sa stiti ce mai face domnul Jeffrey Franks, ei bine acum se ocupa de Pakistan. Exact la fel cum s-a ocupat de Romania: reducerea deficitului bugetar de la 8% din PIB prin cresterea impozitarii, privatizari in domeniul energiei etc. si, bineinteles, promite ca prin aceste masuri: GROWTH WILL INITIALLY FALL, BUT WILL BE MUCH HIGHER OVER TIME. Sa nu uit: Pakistan este pe locul 166 in clasamentul poverii fiscale, seamănă destul de bine cu România, în sensul că nivelul impozitării este cumva în media regiunii, însă birocrația asociată cu plata acestor impozite este criminală. Îți trebuie 577 de ore pe an, adică 72 de zile lucrătoare (un om) ca să-ți plătești impozitele! Sunt convins că tot ce-i trebuie unei asemenea economii  este să crești… baza de impozitare. Ah, era sa uit: Pakistan nu a intrat in criza, dar putem sa pariem ca urmeaza. [layout show=”1″]

Citeşte în continuare

Scandalul cărnii de vulpe nu-l bate pe cel al cărnii de șobolan

Primul scandal alimentar din nou an este cel al cărnii de vulpe vândută drept carne de măgar în magazinele Walmart din China. Nu e nimic spectaculos, e doar primul scandal, stați liniștiți, uitați un scurt ghid al cocktail-urilor de carne pe care este posibil să le întâlniți în funcție de meridianul pe care vă deplasați: Carne de cal vândută drept carne de vită în UE Carne de măgar și capră vândută drept carne de vită (în hamburger) în Africa de Sud Carne de porc în chiftele de vită în Marea Britanie sau Suedia Carne de pisică în kebab-ul de oaie în China Carne de bivol vândută drept carne de vită în Filipine Carne de rață în loc de carne de miel în Noua Zeelandă Carne de vită în loc de carne de oaie în Singapore Carne de șobolan, nurcă și rață vândută drept carne de miel în China Deci toată ideea este …

Citeşte în continuare

Ce a adus 2013 României? Un sac plin cu credite neperformante

Situația putregaiului din bănci prezentată fără prea multe comentarii în câteva grafice. Creditele neperformante totale au continuat să crească, ponderea lor tinzând spre 22%. BNR tocmai a publicat date privind situația creditelor în luna noiembrie și, pe lângă ceea ce știam deja – scăderea creditului privat – am mai aflat că creditele totale restante (doar principalul) au crescut în 2013 cu 5,388 mld. lei, ceea ce este mai puțin decât în 2012 dar ușor mai mult decât în 2011. Este cea mai bună dovadă că creșterea economică din acest an nu a redus constrângerile financiare ale companiilor și populației și deci nu poate fi considerată sinonimă cu creșterea bunăstării generale. Cea mai proastă evoluție o întâlnim la creditele eliberate în lei către persoane fizice, unde dinamica creditelor restante (doar principalul) a depășit-o pe cea din anii precedenți. Cum băncile au fost în continuare reticente în a lichida creditele proaste, numărul …

Citeşte în continuare

Cum să ai încredere în așa ceva?

Dacă credeați că se încheie anul fără să mai asistăm la o gafă intelectuală în mica lume a economiștilor români, v-ați înșelat. Cunoașteți persoana – este Ioana Petrescu, consiliera primului ministru, care s-a remarcat prin literatura SF-lacrimogenă despre evaziunea fiscală. Nu, nu a recidivat, este prea puțin spus. Dacă Ioana Petrescu și-ar fi trecut la dosar doar o altă încercare patetică de a ne face să plângem pe umărul bietului guvern care trudește din zori până în seară să ne facă viața mai bună în timp ce noi, ca niște copii obraznici și nerecunoscători, ne batem joc de eforturile sale, ei bine atunci nu m-aș fi deranjat să scriu în ultima zi a anului un articol despre domnia sa. Nu, de data aceasta isprava este mai mare și chiar merită să o reținem. Autoarea a publicat zilele trecute un articol în care invită românii să privească cu încredere unii către …

Citeşte în continuare

Creditul guvernamental a atins cel mai mare nivel relativ de după criză

Dovadă că guvernul a strâns cureaua altora și în 2013 este ponderea creditului guvernamental în creditul total. Aceasta a ajuns în luna noiembrie la nivelul de 26,1%, cel mai mare nivel de vreun deceniu și jumătate. Acest lucru arată că în vreme că sectorul privat a făcut economii mult mai însemnate decât statul, rambursându-și o parte din datoriile contractate anterior, statul a fost mai leneș. La 30 noiembrie 2013, creditul neguvernamental a înregistrat o reducere de 4,1 la sută (-5,8 la sută în termeni reali) faţă de 30 noiembrie 2012, în vreme ce creditul guvernamental a înregistrat o scădere de doar 0,7 la sută (-2,5 la sută în termeni reali).  Este păcat că cea mai ineficientă organizație din România continuă să o boierească pe spinarea mediului de afaceri care taie din cheltuieli și se restructurează… Rămâne valabilă afirmația guvernatorului BNR:   [layout show=”1″]

Citeşte în continuare

Bilanț 2013: cea mai neplăcută surpriză – viziunea socialistă a Papei Francisc

Unul din lucrurile proaste care m-a surprins în anul 2013 a fost opinia Papei despre economie și societate, expusă în manifestul (Exortația apostolică) emis în 26 noiembrie. Deși Papa a mai transmis astfel de cugetări și cu alte ocazii, în îndemnul apostolic vine cu cea mai consistentă critică la adresa situației economice actuale. Am văzut imediat comentarii pe marginea acestei exortații și reproșuri aduse Papei pentru viziunea sa anti-liberală, însă abia acum am avut timp să citesc lucrarea propriu-zisă. Iar impresia pe care mi-a făcut-o este chiar mai tristă decât comentariile pe care le-am citit la vremea respectivă. Cred că este important să știm exact opinia Vaticanului despre economie. De aceea am tradus cele mai relevante pasaje din lucrarea cu pricina, vi le ofer spre lecturare mai jos, abia după care revin cu comentarii. Sublinierile îmi aparțin. 53. La fel cum porunca „Nu ucide” stabilește limite clare cu scopul de …

Citeşte în continuare

Cât de mare este boom-ul din China? Comparație cu România

În caz că vă întrebați de unde are China bani să cumpere lumea, răspunsul este simplu: tot de acolo de unde au avut și japonezii bani să cumpere lumea în anii 1980 și tot de acolo de unde au avut și americanii bani să investească în restul lumii: din tiparniță. Speriați de criza din 2008 care le dădea peste cap planurile centraliste, conducătorii Chinei au decis să stimuleze economia mărind masa monetară. Cum cererea globală încetinise iar piața nu mai oferea resurse de finanțare, statul chinez a decis să inventeze resurse din pix, sponsorizând un boom industrial și imobiliar care a pus pe gânduri majoritatea economiștilor. Ei bine, aflăm că expansiunea creditului a atins un nivel record în China, 24 trilioane dolari față de 9 trilioane în 2008. Practic, volumul creditului s-a mărit de 2,6 ori în 5 ani de zile. Ritmul expansiunii creditului este superior celui înregistrat în timpul …

Citeşte în continuare

Bilanț 2013: care a fost speranța anului?

Românii au sperat că în 2013 se va schimba ceva, mai ales că puterea a fost cucerită de o majoritate parlamentară zdrobitoare, care putea să facă toate reformele care îi treceau prin cap. Și ce să vezi? Prin cap nu i-a trecut nimic bun. Despre acest lucru am scris în decembrie 2012, imediat după rezultatul alegerilor. Din Urmările votării: există speranță după Jalalabad? “Să nu uităm! Ieri majoritatea românilor nu a decis câştigătorul, ieri majoritatea românilor a decis că pierde dacă merge la vot aşa că a stat acasă. Având în vedere acest lucru alianţa politică ce va conduce România reprezintă aproximativ o treime din preferinţele românilor. Şi uite aşa, tirania majorităţii – aşa cum a fost denumită democraţia nelimitată – devine foarte uşor tirania minorităţii. Pe de altă parte, s-ar putea susţine, formarea unei majorităţi clare în parlament permite calmarea politicii dâmboviţene şi adoptarea unor reforme mai profunde. Eu …

Citeşte în continuare

Remember 1989 (II): ce am făcut după Revoluție?

Ce s-a întâmplat după ce am abandonat regimul comunist? Confruntată cu dorințele consumatorilor, vechea structură a economiei s-a prăbușit, antrenând scăderea masivă a PIB. Acest lucru era de așteptat. Ce nu era de așteptat a fost lentoarea ajustării. Abia în anul 2004 am ajuns la nivelul PIB înregistrat în ultimul an de comunism, 1989. În comparație, Polonia a depășit mult mai rapid faza ajustărilor și s-a înscris pe o traiectorie puternic ascendentă, astfel încât în momentul în care noi abia atinsesem PIB-ul din 1989 ea înregistra o producție cu peste 60% mai mare. Aceasta este, pe scurt, diferența dintre terapia de șoc aplicată în Polonia și reforma graduală – adoptată de România. Sau, dacă vreți, dintre viziunea unui economist pro-piață (Leszek Balcerowicz) și a unui nostalgic socialist (Ion Iliescu). Observați și creșterea liniară a Poloniei, spre deosebire de creșterea împiedicată a României, care a trebuit să depășească mini-boom-ul nociv generat …

Citeşte în continuare

Remember 1989 (I): ce a însemnat comunismul pentru țările est-europene?

Am la îndemână un studiu al unui student român la Stanford, care conține două grafice simple și grăitoare despre efectele instaurării regimului comunist în Europa de Est. Primul prezintă evoluția PIB/locuitor comparativ, începând cu 1940, pentru Europa de Est și Europa de Vest. Al doilea arată evoluția PIB/locuitor în România comparativ cu Grecia și Portugalia, țări care la încheierea războiului aveau un nivel de trai asemănător cu al nostru.    Abandonarea economiei de piață a însemnat rămânerea în urmă a țărilor socialiste. După cum se poate vedea, 50 de ani de comunism au dus la dublarea PIB/locuitor în cazul României, respectiv la multiplicarea lui de 5 ori în cazul Portugaliei și Greciei. Și poza nu este completă, deoarece lipsesc anii de corecție de după 1989, când PIB s-a prăbușit în toată Europa de Est (voi reveni asupra subiectului). Cu alte cuvinte, discrepanța dintre sistemele bazate preponderent pe piață și cele …

Citeşte în continuare

Sărbători în cârdășie. A venit Moșul la abonații fondurilor europene?

În vreme ce unii se pregătesc să dea goluri la vară cu Brazuca, în România niște cetățeni deștepți fac tiki-taka cu Posdruca. Mai exact, pe sfârșit de an au dat lovitura la Campionatul de fonduri europene, asigurându-și contracte grase în cadrul POSDRU. Vineri s-au afișat câștigătorii unor competiții – adică Cereri de Propuneri de Proiecte (CPP) – declanșate la începutul verii. Rezultatele sunt de-a dreptul spectaculoase. Deși concurența a fost intensă, pe unele CPP-uri depunându-se sute de proiecte, practic câteva firme și-au adjudecat partea leului. Pe CPP 141 (Regiunea Nord-Vest), firma SC SIAB Development SRL a câștigat nu mai puțin de 4 proiecte (adică un sfert din total), IDENTICE CA BUGET ȘI CU ACELAȘI PUNCTAJ, deci copy-paste probabil atât la formulare cât și la evaluare. Am aruncat o privire pe site-ul ministerului de finanțe și m-a cuprins o nouă dilemă. Oare cum poate o firmă cu 6 angajați care anul trecut a …

Citeşte în continuare

Confesiuni despre investițiile noastre deștepte pe o piață tare proastă

Economistul-șef al BNR, Valentin Lazea, ne împărtășește experiența sa de investitor (sau mai degrabă de pierzător) la bursă: “Am investit între 2004 şi 2007 numai în acţiuni blue chips (ale companiilor considerate de top, care sunt cele mai solide, mai eficiente şi mai stabile de pe piaţă – n. r.) – OMV, BRD, Banca Transilvania – numai blue chips-uri, pentru ca să constat, după declanşarea crizei, două lucruri. Numărul 1 – că circa 70% din piaţă era deţinută de investitori străini şi, când a început criza, aceştia s-au retras masiv, iar al doilea lucru – că investitorii din România au plecat imediat pentru că aici nu avem conceptul de a investi la bursă, se spune joc la bursă. Rezultatul net pentru mine a fost că deţinerile mele de blue chips au scăzut cu 80%, au scăzut la 20% din valoarea iniţială. Astăzi, după trei ani de creştere fabuloasă, ele mai …

Citeşte în continuare

JP Morgan: Bursa o să meargă bine – grație politicii inflaționiste

JP Morgan îi sfătuiește pe investitori să stea cu ochii pe butelie, adică pe politicile băncilor centrale, în special pe politica Fed. Ce au făcut aceste bănci centrale în ultimii 5 ani? Au tipărit într-o veselie, sporind masa monetară globală. Unde s-au dus banii? Nu s-au dus în buzunarele oamenilor simpli și, prin cheltuielile acestora, în prețurile bunurilor de consum. S-au dus în valizele băncilor și ale marilor investitori, determinând o inflație bursieră care nu are nici o legătură cu performanța economiei reale. Este fascinant să vezi cum chiar marile bănci ale planetei avertizează asupra pericolului reprezentat de injecțiile de lichidități, de expansiunea financiară decuplată de realitate. Iar guvernatorii băncilor centrale se fac că plouă. Parcă văd că la încheierea acestei faze de boom bursier vor spune iarăși: Așa ceva nu a putut fi prevăzut! Ca studiu de caz JP Morgan ne oferă Japonia.  Care este urmarea pompării de bani …

Citeşte în continuare