28 January 2020
Home / News (page 20)

News

Austeritatea are limite, iraţionalitatea nu

Barosso a spus astăzi că politica de austeritate şi-a atins limitele. Nu e clar la ce limite se referă, însă pot să ghicesc că le are în vedere pe cele politice. Care, dacă judecăm drept, nu ar trebui să conteze. De ce este important pentru societate că politicienii la putere îşi văd primejduite şansele de a fi realeşi (ei sau partidele lor) datorită măsurilor ineficiente luate? De ce ar fi important pentru omul de rând că guvernul pică? De ce ar trebui să respingem raţionalitatea economică doar pentru că guvernanţilor le este frică? Bine, Barosso nu poate spune direct: “Ne este frică să mai reducem cheltuielile publice, ne este frică să nu protesteze lumea în stradă.” Dar exact asta este ideea. Să revenim la austeritate. Politica de austeritate a fost un eşec de la bun început, aşa cum am explicat de nenumărate ori pe acest blog. Politica de austeritate este …

Citeşte în continuare

Caravana libertăţii – cine ne ajută?

Este vorba de un proiect pe care îl plănuiesc de câţiva ani deja şi care are în sfârşit şanse să se materializeze. Împreună cu mai mulţi colegi de breaslă şi prieteni ai libertăţii economice, sunt gata să fiu prezent în faţa celor care vor să îmi (ne) asculte opiniile din diverse oraşe ale ţării. Cu toţii dorim să promovăm gândirea economică sănătoasă şi credem că, dincolo de bloguri, articole în presă, prezenţe TV şi comentarii pe Facebook acest deziderat ar fi slujit printr-o interacţiune cât mai directă cu voi – cei care doriţi să ne cunoaşteţi. De asemenea, am primit mai multe solicitări de a prezenta în mai multe locuri din ţară cartea Capitalismul. Logica libertăţii, astfel încât ideea unui turneu – care, dacă există suficient suport, se poate transforma într-un eveniment anual chiar mai amplu – mi s-a ancorat puternic în minte. Despre ce fel de evenimente e vorba? …

Citeşte în continuare

Ei subvenţionează şi noi nu. E bine aşa?

Dan Şelaru: Sa le explice cineva libertarienilor nostri de mana a doua, ca nu au nicio firma adevarata, ca daca Occidentul la care se raporteaza subventioneaza de la electricitate la grau, o tara in care nu exista subventii nu rezista economic. Nu sunt de acord. Hai să punem afirmaţia lui Dan la testul reducerii la absurd. Să presupunem că vecinii noştri subvenţionează 100% producţia tuturor bunurilor, astfel încât ni le vând la fenomenalul preţ… 0 (zero). La acest nivel al preţului producţia acestor bunuri este imposibilă în România şi nimeni nu ar lucra în niciuna din respectivele afaceri – toată lumea ar fi şomeră. Dar este asta o problemă? Dacă citiţi cu atenţie partea de început a acestui paragraf veţi vedea că nu. Nu e rău ca cineva să muncească pentru tine, în timp ce tu stai la umbră şi te relaxezi. Revenind la lucruri mai realiste, atunci când cineva …

Citeşte în continuare

Presă în vremea holerei politice

Bun articolul lui Radu Preda, despre situaţia tragică de la Jurnalul Naţional: Candva, nu cu foarte multi ani in urma, modelul de business in presa era acela ca ziaristii erau platiti (si) de publicul caruia i se adresau. In proportii pornind de la 100% (“Evenimentul zilei” in perioada lui de glorie 1993-1996) si pana la 70% (JN in perioada sa de glorie, 2003-2006). Cu timpul, acest procent a scazut dramatic pana la ZERO. In momentul de fata ziaristii nu mai sunt platiti de cititorii lor, ci de sponsori, fie ca vorbim de spenderii de publicitate, sau cei politici. Pentru proprietari, presa e o afacere, iar o afacere trebuie sa faca profit. Corect, numai ca modul in care au inteles sa ajusteze modelele de business in criza a fost unul profund gresit, intrucat a stopat pierderile, dar a distrus complet ideea de presa profesionista. Solutia era mult mai simpla si mai …

Citeşte în continuare

Banii altor oameni = bătaie de joc

Cele 4 posibilităţi de a fi cheltuiţi banii, explicate de Milton Friedman. În colţul din stânga sus avem situaţia caracteristică regimului proprietăţii private. În colţul din dreapta jos avem situaţia caracteristică sistemelor economice care redistribuie pe scară largă resursele. Ar fi bine dacă am ajunge să analizăm orice politică economică prin prisma careului de mai sus, nu prin “studiile de fezabilitate”, “evaluarea costurilor şi beneficiilor” şi alte instrumente tehnico-politice de promovare a proiectelor favorite. Cu alte cuvinte, orice măsură care duce societatea către mai multă responsabilitate este binevenită, iar orice măsură care produce mută economia către anarhia alocării resurselor şi risipa acestora ar trebui descurajată. Studiu de caz: reducerea evaziunii fiscale şi creşterea “veniturilor colectate la buget”, pardon, adică a poverii fiscale, duce economia către eficienţă sau către risipă?

Citeşte în continuare

Ducem lipsă de energie sau de capital?

Dan Şelaru spune: Ce se petrece in lume in momentul asta e foarte simplu, doar ca fiecare vede doar o fateta a situatiei. Oamenii au un obicei simplu, a culege marul cel mai de jos, si nu trece la pomul urmator pana nu e silit sa o faca. Am consumat resursele energetice cel mai usor de produs, ca dovada cresterea continua a preturilor la energie, nu o sa ramanem fara, doar ca o sa fie foarte scumpa. Economia functioneaza cu energie, nu cu capital cum cred economistii, capitalul e doar o forma de energie stocata, cand energia se scumpeste capitalul se micsoreaza si scad investitiile si de aici economia. Investitiile in energie si cheltuielile pentru folosirea energiei devin tot mai mari si lasa tot mai putini bani pentru a cheltui discretionar, de aici vine o scadere a economiei si imposibilitatea platii datoriilor. Suntem intr-un cerc vicios din care nu putem …

Citeşte în continuare

Din incubatorul de simulare a reformei – retrocedarea pe puncte

Că tot sunt la modă incubatoarele de afaceri, simulatoarele şi alte proiecte care îţi oferă un mod plăcut de a-ţi pierde timpul, respectiv competenţe inutile în orice domeniu al vieţii cu excepţia celei politice, guvernul a decis să urce întreaga paradigmă la un nou nivel cu noua lege a retrocedării. Pentru cei interesaţi de subiect, am scris Capitalismul de cumetrie, democraţia originală şi retrocedarea pe puncte. Motivul invocat pentru această nouă lege este lipsa resurselor financiare. Ce nu ni se spune însă este că nici o teorie şi nici un principiu al capitalismului nu a constrâns generaţiile de politicieni de după 1989 să acorde despăgubiri foştilor proprietari. Asta a fost o găselniţă prin care, de fapt, s-a sabotat reforma proprietăţii. Şi acum ne facem că descoperim cu uimire că, ce să vezi, nu există bani la buget pentru angajamentele asumate. Retrocedarea a fost copilul vitreg al reformei. La peste doua …

Citeşte în continuare

Dilema Rogoff-Reinhart şi lupta ideologică

E celebru argumentul lui Rogoff şi Reinhart că creşterea datoriei publice dincolo de un anumit prag duce la scăderea ritmului de creştere economică. În ultima săptămână cei doi au fost însă acuzaţi că au umblat la cifre pentru a le ieşi concluzia la care voiau să ajungă. Asist cu interes la lupta dintre argumente. Mi se pare că bătălia ideologică între etatiştii keynesieni şi economiştii conservatori a atins un nou punct culminant cu această dezbatere. guvernele de pretutindeni şi instituţiile internaţionale pe care le finanţează (FMI) + toţi economiştii aflaţi pe statul lor de plată au scos tunurile intelectuale la atac şi trag în orice mişcă. Părerea mea este că problema lui Rogoff şi Reinhart nu este că au greşit la calcule. Pentru a fi corecţi – dar cum să le ceri adversarilor aşa ceva?! – ar trebui spus că cei doi economişti au mai multe studii scrise şi, din …

Citeşte în continuare

De ce să salvăm faliţii?

Vă recomand două articole scrise de Adrian Panaite despre împiedicarea falimentelor bancare. Aici este primul iar aici este al doilea. În esenţă, este vorba de faptul că economia nu are cum să meargă bine cât timp alocarea resurselor este dirijată de false elite, care şi-au dat măsura valorii prin pierderile fenomenale obţinute. Aşa cum spuneam la o conferinţă la BNR în urmă cu puţin timp, despre oricare altă ramură ramură a economie am vorbi, o rată de produse defectuoase de 20% ar fi imposibilă, pur şi simplu pentru motivul că respectivii fabricanţi ar fi fost demult excluşi de pe piaţă. Aşa ceva este posibil doar în sectorul bancar şi pentru motive exclusiv politice. Adrian Panaite face următoarea comparaţie: Să ne imaginăm că avem 20 de hectare pe care le dăm în arendă unei companii de exploatare agricolă. Aceasta ne promite o rentă anuală de care suntem iniţial mulţumiţi. În primul …

Citeşte în continuare

Cafeneaua academică: educaţia încotro?

Sunt între două conferinţe foarte interesante aşa că nu o să fiu lung. Dimineaţă am organizat la Centrul Rothbard prima dezbatere din cadrul “Cafenelei academice”. Am discutat despre starea educaţiei cu invitaţii speciali Radu Nechita (Babes-Bolyai), Cristi Paun si Vlad Topan (ASE) şi Florin Ciţu. Aproape toată lumea şi-a declarat pesimismul faţă de soarta educaţiei contemporane. Şi faţă de misiunea lui, deoarece aşa cum a punctat Vlad, învăţământul de azi nu e făcut să educe; învăţământul de masă de azi (inclusiv la nivel de doctorat) e făcut să niveleze şi să organizeze o turmă de indivizi buni pentru a executa mecanic nişte instrucţiuni – aş adăuga aici, cea mai importantă fiind să plătească cât mai multe taxe şi să aplaude orice pleaşcă pică de sus. Sistemul educaţional este din ce în ce mai puţin performant pe măsură ce urcăm etapele de învăţământ şi am putea spune că este un adevărat …

Citeşte în continuare

Câteva întrebări incorecte politic despre transformarea deponenţilor în investitori

Cu cât stau mai mult şi mă gândesc la confiscarea depozitelor de peste 100000 de euro – în curând literă de lege la Bruxelles – cu atât îmi vin în minte mai multe întrebări. De exemplu, plecând de la ideea că cine ţine milioane în bancă ar trebui să ştie că îşi asumă un risc mă gândesc că lucrurile ar trebui să stea exact invers, respectiv că riscul cel mai important ar trebui suportat de micii deponenţi. Cum aşa? Păi să ne gândim la următorul scenariu. Ai o fabrică de mobilă. Fabrica asta are şi clienţi “instituţionali” care cumpără constant şi de valoare mare (hoteluri, restaurante, şcoli, diverse companii), are şi o puzderie de clienţi mici care cumpără foarte rar câte un dulap sau o masă. Să presupunem că ai un accident şi nu mai poţi livra la timp comenzile. La cine renunţi? Pe cine amâni? Vei suna la restaurantul …

Citeşte în continuare

“Redresarea băncilor” prin legitimarea risipei şi mini-responsabilitatea limitată

Aşa cum oricine – în afară de economiştii aflaţi pe statul de plată al Comisiei Europene – anticipa, “soluţia Cipru” este pe cale să devină literă de lege. “Just in case”, desigur. Criza financiară a ajuns în aşa hal încât la nivelul UE a ajuns să se pună frontal problema ca soluţia “default” în eventualitatea unei noi “descoperiri” privind insolvabilitatea unei ţări să fie anularea obligaţiilor băncilor către deponenţi şi pasarea poverii falimentului către aceştia din urmă prin amputarea depozitelor bancare. Dincolo de aspectele arhi-cunoscute şi ultra-discutate (hazard moral, confiscare imorală etc.) măsura care se pregăteşte acum este absolut ridicolă pentru cine ştie puţină istorie. Aşa cum explicam azi articolul Uite garanţia, nu e garanţia – sau cum se joacă  “alba-neagra” statul cu banii deponenţilor, Din evenimentele in curs de derulare si in lumina experientei istorice se poate trage insa si alta concluzie. Inainte de aparitia si consolidarea bancilor centrale, …

Citeşte în continuare