19 September 2020
Home / News (page 101)

News

Dăianu, Blanchard şi keynesianismul global

În ultimul articol din Ziarul Financiar, FMI şi Keynes, Daniel Dăianu reia unele din ideile sale preferate, plusând cu alte erori noi. De acestea din urmă aş vrea să mă ocup, pentru că de restul am tot scris. Daniel Dăianu crede că politicile keynesiene şi-au demonstrat eficacitatea, scoţând economile vestice din criză. El nu ne spune de ce Japonia nu a urmat plutonul performerilor deşi este campioană la politici keynesiene de câteva decenii. Detalii. Autorul adaugă însă, precaut, că pe lângă beneficiile aduse, relaxarea monetar-fiscală ne-a lăsat moştenire şi ceva masă monetară în exces, deficite şi datorii imense care trebuie eliminate. Nu pare însă să îşi facă probleme în legătură cu acest lucru. Eu unul sunt mai puţin optimist şi ţin să amintesc ceea ce Dăianu uită: teoria keynesiană nu se rezumă doar la idei despre resuscitarea economiei aflate în picaj, ci propune un model de gestiune macroeconomică, aşa numita …

Citeşte în continuare

Renaşterea liberală a Georgiei

Deşi puţină lume ştie, Georgia oferă unul din cele mai reuşite exemple de reformă economică liberală, atât din punctul de vedere al amplitudinii şi profunzimii măsurilor politice luate, cât mai ales din cel al efectelor pozitive rezultate. Povestea de succes a liberalismului în Georgia începe în 2004, la un an după schimbarea politică majoră din 2003. Înainte de acest moment, Georgia era doar una din ţările fost comuniste desprinse din fosta URSS, o ţară marcată de deficienţele ingerinţei statului în economie: sărăcie, impozitare ridicată, absenţa investiţiilor, corupţie cronică etc. Dar, din 2004, odată cu numirea lui Kakha Bendukidze la Ministerul Economiei, lucrurile au început să se schimbe. Devenit faimos pentru afirmaţia că Georgia “ar trebui să renunţe la tot ce poate fi vândut, cu excepţia propriei conştiinţe”, Bendukidze a lansat o reformă comprehensivă a statului, printr-o terapie de şoc. În anii care au urmat, reforma a continuat neabătut, fiind susţinută …

Citeşte în continuare

Robert Lucas m-a lăsat mască

The Economist a publicat de ceva vreme părerile pro şi contra ale unor economişti despre economişti. Sunt unii care îi arată cu degetul pe economişti (şi ştiinţa economică, în general) pentru inabilitatea prevenirii crizei. Sunt alţii care protestează, susţinând că ei sunt mari deştepţi. Printre ultimii se află şi Robert Lucas, laureat al premiului Nobel. Citiţi cu atenţie ce are de spus acest economist. Pe scurt, Lucas afirmă că nimeni nu poate prezice întocmai viitorul. Ceea ce e corect. Însă foloseşte acest truism pentru a-i absolvi de vină pe şefii băncilor centrale care, săracii, nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase şi, nu-i aşa, nici nu puteau anticipa criza. Cine citeste articolul ar face bine să ştie că, în prezent, majoritatea economiştilor au adopat poziţia de bun simţ conform căreia pomparea de credit ieftin a fost principala cauză a crizei. Ceea ce îl poziţionează pe Lucas în tabăra …

Citeşte în continuare

FMI se face că pune condiţii, Boc se face că le respectă

Triste zile mi-a fost dat să trăiesc. Ultimele informaţii despre negocierile dintre guvern şi FMI privind renegocierea acordului de împrumut lasă să se vadă un adevăr sumbru. FMI nu este câtuşi de puţin interesat de însănătoşirea economiei româneşti, ci de însănătoşirea sistemului bancar deţinut de marile trusturi internaţionale. Cifrele vorbesc de la sine. Poate cel mai elocvent fapt, care justifică cele spuse mai sus, este diferenţa modică dintre deficitul bugetar „negociat” de FMI şi deficitul bugetar care s-ar înregistra în absenţa „negocierii”: 7,2% în loc de 8%. Grozavă realizare. Fondul s-a ţinut tare pe poziţii, nu glumă. Orice om de bună credinţă ar întreba: de ce acceptă FMI să acopere găurile bugetului de stat? De ce acceptă risipirea banului public? Nu vede FMI că creşterea deficitului bugetar nu face decât să pună presiune tot mai mare pe piaţa creditului, „crowding-out” sectorul privat? Răspunsul este acela că FMI nu este interesat …

Citeşte în continuare

The Land of Choice e plin de oameni

The Land of Choice este populat cu oameni deosebiţi, pe măsura numelui său. Unii dintre ei sunt cârciumari. Cei mai aleşi dintre cârciumari sunt cei care refuză să te primească în local, dacă nu vrei să cumperi nimic. Nu stiu câţi dintre voi cunosc sentimentul de a fi ţinut la uşă, iarna, pe vârful muntelui, de către cârciumarii ofensaţi că nu vrei să le cumperi mâncarea sau băutura. Eu l-am experimentat şi pot să vă spun cş e deosebit. Dar aproape îl uitasem. Până zilele trecute. Ce-i drept e vară, iar eu mă întorc de la mare, spre Slobozia. Sunt cu fetiţa mea de 5 ani care se plânge că-i e foame. Sunt in the middle of nowhere, sub soarele prânzului. Opresc maşina în dreptul unei cârciumi, pe care scrie „Bar”, cu măsuţe de plastic verzi, cu umbreluţe. Ne aşezăm la o masă pentru ca fata mea să mănânce din …

Citeşte în continuare

E criză! Ba nu e criză!

Dan Popa descrie pe blogul său discuţia avută cu un cadru universitar care l-a contrazis în privinţa existenţei crizei. Ce a urmat poate fi descris cu ajutorul zicalei populare: “Dacă un prost aruncă un bolovan în râu, 100 de înţelepţi nu pot să-l scoată”. Cu doamna universitară care pretinde că nu e criză (fără să şi explice de ce) în rolul prostului, respectiv cu Dan Popa şi un număr foarte mare de comentatori în postura înţelepţilor. Am luat apărarea opiniei doamnei (doar a opiniei). Asta deşi eu însumi am tot clamat magnitudinea crizei prin care trecem. Totuşi, atitudinea scandalizată cu care autorul articolului şi numeroşi cititori s-au grăbi să critice verdictul „Ba nu e criză!” nu este pe de deplin justificată. Pentru a fi foarte scupuloşi, cel mai potrivit răspuns la întrebarea „E sau nu criză?” este, vorba tătucului Keynes, It all depends, sir. Dacă prin criză înţelegem scăderea PIB-ului, …

Citeşte în continuare

În atenţia lui Mugur Isărescu

Am amânat putin timp acest articol pentru a nu deranja aniversarea domnului guvernator cu o veste proasta. Willem Buiter, un economist cu ale cărui teorii nu sunt întotdeauna de acord, dar cu a cărui înţelegere a mecanismului politic simpatizez deplin, opinează că numărul mandatelor guvernatorului băncii centrale ar trebui limitat. La unul singur, mai exact. Fără prelungire. Şi de ce este prelungirea mandatului un lucru rău? Buiter ne spune pe şleau: “The incentive to suck up to/please the power(s) that can reappoint you may be difficult to resist.” După care articolul continuă cu multe lucruri interesante. Aşa că să-i spună cineva şi domnului Isărescu. De data asta e chiar pe bune. Nu e o vorbă spusă de cârcotaşi, contracandidaţi sau răuvoitori. E un chestiune demonstrată la catedră. Şi ştiu că celor de la BNR, spre deosebire de alţii, le pasă foarte mult de ştiinţa economică.

Citeşte în continuare

Încă o victorie ca asta şi suntem pierduţi

Deunăzi, Sabina Sereş – directorul cu propaganda al ANAF – a declarat că impozitul forfetar “merge neaşteptat de bine din moment ce contribuabilii l-au acceptat. Este un success.” Îmbătaţi de o asemenea victorie guvernanţii au introdus încă o taxă – taxa de traversare a Dunării. Cum era de aşteptat, călătorii s-au îmbulzit să plătească noul impozit, sufocând punctele de colectare. Entuziasmul cu care turiştii au acceptat să plătească taxa de trecere a podului de la Cernavodă a creat cozi impresionante pe Autostrada Soarelui, publicul demonstrându-şi preferinţa de a petrece la coadă tot atât timp cât le ia parcurgerea întregii autostrăzi. Consider că aceste realizări trebuie să reprezinte doar începutul, să servească de exemplu despre cum trebuie gestionat patrimonial şi finanţele ţării. Urez pe această cale iubiţilor conducători, pe care i-am “acceptat” refuzând să merg la vot, cât mai multe succesuri. Să continue pe acelaşi drum, inventând noi taxe, pentru ca …

Citeşte în continuare

Răzbunarea lui Logan

Celebrul Logan de 70000 de euro revine în dotarea poliţiei în varianta crisis-proof de 30000 de euro. Bandiţii, dar mai ales contribuabilii, vor amuţi pe loc, deoarece în dotarea standard a vehiculului se află: • girofar de 2500 euro • bandă reflectorizantă de 1800 euro • trusă medicală, lanternă şi triunghi reflectorizant de 1500 euro • etilotest de 3000 de euro Voi, cei care încă mai credeţi în instituţiile statului, lăsaţi orice speranţă.

Citeşte în continuare

Nu prostiţi poporul cu indicatorul

Oficialităţile vor să ne salveze „după război” de cauzele care ne-au dus la criza imobiliară şi nu numai. În ultimele zile am fost bombardaţi cu ştirea că, în sfârşit, INS va produce începând din 2010 un indice al pieţei imobiliare, pentru ca tot omul să ştie încotro merg preţurile. Pentru asigurarea relevanţei, indicele se va baza pe datele transmise de notari, adică pe preţurile contractuale, nu pe pretenţiile de la mica publicitate ale vânzătorilor. Un indicator ne mai lipsea. Realitatea este că toţi indicatorii elaboraţi de aparatul birocratic statal nu servesc decât cosmetizarea realităţii şi la manipularea publicului. În ultimul număr din Săptămâna financiară puteţi găsi un articol interesant despre cât de relevant este PIB-ul pentru măsurarea bunăstării românilor. Despre Indicele Preţurilor de Consum s-a tot scris – este o invenţie genială de disimulare a inflaţiei. Dacă IPC serveşte la ceva, atunci este vorba de manipularea populaţiei şi a bugetarilor, …

Citeşte în continuare

Educaţie, pentru cine?

În articolul precedent mi-am spus opinia în legătură cu interesul studenţilor pentru educaţia superioară, oferind câteva exemple. Voi încerca acum să formulez câteva consideraţii mai generale privind calitatea învăţământului şi viitorul acesteia. În sens larg, învăţământul produce ceea ce se cere. Aici intervin doi factori care împing în jos calitatea educaţiei. Primul se referă la politica promovată de stat. Prin diplomele unice, prin procedurile de echivalare (şi alte intervenţii) importate de la alţi „performeri” în materie, sistemul educaţional centralizat, condus de stat, are consecinţe negative semnificative: devalorizarea diplomelor prin inflaţie, ruperea actului de învăţământ de realitatea economică etc. Nicio universitate nu are interes să ofere calitate, pentru că are un interes mai mare de a face bani – iar bani poţi face foarte uşor exploatând caracteristicile perverse ale sistemlui actual. Al doilea se referă la „cerere”. Trebuie să recunoaştem că lumea nu vrea învăţământ de calitate. Nu este pregătită să …

Citeşte în continuare

Despre studenţii tranziţiei fără reformă

Cristian Orgonaş a adus în discuţie calitatea învăţământului românesc, exemplificând declinul acesteia cu lucrarea catastrofală a unui student de anul I (preluare de pe blogul lui Marcel Tolcea). Astfel de exemple stârnesc stupefacţia, iritarea sau amuzamentul cititorilor, în funcţie de starea de spirit a fiecăruia; în orice caz, sensibilizează publicul, dovadă numărul mare de comentarii. Pentru cei de la catedră însă, printre care mă număr, este un simplu fapt divers. Dacă cineva mai crede că învăţământul românesc rodeşte ceva, ar fi bine să-şi alunge această impresie. Să mă justific. • La modul particular M-am întors din vacanţă o zi pentru a citi eseurile licenţiaţilor care dau admitere la masterat. Eseul trebuia să respecte o serie de condiţii formale, printre care să includă, după enunţarea temei, câteva „cuvinte cheie”. Spre amuzamentul comisiei de evaluare, această condiţie a bulversat mare parte din candidaţi: unii au încurcat „cuvinte cheie” cu „glosar de termeni”, …

Citeşte în continuare

Fericiţi cei 100 000 de săraci cu duhul

Pentru cei mai nevoiaşi intelectual, o cură rapidă şi la distanţă cu USH (Universitatea Spiru Haret) s-a dovedit a fi tratamentul potrivit. Promovaţi rapid în hoarda birocratică a administraţiei publice, aceştia – circa 100 000 de persoane – privesc acum cu stupoare la posibila obligaţie de a resusţine examenul de licenţă. Cum o asemenea măsură abramburistică (măsura corectă ar fi fost, desigur, desfiinţarea sistemului centralizat de acordare a diplomelor) a scandalizat partidul căruia „îi pasă” de problemele sociale, este puţin probabil ca ea să ajungă să fie pusă în practică. Ceea ce mi se pare foarte interesant; un exemplu de cum poate fi abordată „cu faţă umană” educaţia superioară. Vă daţi seama ce greu ar fi să mai treacă absolvenţii studiilor neacreditate prin încă un examen de licenţă care trebuie promovat cu nota 6? După ce au fost supuşi la o adevărată Golgotă intelectuală de către falşi profesori pe care …

Citeşte în continuare

Despre autonomie cu mânie şi, mai ales, cu ignoranţă

Preşedintele Băsescu a vorbit astăzi despre descentralizare şi autonomie. De la bun început aş vrea să spun că simpatizez fără rezerve cu ideea, hulită de unii, potrivit căreia avem nevoie de aceeaşi autonomie şi la Caracal şi la Odorheiu Secuiesc. Dincolo de această idee însă, descentralizarea promovată teoretic de preşedinte este o formă fără fond, pur şi simplu vorbăraie, care merită cu vârf şi îndesat reacţia etnicilor maghiari. În fond, reforma de care vorbeşte preşedintele şi cu care ne-a mai „ameninţat” şi Emil Boc doar mimează descentralizarea. Sunt convins că, dacă, politicienii ar fi dorit cu adevărat descentralizarea administraţiei publice, ar fi pronunţat acest lucru la Caracal sau Tulcea, nu la Tuşnad. Faptul că Băsescu a ales să atace subiectul tocmai într-un loc în care publicul pretinde de mult timp autonomie locală, arată cât de departe de intenţiile sale reale este lucrul despre care vorbeşte. Concret, guvernul Boc ne-a oferit …

Citeşte în continuare

Pogea amendat pentru banul nevărsat!

Genial! Justiţia română face dreptate şi îl arde pe ticălos! Ministrul Pogea a fost amendat de Curtea de Apel cu 20% din salariul mediu pentru fiecare zi în care întârzie plata sporurilor magistraţilor. Acum, vreau să se facă dreptate până la capăt şi să fie amendat şi pentru neaplicarea legii salarizării profesorilor, pentru introducerea impozitului forfetar, pentru programul “Prima casă” şi pentru toate celelalte suprize negative, care au constat în modificarea cadrului legislativ ducând la sărăcirea naţiunii. Pentru că nimeni nu e mai presus de lege. Era aşa de simplu să facem din România o ţară mai bună! Cum de nu ne-am dat seama până acum?!

Citeşte în continuare