17 October 2019
Home / Nevoia de reforme (page 7)

Nevoia de reforme

Câţi bugetari ar trebui concediaţi?

Greşită întrebare. Şi totuşi în ultima vreme mai multe persoane avizate s-au pronunţat pentru disponibilizarea unui oarecare număr de bugetari. Lucian Croitoru a spus 100 000. Andreea Vass explică pe larg de ce ar trebui să fie (maxim) 75 000. Dinu Patriciu spune că ar trebui să renunţăm la 4 din 5 funcţionari, adică la 600 000 de persoane, pe care să le înlocuim cu computere. Traian Băsescu a spus 300 000. Cine are dreptate? Pe scurt, nimeni. Statul nu poate să afle cât personal să concedieze. De ce? Pentru că nu este un întreprinzător privat, aţi uitat? Doar întreprinzătorii privaţi pot calcula economic, pot compara veniturile cu cheltuielile şi profitabilitatea diverselor activităţi. Statul nu poate calcula pentru că serviciile publice nu au valoare de piaţă, iar cheltuielile sunt oricum finanţate prin impozitare. Nu avem de unde şti dacă cumpărarea de Loganuri noi pentru Poliţie este o investiţie eficientă, pentru …

Citeşte în continuare

Georgia doreşte interzicerea prin Constituţie a creşterii impozitelor

În octombrie anul trecut guvernul Georgiei – ţară care a întreprins una din cele mai liberale reforme economice din lume – a transmis Parlamentului un proiect de modificare a legislaţiei (inclusiv a Constituţiei) cunoscut sub numele de Liberty Act. Conform acestuia, vor fi prevăzute prin lege următoarele bariere în calea iresponsabilităţii fiscal-bugetare: • Limitarea cheltuielilor publice la 30% din PIB • Limitarea deficitului bugetar la 3% din PIB • Limitarea datoriei publice la 60% din PIB Depăşirea acestor limite atrage obligaţia guvernului de a prezenta Parlamentului un plan de încadrare în termenii legali într-o perioadă de 3-4 ani. Până aici nimic original. Eu am propus ţinte mai ambiţioase, precum: • obligarea guvernului de a nu derula deficit bugetar timp de doi ani consecutive • menţinerea unei datorii publice sub 5% din PIB De asemenea, prevederea de la bun început a unei proceduri de urmat în cazul nerespectării legii (după modelul …

Citeşte în continuare

Planificarea urbană, locurile de parcare şi privatizarea drumurilor

Recent, într-o şedinţă a Comisiei Tehnice de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului de pe lângă Primăria Capitalei s-a susţinut eliminarea obligativităţii dezvoltatorilor imobiliari de a asigura locuri de parcare la clădirile nou-construite, conform HCGMB nr. 66 din 2006. Vă informez că această hotărâre planifică locurile de parcare după cum urmează: • pentru o locuinţă cu o suprafaţă de maxim 100 de mp se asigură un loc de parcare • pentru o locuinţă cu o suprafaţă construită de peste 100 mp se asigură 2 locuri de parcare • pentru clădirile de hoteluri şi birouri se va asigura un loc de parcare la fiecare 60 mp ai suprafeţei desfăşurate construite • pentru clădirile care adăpostesc comerţ şi alimentaţie publică se va asigura minim un loc de parcare pentru fiecare 20 mp ai suprafeţei desfăşurate construite Citiţi părerile arhitecţilor despre această măsură şi veţi vedea problema fundamentală a planificării centrale şi a gestionarii proprietăţii …

Citeşte în continuare

Un sfert din români nu vrea să plătească impozite

Potrivit unui sondaj CURS, un sfert dintre români spun că nu ar trebui să plătească impozite la stat, în timp ce două treimi cred că valoarea taxelor n-ar trebui să depăşească 10% din venitul lunar. Cred că dacă tot iubim democraţia atât de mult, ar trebui să supunem unui referendum numărul şi nivelul impozitării. Alte principii fiscale mai sănătoase ar include: • obligarea guvernului de a nu derula deficit bugetar timp de doi ani consecutiv • menţinerea unei datorii publice sub 5% din PIB • interzicerea introducerii oricărui nou impozit fără validarea Dacă mai aveţi şi alte principii care să asigure funcţionarea unui stat minimal, din punct de vedere fiscal-bugetar, vă rog să le precizaţi.

Citeşte în continuare

Către o creştere economică sustenabilă: exemplul Irlandei

Am tot fost întrebat ce poate face România pentru a ieşi din criză. Dincolo de recunoaşterea erorilor investiţionale din trecut şi eliminarea clasei antreprenoriale susţinute cu perfuzii de comenzi guvernamentale, creşterea economică sănătoasă este posibilă printr-o autentică reformă liberală. Am oferit un exemplu aici. Astăzi vreau să amintesc un alt exemplu, cel al Irlandei. În anii 1980 Irlanda era oaia neagră a Europei, zbătându-se într-un marasm economic prelungit (stagflaţie), cu o economie sufocată de deficite publice care tindeau spre 10% din PIB. Apoi, începând cu 1997, Irlanda a scris istorie (economică) reuşind să demonstreze ceea ce majoritatea politicienilor şi consilierii lor favoriţi – economiştii keynesieni – au susţinut întotdeauna că nu se poate întâmpla: progres economic accelerat prin reducerea rolului statului în economie. De atunci a intrat în vocabularul economic expresia „contracţie fiscală expansionistă”. Reducerea impozitelor şi dereglementarea a transformat Irlanda în una din cele mai atractive economii ale planetei, …

Citeşte în continuare

Remember: reforma proprietăţii asupra armelor

Astăzi se împlineşte un an de la atacul asupra unei case de schimb valutar din Braşov, atac în timpul căruia un om altruist dar lipsit de mijloace eficiente de ripostă a murit în timp ce încerca să îi oprească pe agresori. În caz că aţi ratat acest articol, vă recomand să îl citiţi acum. Avem nevoie de o reformă a proprietăţii în domeniul armelor la fel de mult pe cât avem nevoie de una în domeniul monetar.

Citeşte în continuare

Câteva răspunsuri

Multumesc pentru comentarii. Pentru ca sunt atat de multe (nu cred ca vreun articol a mai strans 50 de comentarii) m-am hotarat sa postez cateva raspunsuri sub forma unei postari distinct. Imi cer scuze iarasi pentru acele comentarii care au fost refuzate de filtrul spam. Abia la ora 17 am intrat pe blog si am verificat comentariile. Nu practic cenzura. Fiecare e liber sa spuna ce crede, cata vreme foloseste un limbaj civilizat. As vrea doar sa mai adaug ca lucrurile pe care le spun/sustin nu reprezinta, in esenta, idei originale. Economisti de seama le-au aparat de mult timp. Cititi Friedrich Hayek – “Denationalizarea banilor” (la urma-urmei un premiat Nobel merita citit, si va garantez ca nu spune mai multe prostii decat Stiglitz!). Dupa acea, curiosii pot sa imi ceara referinte suplimentare, am o tona. In fine, scuzati va rog lipsa diacriticelor. Raspunsuri @Lucian Davidescu: 1)BNR se pregateste sa ia …

Citeşte în continuare

Ce înseamnă concurenţă/monopol în producţia monetară?

Azi m-am hotărât să postez fragmente dintr-o lucrare mai veche dedicată integrării monetare europene, în încercarea de a clarifica unele aspecte ale reformei monetare pe care o susţin. Am spus că sunt partizanul eliminării legislaţiei care condiţionează actele economice (faptele de comerţ) de folosirea monedei naţionale – aşa-numita legal tender law. Astfel, leul îşi va pierde statutul oficial de monedă unică în România, iar BNR poziţia de monopolist monetar. Simultan, reforma ar presupune instaurarea unei autentice libertăţi monetare: fiecare este liber să intre în competiţie cu BNR producând o monedă mai bună (marfă sau de hârtie). Din comentariile postate de cititori am înţeles că subiectul este în egală măsură pasionant şi confuz. Sper ca cele de mai jos să contribuie la elucidarea problemei. Cât de bună este unificarea monetară ? Există un noian de aprecieri elogioase la adresa integrării monetare europene. Aceste aprecieri subliniază importanţa monedei unice europene pentru promovarea …

Citeşte în continuare

Deceniul pierdut al Americii

Că am tot vorbit de Japonia şi de cele două decenii pierdute ale ei, să ne îndreptăm puţin atenţia şi asupra SUA. Un senzaţional grafic publicat de Washington Post arată că economia SUA a mers foarte prost în ultimii 10 ani. Practic, numărul locurilor de muncă este egal cu cel de la începutul deceniului. PIB a crescut într-un ritm modest, de circa 1% anual, iar averea americanilor a scăzut faţă de anul 2000. Dacă privim graficul observăm un lucru şi mai interesant decât acela că americanii au muncit degeaba în ultimul deceniu. În ultima jumătate de secol, deceniu după deceniu, economia SUA a mers din ce în ce mai prost. Nu am nimic de reproşat celor care susţin că măiestria deosebită a politicii economice a dus la reducerea intensităţii recesiunilor după al doilea război mondial. Atât timp cât recunosc că preţul plătit pentru amânarea recunoaşterii erorilor investiţionale a fost… stagnarea …

Citeşte în continuare

Economiştii trebuie să se bazeze pe cifre?!

Cu doar câteva zile înainte de intrarea în vacanţă, seara târziu, într-o universitate aproape pustie, îmi întâlneam masteranzii la seminarul de „Economie monetară comparată” (Nu, studenţii nu mă aşteptau fiindcă sunt vreun profesor apreciat în mod particular, ci pentru că doar un maniac ca mine îi putea chema taman atunci, pe viscol, la un debate cu participare obligatorie!) Una dintre studente mi-a spus la un moment dat că găseşte dificil să stăpânească noianul de cifre şi date statistice – presupusă calitate a unui bun economist – dând ca exemplu cartea mea. Ceea ce mi-a oferit un bun prilej pentru o „paranteză” mai lungă despre menirea economistului. I-am replicat că eu însumi mă consider unul dintre cei mai slabi memoratori de cifre (şi nu numai) din lume. Nu sunt în stare să redau cifrele pe care le prezint la cursurile predate (cine mai ştie care a fost ţinta de inflaţie anul …

Citeşte în continuare

România, mai aproape de Grecia decât de Bulgaria, la deficitul bugetar

Un prieten al acestui blog m-a întrebat dacă datoria externă în creştere accelerată a României este asociată cu cheltuielile publice extravagante. Bineînţeles. Înregistrând an de an deficit bugetar, datoria publică nu poate decât să crească. Am comparat România cu alte două state din zonă: Bulgaria – vecinul de la sud şi eternul element de comparaţie, şi Grecia – performera UE în materie de dezmăţ bugetar şi de minciuni statistice. Aşa cum se poate observa, politica bugetară a României a copiat mai mult modelul grec decât pe cel bulgar. Datele statistice arată că în ultimul deceniu Bulgaria a ales calea pozitivă (surplus), iar România (alături de Grecia) calea negativă (deficit). Nici măcar în anii de boom economic, când veniturile din impozite erau în creştere, guvernele român şi grec nu au fost în stare să economisească banul public. Ceea ce a făcut ca, în plină criză, finanţele publice să se scufunde. În …

Citeşte în continuare

Va fi 2010 anul reformei?

Până de curând mă gândeam că viitorul guvern va fi unul de sacrificiu. România are nevoie de asanarea finanţelor publice, de economisirea banului – public şi privat deopotrivă. Cineva mai înţelept decât mine mi-a spus însă că se aşteaptă la perpetuarea status-quo-ului, la absenţa măsurilor reformiste, la agravarea problemelor economice. Spun mai înţelept deoarece îmi sugera implicit următoarea întrebare (pont): de ce ar fi următorul guvern mai econom decât actualul sau fostul guvern? Aparent, dacă judecăm după avântul reformist al clasei politice ar trebui să privim cu optimism anul care vine. Această atitudine nu se justifică. Logica economică ne spune că guvernele răspund la stimulente la fel ca oricare dintre noi. În ultimii ani constrângerile bugetare au fost slabe, fie pentru că boom-ul economic asigura suficiente venituri la bugetul de stat, fie pentru că, atunci când creşterea economică s-a făcut ţăndări, FMI a intervenit acordându-ne un răgaz preţ de aproape …

Citeşte în continuare

Spuneţi “Da” rezultatelor votului în timp real

În luna iunie am scris o pledoarie în favoarea legalizării prezentării rezultatelor votului în timp real. La actualele alegeri, conform agenţiilor de sondaj, la ora 13, rezultatele sunt următoarele: INSOMAR: Geoană – 52,3% / Băsescu – 47,7% CCSB: Geoană – 53% / Băsescu – 47% CSOP: Geoană – 51% Băsescu – 49% Aceste cifre sunt larg mediatizate, de exemplu aici şi aici.

Citeşte în continuare

Concurenţă monetară în Zimbabwe!

Veşti proaste pentru bancherii centrali din lumea întreagă şi pentru susţinătorii acestora. Zimbabwe, ţara care a stabilit cea mai înaltă rată a inflaţiei din istorie – 500 miliarde (109)% – a abandonat la începutul acestui an monopolul asupra producţiei monetare adoptând un regim de concurenţă monetară. Populaţia, plictisită să mai folosească moneda oficială – al cărei curs de schimb ajunsese la nivelul de 35 x 1015 dolari Zimbabwe pentru 1 dolar american – a renunţat de facto la aceasta încă de la sfârşitul anului trecut. Denaţionalizarea banilor (chiar şi în beneficiul monopolurilor monetare străine) a fost singura soluţie pe care o mai avea guvernul lui Mugabe, după ce economia ajunsese în stare de moarte clinică. Deoarece schimbul monetar dispăruse aproape total, veniturile la bugetul de stat au scăzut la zero, iar şcolile şi spitalele au fost închise. Până la urmă statul a desfiinţat monopolul monetar, permiţând cetăţenilor să îşi plătească …

Citeşte în continuare

Ştiinţa şi numărul de parlamentari

În ceea ce mi se pare a fi cea mai originală abordare a subiectului reducerii numărului de parlamentari, Dan Şelaru aduce în atenţie munca unor cercetători care şi-au propus să determine formula de calcul a numărului optim de parlamentari. Ei zic că numărul parlamentarilor ar trebui să fie egal cu numărul populaţiei ridicat la puterea 0,4. Un rezumat al studiului poate fi citit aici. Studiul este interesant, însă marea lui problemă este că nu reflectă considerentele teoretice de la care pornesc autorii lui: cu cât numărul de parlamentari creşte, cu atât procesul de luare a deciziilor este mai greoi; invers, cu cât numărul aleşilor este mai mic, cu atât reprezentativitatea acestora scade. Această afirmaţie este corectă. Dar ce legătură are ea cu formula de calcul a mărimii parlamentului? Pentru a fi mai precis, nu mărimea relativă a parlamentului este cea care contează pentru eficacitatea procesului democratic, ci mărimea absolută. De …

Citeşte în continuare