17 October 2019
Home / Nevoia de reforme (page 6)

Nevoia de reforme

Liberalizare cu parfum de confiscare inflaționistă

Watch your language! – cam așa ar trebui să replicăm experților care de 20 de ani umblă cu liberalizarea prețurilor în gură. Liberalizarea de care vorbesc ei de voie sau de nevoie este o încercare diformă de a reduce intervenția statului; în absența uneo reforme mai comprehensive ea produce o economie de piață schiloadă, despre ale cărei consecințe neintenționate ajung ulterior să se plângă aceiași experți, reclamând re-intervenția statului. Vă amintiți liberalizarea prețurilor operată de guvernul Roman în 1990? Era conformă viziunii economiștilor neoclasici de peste ocean, care au propovăduit-o peste tot în Europa de Est, din Rusia până în Albania. În teoria acestor economiști, problema principală a economiilor socialiste era că nu aveau “prețuri libere”, că nu aveau „piață”, așa că terapia de șoc (mă rog, “graduală” în democrațiile originale) presupunea tocmai liberalizarea. Acum, liberalizare sună bine. E cineva împotriva eliberării – din închisoare, de comunism, de datorii sau …

Citeşte în continuare

Conflictul social și cea mai mare iluzie

Două lucruri sunt evidente în situația socială actuală: 1. Eșecul guvernului. Așa cum a spus cineva inspirat, atunci când gardienii și perceptorii se revoltă împotriva autorității politice, înseamnă că aceasta este extrem de șubredă. 2. Eșecul sindicatului. Nici nu e de mirare, deoarece sindicatele sunt instituții sponsorizate de stat. Izbucnirea și amplificarea protestului bugetarilor contrastează flagrant cu dansul pinguinului din Piața Victoriei – probabil cea mai mare victorie a sindicatelor. Un lucru de însemnătate capitală a rămas însă în umbră. Este vorba de (3) falimentul statului, de eșecul încercării de a crește prosperitatea socială prin mijloace politice, adică prin impozitare și acordare de privilegii. Văd că presa este avocatul greviștilor, dar un avocat a cărui pledoarie rămâne cramponată în sublinierea sărăciei actuale. Poate chiar mai rău decât atât, din pledoarie se poate înțelege că soluția problemei este reacordarea unor privilegii. Elementul fundamental, care încă lipsește din mentalitatea presei și a …

Citeşte în continuare

Fanteziile Consiliul Investitorilor Străini

Am citit cele 12 măsuri propuse de Consiliul Investitorilor Străini (CIS) pentru dezvoltarea României. Ce susține acest grup de bancheri și industriași nu are nimic de-a face cu prosperitatea socială, ci cu satisfacerea propriilor interese. Parafrazândul pe H. L. Mencken, proiectul este un exemplu fascinant de demagogie menită să inflameze imaginația copilărească a maselor, grație talentului său deosebit pentru nonsens. Hiba principală a acestui proiect este că așteaptă ca salvarea națiunii să vină de la stat. Adică este o pledoarie pentru mai multe cheltuieli publice, mai multe favoruri, mai multă distorsionare a pieței. Dacă ar fi trăit, Frederic Bastiat ar fi ridiculizat acest proiect așa cum a reușit magistral în Petiția fabricanților de lumânări. Pentru că pretențiile și predicțiile optimiste ale programului CIS reprezintă doar o parte a monedei – ceea ce se vede, ar spune Bastiat. Cealaltă față – care nu se vede – anume costul său de oportunitate, …

Citeşte în continuare

Alvaro Vargas Llosa, problema romilor și bunurile publice

E cam rușinos. Trebuie să treci Atlanticul pentru a gasi un autor care nimerește cât de cât cauzele problemei europene a romilor. În acest articol, dincolo de faptul că demască politica de epurare rasială la care recurge Sarkozy din motive politice meschine, Llosa arată că Franța este responsabilă într-o bună măsură pentru problemele cu care se confruntă. Protectionismul pe piața muncii și statul asistențial atrag și determină formarea unei “periferii sociale”. Are some Gypsies engaged in criminal activity? Certainly. Do some Roma cultural traits hamper their ability to assimilate? Most probably. Do they tend to cluster around camps where bad habits develop? Sometimes. But the United States, where there are no Gypsy ghettos, and Spain, where the Roma have assimilated reasonably well, indicate these are not insurmountable challenges. The expelled Gypsies are European citizens. Both Bulgarian and Romanian citizens belong to the European Union, and the few labor restrictions that …

Citeşte în continuare

Apocalipsa care stă să vină de la Apus

Lawrence Kotlikoff (Boston University) pune cărțile pe masă și arată de ce SUA se îndreaptă vertiginos spre faliment. Conform FMI, diferența dintre cheltuielile planificate de guvernul American și veniturile prognozate este uriașă, iar SUA are nevoie de o ajustare bugetară permanentă de 14% din PIB pentru a-și pune finanțele publice în ordine. Pentru a înțelege ce înseamnă 14 procente din Produsul Intern Brut, să spunem că veniturile federale totale se ridică acum la 14,9% din PIB. Deci FMI spune că lichidarea deficitului bugetar prin creșterea veniturilor necesită, pe șleau, dublarea imediată și permanentă a impozitelor pe venit, pe corporații, a taxelor federale și a cotizațiilor sociale. Și asta spune FMI. Congressional Budget Office spune ușor altceva, mai precis că situația este mai rea (deși creierul uman cu greu poate percepe ce poate fi mai rău de atât). Citiți aici raportul, e cu poze. Herb Stein, președintele Council of Economic Advisers …

Citeşte în continuare

Fondul Proprietatea, reforma proprietății și redistribuția

Din ciclul „Zâmbiți vă rog… uite autostradaaaaa!” se cuvine să vorbim azi despre „…uite reforma proprietățiiii!” Un bun articol publicat recent în presă despre istoria și situația actuală a fondului Proprietatea m-a convins să pun pe hârtie câteva reflecții despre un subiect niciodată abordat pe acest blog. Pentru mulți listarea la bursă a Fondului Proprietatea reprezintă un soi de epilog fericit al reformei proprietății. Această convingere este eronată. Să o luăm încetișor, mai de departe. Regimul proprietății este cel care face distincția între socialism și capitalism.Reforma proprietății este reforma cheie care trebuie întreprinsă pentru a trece de la un sistem la altul. Reforma proprietății presupune trecerea resurselor (a celor naturale și a bunurilor de capital) din proprietate publică în proprietate privată. Întrebarea cheie, deși oarecum tardivă astăzi, este cum să procedezi? Fără îndoială, retrocedarea este cea mai simplă metodă. Este totodată justă fără cusur. Dar ce te faci atunci când …

Citeşte în continuare

Argumentația judecătorului Ion Predescu și logica (economică)

Astăzi, după decizia de neconstituționalitate a reducerii pensiilor, judecătorul CCR Ion Predescu a susținut următoarele: Pensia este fenomen trecut, pentru munca trecuta, e altfel stabilita. Nu poti umbla tu pentru viitor la ea, cand e stabilita inainte. Daca haina are doua maneci, tu ii lasi numai una? Pentru viitor poti umbla, ca activ asta inseamna, dar la pensie este pentru cei 30 – 35 – 40 de ani de munca si corespunzator cotizatiilor de atunci. Dumneata poti sa treci peste faptul ca omul, timp de 30 de ani, a platit luna de luna cota de asigurare? Poti sa zici ‘nu ai platit si daca ai platit nu ma intereseaza?’. Omul a platit timp de peste 30 de ani si a pus acolo. Ca tu i-ai administrat prost este treaba ta Declarațiile domnului judecător arată tipul de gândire și considerațiile care au stat la baza deciziei CCR și îmi ridică mai …

Citeşte în continuare

Poate fi criza un pretext pentru restrângerea drepturilor individuale?

Astăzi am participat la dezbaterea organizată de Fundația Horia Rusu pe această temă, conferință integrată într-un proiect mai amplu prin care Fundația urmărește promovarea reformei constituționale. În acest sens, a adunat un grup de specialiști în drept – printre care prof.univ. dr. Daniel Barbu, prof. univ. dr. Gheorghe Piperea și prof. univ. dr. Simina Tănăsescu – ei fiind și principalii speakeri de azi. Din fericire dezbaterea chiar a fost o dezbatere, în sensul că mulți invitați și-au putut exprima opinia. Din moment ce am avut posibilitatea să vorbesc, am vorbit tranșant. M-am referit pe rând la importanța dreptului de proprietate, la modul în care politica distruge proprietatea privată și la problema invocării articolului 53 din Constituție. Vă redau pe scurt cele spuse. În primul rând, ce sunt drepturile? Drepturile individului/omului (dreptul de exprimare, dreptul de asociere etc.) deriva în esentă din dreptul de proprietate. „Nu doar că nu există drepturi …

Citeşte în continuare

Reforma monetară în 2 luni, 2 săptămâni și 2 zile

De ce este necesară reforma monetară? Pentru că actualul cadru instituțional monetar-bancar poartă o responsabilitate uriașă pentru criza pe care o traversăm, ca și pentru crizele trecute, așa cum am arătat. Numeroși economiști, inclusiv laureați ai premiului Nobel, au insistat pe importanța reformei monetare, demonstrând slăbiciunile instituțiilor existente – fie că vorbim de moneda de hârtie emisă în regim de monopol de către stat, fie că ne referim la activitatea bancară cu rezerve fracționare. Anul trecut Edward Prescott a afirmat la București importanța interzicerii practicii rezervelor fracționare; Milton Friedman și Maurice Allais au susținut același lucru. Friedrich Hayek a scris despre utopia centralizării monetare europene (e și asta o formă de unificare/”integrare”, într-adevăr) și a arătat beneficiile concurenței monetare; Anghel Rugină a tot vorbit despre acest lucru dar nu l-a ascultat nimeni etc. Din păcate, în iureșul dezbaterilor despre reforma statului am omis unul dintre cele mai importante elemente: separarea …

Citeşte în continuare

Trei erori majore ale stângii și ale dreptei

Money Illusion a scris două articole foarte bune despre erorile principalelor două curente politice. Am selectat trei dintre aceste erori. Eroarea dreptei Politica monetară este eroarea fatală a dreptei. În 1929 SUA au avut… surplus bugetar, excedent commercial, inflație zero, șomaj redus, impozite reduse. Taxele vamale erau un pic prea mari, dar nimeni nu-i perfect. Și acest regim a fost distrus de aceiași oameni care l-au construit; conservatorii. Stânga a pus Marea Depresiune pe seama modelului economic, nu a deflației. Apoi au început să dezmembreze acest model economic, ceea ce a întârziat revigorarea economiei cu 6 ani. Cred că politica monetară reprezintă într-adevăr călcâiul lui Ahile pentru susținătorii dreptei. Personalități remarcabile ca Milton Friedman sau James Buchanan sunt inconsecvenți prin faptul că susțin proprietatea privată și libera competiție în toate domeniile cu excepția celui monetar. Ideologii dreptei se pronunță împotriva monopolurilor dar până când vine vorba de producția de monedă. …

Citeşte în continuare

Obsesia “urgenței” și calea de ieșire din criză

Politicienii și analiștii economici tot repetă obsesiv că statul trebuie să facă rost de bani „acum” și că, fie tăierea de salarii cât de rea, tot mai strângi un ban așa. Că fără acordul cu FMI nu vor mai fi bani de nicio culoare pentru pensii. În paranteză fie spus, observați cum această poziție ridiculizează așa-zisa importanță a rezervelor valutare ale BNR – rezerve absolut derizorii, desigur, deoarece falimentul finanțelor publice ar duce la prăbușirea instantanee a băncilor (amintesc doar că 20% din creditul intern este credit guvernamental). Ce mai încoace și încolo, o fi bună și ideologia sau măcar teoria la ceva, dar acum practica ne omoară și guvernul trebuie să facă rost de bani. Nu e nicio altă cale. Obsesia asta cu „acum” și banii pe care guvernul nu i-ar avea în absența acordului cu FMI e greșită, o formă insidioasă de manipulare potrivit căreia am avea nevoie …

Citeşte în continuare

O criză a statului, o singură soluție

Criza pe care o traversăm este o criză a statului. Dacă nu ar fi așa, atunci nu ar afecta aproape toate statele. Iar dacă pentru economiile emergente există mereu scuza că guvernele acestora sunt prea inepte, atunci ce se poate spune despre guvernele economiilor dezvoltate, care au acumulat datorii mult mai mari decât au făcut-o primele? După ce proverbiala perioadă de 20 de ani s-a scurs, se cuvine să observăm că nu există neapărat stupid people ci, mai degrabă stupid institutions. Iar soluția este demolarea lor. Reforma este inevitabilă. Nu în sens istoric, ci în sens logic. An după an guvernele lumii, indiferent cine a fost la cârmă, au făcut ce au știut mai bine: au redistribuit avuția societății de la cei dedicați producției și acumulării de capital către cei asistați, privilegiați, subvenționați – numiți-i cum vreți. Au făcut așa în numele binelui comun. Ei bine, spune-i asta omului căruia …

Citeşte în continuare

Două reguli în politica fiscală

În tentativa de a limita puterea discreționară a statului de interveni în economie (vezi celebra dezbatere reguli versus discreție), economiștii au acordat atenție îndeobște regulilor în politica monetară, evitând domeniul bugetar. Dacă în domeniul monetar s-au propus o grămadă de reguli (regula țintirii inflației, a nivelului prețurilor, a cursului de schimb, a ratei dobânzii, a masei monetare – fiecare cu variante), în ceea ce privește îngrădirea autonomiei fiscale lucrurile stau mult mai prost. Unicele și totodată celebrele reguli bugetare derivă din criteriile prevăzute pentru aderarea la moneda unică europeană: • Deficit bugetar de maxim 3% din PIB • Datorie publică de maxim 60% din PIB Inspirat de cazul Georgiei, statul care a întreprins una din cele mai liberale reforme economice din ultima vreme și în care se încearcă încorporarea acestor reguli în Constituție, plus prevederea ca cheltuielile publice să nu depășească 30% din PIB, am mers mai departe (cu cât …

Citeşte în continuare

Reforma lui Pinochet și reforma lui Băsescu

Aud mulți „experți” care aseamănă programul de măsuri din România cu reforma lui Pinochet din Chile în anii 1970. De exemplu, Cristian Pârvulescu: “Romania este al doilea Chile. Daca analizam reformele lui Basescu si filosofia acestora realizam cat de periculos de asemanatoare sunt acestea cu cele orhestrate de dictatorul Augusto Pinochet in momentul in care a luat puterea in Chile.” În opinia mea, între reforma întreprinsă în Chile și programul convenit de România cu FMI e o diferență mare, mult prea mare pentru a justifica această comparație. Hai să vedem. Înainte de toate, să amintim un lucru trecut cu vederea de toată lumea. Programul economic al lui Pinochet a fost inspirat de Chicago Boys, adică de un grup de economiști asociați cu Școala Monetaristă al cărei epicentru era la University of Chicago, în frunte cu Milton Friedman – laureat al premiului Nobel. Programul din România este inspirat de… nobody, nefiind …

Citeşte în continuare

Duce reducerea cheltuielilor publice la recesiune? Lecţia oferită de sfârşitul WW II

Toată lumea este preocupată de disponibilizarea bugetarilor, disponibilizare ca va rămâne mai mult la stadiul de discuţie, cred, pentru motive pe care nu le enumăr acum. Altceva vreau să discut azi. Anume convingerea unora că disponibilizarea a 100 000 de oameni va duce la creşterea şomajului, la reducerea cererii agregate şi la agravarea recesiunii (în consecinţă, chiar a situaţiei bugetare). Aceasta este poziţia tipic keynesiană. S-ar putea să mai continue recesiunea în România, nu neg. La modul cum abordează guvernul problema restrângerii cheltuielilor publice (anapoda, aşa cum am explicat mai devreme) nu m-ar mira. Un lucru trebuie să fie însă clar: reducerea cheltuielilor publice nu duce în sine la recesiune, nu bagă economia în criză. Dacă România va rămâne în criză va fi în ciuda, nu din cauza reducerii cheltuielilor publice. Astăzi nu vreau să ofer o explicaţie teoretică. Întâmplător, am recitit un articol extraordinar scris de doi buni istorici …

Citeşte în continuare