25 May 2019
Home / Nevoia de reforme (page 3)

Nevoia de reforme

Salvați economia subterană!

Eliminarea economiei subterane este dezideratul care unește tot spectrul politic din România și cea mai discutată problemă economică a zilelor noastre. Evaziunea fiscală a devenit subiectul central în aproape orice talkshow, discuțiile privind diverse alte chestiuni ricoșează iremediabil către ea, iar soluțiile de bună guvernare – de la „microeconomia” alocării cheltuielilor în domeniul medical la „macroeconomia” deficitului bugetar – se împiedică inevitabil tot de această problemă. Menționez aici două exemple stridente, de ieri-alaltăieri: Gabriel Biriș spune că „din cauza evaziunii mor cu mult mai multi oameni si sunt distruse cu mult mai multe destine decat in urma omorurilor punctuale”; aproape simultan, Costi Rogozanu nu a găsit o replică mai bună la spectaculoasa înăsprire a fiscalității promovată de guvern decât aceea că „taxele mai trebuie să și crească”, singura problemă fiind aceea că aceste taxe nu lovesc tocmai în cine trebuie. Ei bine, când doi oameni cu orientări ideologice diferite (și …

Citeşte în continuare

Care “bunuri publice”? În România oamenii simpli construiesc infrastructură mai eficient decât statul

Un articol excelent publicat ieri ilustrează cu numeroase exemple cât de greșită este idea că, dacă statul s-ar da la o parte de la construcția de infrastructură, atunci societatea ar rămâne fără drumuri, poduri sau tuneluri. Meritul articolului este acela că vine cu exemple exclusiv din România, țara cu cele mai mari costuri de construcție a infrastructurii din Europa de Est și, pe alocuri, chiar din lume. Din păcate această risipă uriașă a banului public este posibilă deoarece cea mai mare parte a publicului crede că drumurile sau canalizarea reprezintă exemple de „bunuri publice” – în sensul că pot fi construite doar de stat, mediului privat lipsindu-i stimulentele pentru a concepe și realiza așa ceva. Și atunci ridică mâine și se predă statului, lăsându-se buzunărit prin impozite tot mai mari, sperând că poate-poate o să primească și ceva util în schimb. Ideologii guvernului, plătiți cu salarii grase din banii publicului …

Citeşte în continuare

Cât de ieftin va fi gazul de șist? Ghici ghicitoarea mea!

Am văzut cu surprindere că unii dintre cei mai atenți comentatori ai scenei politico-economice împărtășesc ideea că inițierea exploatării gazelor de șist va genera beneficii pentru populație sub forma scăderii prețului gazelor. Principalul beneficiu este clar: gaze ieftine care pot să alimenteze o economie în suferință. Este un beneficiu mult mai important decât cel adus de deja mult folositul exemplu al exploatării miniere. Gazele naturale ieftine produc efecte economice în cascadă și pe termen lung, nu ne limităm doar la redevențe. O mențiune este esențială, înainte de orice referire la prețul gazului în viitor: România produce în prezent gaz natural mai ieftin decât cel din import. Nu știu exact cât costă să-l extragă, dar Romgaz are profit considerabil la un preț de livrare de 2-3 ori mai mic decât cel de import, deci vă faceți o idee. Cu toate acestea, prețul achitat de consumatori (casnici, industriali, nu contează) este în …

Citeşte în continuare

Încă un motiv de stagnare: cheltuielile de cercetare în SUA merg în jos de 50 de ani

Un bun motiv pentru care lumea dezvoltată se îndreaptă spre o stagnare…sustenabilă. Graficul reprezintă cheltuielile de R&D în SUA, dar ceva îmi spune că situația e similară și în alte țări dezvoltate.   Există o explicație, sau mai multe, pentru diminuarea investiției în cercetare: reducerea competiției dintre firme. Aceasta din urmă o putem pune pe seama creșterii rolului patentelor și brevetelor sau a supra-reglementării mediului de afaceri. Ce rost are să inovezi când consumatorul e captiv, când intrarea pe piață este dificilă sau când marile profituri vin din tranzacțiile cu statul?

Citeşte în continuare

Salariile administrației publice și modelul de țară

Acest grafic este extras din proaspătul Raport al Consiliului fiscal și mi-a captat atenția datorită comentariului lui Florin Cîțu. El remarcă faptul că salariile din sectorul privat sunt considerabil sub cele din administrația publică, ceea ce nu justifică pretențiile funcționarilor care vor mai mulți bani. Remarca este justificată economic, chiar dacă nu poate fi susținută de cifre sau de acest grafic. Pe de o parte, nu poți să compari mere cu pere, așa cum observă Lucian Davidescu: în sectorul privat lucrează toate categoriile de salariați (din punct de vedere al calificării), în vreme ce administrația publică reprezintă o elită (după diplome, del puțin). Pe de altă parte, observația stă în picioare, după cum spuneam, deoarece nu putem descoperi valoarea muncii cuiva decât în condiții de piață. Faptul că angajații statului își semnează salarii mari nu dovedește că sunt mai productivi decât restul societății! Din contră aș zice, suntem complet în …

Citeşte în continuare

Dacă scad taxele moare statul. Să ne întristăm?

În ultimele zile s-a reluat discuția pe tema scăderii impozitelor. Totul a pornit de ideea unui partid politic, nici nu mai contează care, de a promite reducerea cotei unice la 12% pentru a câștiga voturi. E importantă această nuanță, pentru că atunci când respectivul partid a avut guvernarea, poziția sa era fix cea a contraopinenților de azi – evident, partidele de la putere! – care susțin că scăderea impozitării ar duce la creșterea deficitului bugetar, ne-ar pune în stare de război cu FMI și, mai departe, ne-ar duce de râpă. Pentru a înțelege lucrurile așa cum trebuie, să punem câteva întrebări elementare, în ordinea dificultății lor: Pe cine ar duce de râpă scăderea impozitelor? Pe societate în ansamblu evident că nu, din moment ce tocmai societatea plătește impozitele! Dar atunci pe cine? Pe stat. Asta e important de reținut, anume că statul este diferit de societate. Într-adevăr, presupunând că nu …

Citeşte în continuare

Marea degenerare

“Marea stagnare”, sintagma inventată de Tyler Cowen pentru a descrie vremurile sub care trăim, are un concurent important: “Marea degenerare” a lui Niall Ferguson. Mie îmi place pentru că sunt de părere că provocarea fundamentală pe care sper să o răzbim pentru a ne întoarce pe făgaşul prosperităţii şi coeziunii sociale nu este economică, ci culturală. Ţine de orientarea noastră ideologică, de valorile noastre morale. Sau de lipsa lor. Din ultima conferinţă a lui Ferguson: Question By Paul McCulley “The long run is a misleading guide to current affairs…in the long run we are all dead.” Are we in a liquidity trap, are we at a zero bound of interest rates and stuck at 8% unemployment? Keynes was a homosexual and had no intention of having children. We are NOT dead in the long run…our children are our progeny.   It is the economic ideals of Keynes that have gotten us …

Citeşte în continuare

Despre iniţiativa garantării depozitelor bancare prin Constituţie

Forţa Nouă propune garantarea depozitelor bancare prin Constituţie: Puse în faţa unor regimuri fiscale deja împovărătoare pentru economiile lor, a dificultăţilor în atragerea de venituri suplimentare şi a unor cheltuieli publice crescânde, statele europene încep să recurgă la încălcări ale proprietăţii private pentru a-şi acoperi, temporar, deficitele. Observăm, încă o dată, lipsa de respect a unui stat faţă de deţinerile în depozite aflate în bănci de pe teritoriul său, adică faţă de proprietatea individuală a deponenţilor din Cipru, cu atât mai mult cu cât a fost prezentată ca o “taxare”, şi nu ca o confiscare parțială. … F9 propune luarea în considerare în cadrul procesului de revizuire a Constituției modificarea art. 44 și a art. 135 din Constituție în sensul a)      Includerii în mod expres în obiectul proprietăţii private, garantate de Constituție, a depozitelor în bănci, indiferent de scadenţa depozitelor, a contribuţiilor la fonduri de pensii private (obligatorii sau facultative), …

Citeşte în continuare

Este sistemul bancar putred?

Când vorbim de “putreziciuni” în sistemul bancar lumea înţelege în general că sistemul bancar a dat credite proaste; că “activele toxice” sunt partea putredă a băncilor. Iată însă că Cristi Păun pune problema frontal, arătând că fragilitatea activităţii bancare vine nu în primul rând din proasta administrare a activelor, ci din posibilitatea amestecării depozitelor la vedere cu cele la termen (care nu ar trebui să reprezinte de fapt “depozite”): Capital: Ce este putred în fundamentele sistemului bancar actual? Cristian Păun: Foarte multe lucruri. Băncile sunt un sector cu privilegii enorme și nenaturale prin compa­rație cu alte sectoare (faliment dificil, refinanțare cu costuri derizorii, capitalizare redusă). În plus, au dreptul de a crea monedă, acordat de băncile centrale, care le permit să opereze cu rezervă fracționară. Adică să păstreze doar o mică parte (10%-15%) din depozitele la vedere în depozitele lor. Restul îl pot da cu credit, de câteva ori. Contractele …

Citeşte în continuare

Plafonarea indemnizaţiei conducerii companiilor de stat – sau cum se combat corupţia şi lenea cu glume

Guvernul a decis azi că va menţine pentru anul viitorul plafonul pentru indemnizaţiile aferente activităţii de conducere a companiilor de stat. În 2009, indemnizaţia unui membru în CA a fost stabilită la 1% din salariul unui secretar de stat, adică 48 de lei. Măsura luată de guvernul Boc a fost ridicolă, iar perpetuarea ei este penibilă. Dacă cineva îşi imaginează că cei chemaţi să gestioneze CFR sau TAROM se duc plini de elan muncitoresc la şedinţe (pentru care se mai şi pregătesc în prealabil), dezbat ore întregi până miroase a creier încins, iau o decizie care afectează vieţile a mii de oameni, după care ies să ia masa la McDonald’s, atunci trăieşte pe altă planetă. Dacă cineva crede că vreun corporatist, om de afaceri, vedetă media sau profesor are tot interesul să lucreze pentru rentabilitatea unor găuri negre atunci când indemnizaţia abia dacă îi acoperă banii de taxi până la …

Citeşte în continuare

De la parlament online la „fără parlament” şi înapoi la elita societăţii

Am scris astăzi despre propunerea de parlament online a lui Varujan Pambuccian. La momentul în care analiştii îşi exprimau pesimismul în legătură cu cheltuielile de funcţionare ale noului Parlament, mai numeros, domnul Pambuccian a venit cu propunerea interesantă ca parlamentarii să se reunească… în circumscripţiile lor şi să voteze online. În opinia mea argumentul este bun, însă pentru a fi consecvenţi ar trebui să cerem desfiinţarea completă a Parlamentului – aşa cum îl ştim: De exemplu, dacă tot ne pasă de economia de resurse şi de democraţia nelimitată, atunci ar trebui să observăm că informatizarea permite în prezent agregarea deciziilor politice la nivelul unui colectiv enorm, de sute de milioane de indivizi. Dacă reţeaua de socializare Facebook are aproape 1 miliard de utilizatori activi (lunar) atunci nu văd ce ne împiedică să extindem Parlamentul până la dimensiunea întregului corp electoral: 18 milioane votanţi. Dacă tot este să instituim un Parlament …

Citeşte în continuare

De ce nu există concurenţă politică?

Din mai multe motive, dar unul dintre ele este dificultatea enormă care stă în calea înfiinţării unui partid politic. Acest lucru mi-a fost readus recent în atenţie de un studiu, care prezintă comparativ cerinţele de înfiinţare a partidelor politice în ţările europene: După cum se poate lesne observa România este campioană la capitolul de pus beţe în roate înfiinţării partidelor. Noi şi ruşii. În opinia mea, cu consecinţe distructive în planul diversităţii politice. Ca o consecinţă neintenţionată, absenţa concurenţei determină pierderea interesului pentru politică şi absenteismul la vot. În ultimul articol postat pe ziare.com – Cheia insanatosirii politicii romanesti – lectii din economie – am scris, printre altele: Cred ca se impune o paralela cu economia. In economia de piata consumatorii nu sunt niciodata apatici. De ce? Simplu, fiindca producatorii sunt interesati de atragerea lor si depun toate eforturile pentru a veni cu produse noi sau pentru a-si imbunatati serviciile. …

Citeşte în continuare

Ce înseamnă să fii responsabil fiscal?

Ieri, Ionuţ Dumitru a declarat, referindu-se la eventualitatea reducerii TVA în 2013: Legea responsabilităţii fiscale obligă guvernul să facă ajustări. Dacă se reduce o taxă trebuie compensată cu o altă taxă Nu ştiu dacă aţi citit legea asta, însă principiul citat mai sus este suficient de suspect pentru ca să inserez aici un link către actul normativ. Acesta spune: Principiul responsabilității fiscale Guvernul are obligația de a conduce politica fiscal-bugetară în mod prudent și de a gestiona resursele și obligațiile bugetare, precum și riscurile fiscale de o manieră care să asigure sustenabilitatea poziției fiscale pe termen mediu și lung. S-a înţeles? Ce s-a înţeles? La cum sună această formulare cred că şi Ceauşescu conducea finanţele României cât se poate de responsabil. Ba chiar, având în vedere că a lăsat ţara fără datorii, putem spune că a condus-o mai responsabil decât toate guvernele de după 1989. Oare aşa să fie? Părerea …

Citeşte în continuare

Economia pe gard şi politica pe stadion

Vă invit să citiţi întreg articolul: Este bine. Economia aproape a iesit din criza si a intrat in inflatie, “gratie” unui an agricol prost, dar si politicii fiscale si monetare permisive. Guvernul a marit salariile bugetarilor, desi birocratia romaneasca este pe culmea ineficientei, iar banca centrala a refinantat bancile la o dobanda mica – real-negativa se vede acum. Programul privatizarilor companiilor de stat cu pierderi uriase este in stand by, statul asteptand, in continuare, investitori seriosi care sa-i dea bani in schimbul unui morman de fiare vechi. Un presedinte de bursa pleaca din tara suparat pe cei care i-au dat bani sa-i piarda, iar jumatate dintre angajati traiesc sub limita saraciei – zic sindicatele – semn ca procesul de convergenta cu Uniunea Europeana merge bine si vom ajunge din urma Germania cat ai zice “Esclmatobptlepl”. Si ca si cum toate aceste “realizari marete” nu ar fi fost de ajuns, in …

Citeşte în continuare