16 January 2019
Home / Nevoia de reforme (page 2)

Nevoia de reforme

Problema fiscală și Biserica. Mai scutiți-ne cu impozitele!

Ar trebui impozitată Biserica sau ar trebui să scăpăm și noi, restul, de impozite? Această întrebare ar trebui să ne-o punem ori de câte ori auzim voci care susțin că Biserica se bucură de privilegiul de a fi tratată diferit față de restul societății de către autoritățile fiscale. În opinia celor care susțin egalitatea de tratament în sensul extinderii impozitării asupra Bisericii, scutirea de impozit este un privilegiu; invers, plata impozitelor este, dincolo de relevanța ei economică, o obligație civică-morală. Ceea ce naște câteva întrebări fundamentale: Este impozitarea o obligație care decurge dintr-un contract social de la care nu ne putem abate fără să punem în pericol însăși existența societății? Este impozitarea mecanismul instituțional esențial prin care se țese coeziunea socială, joacă impozitarea un rol fundamental pentră clădirea prosperității? Referitor la prima întrebare, probabil nu există ficțiune mai mare în domeniul socio-politic decât celebrul contract al lui Rousseau, de care …

Citeşte în continuare

Care alegeri democratice, România are o democrație mai proastă decât Botswana!

Știm cu toții cât de prost funcționează democrația în România, dar parcă uneori ne trebuie o comparație internațională ca să realizăm deplin în ce hal sunt instituțiile noastre. Conform clasamentului Democracy Index 2013, realizat de The Economist Intelligence Unit România este lanterna roșie a Europei la calitatea proceselor democratice. Țara noastră este inclusă în grupa țărilor cu democrație defectuoasă (flawed democracy) și se află pe locul 60 în lume, la egalitate cu Peru și în urma tuturor țărilor europene. Bulgaria se află în fața noastră pe locul 53, Ungaria pe 49, Polonia pe 44. Cehia este singura țară fost-comunistă care este considerată democrație deplină (full democracy) și ocupă locul 21 în clasament. Mai jos aveți un grafic cu punctajul primit de diverse state. Șocant (vorba vine) este nu doar că România are cea mai mică notă dintre democrațiile europene, ci și că anumite state, cum să vi le definesc… gen …

Citeşte în continuare

E-learning, e-government, e-șpagă

Cristian Sima cu o lungă spovedanie despre modul în care statul oferă bunuri publice, pardon, fură banii cetățenilor în combinație cu marile companii din IT: “In 2012 a aparut inclusiv un ghid al mitei in afara USA, ca toti sa stie ce pot si ce nu pot face pentru a nu ajunge sa fie anchetati de SEC(reglementatorul pietei bursiere americane) sau de vreun procuror american…. Asa au aparut revinzatorii romani de IT, care participau la licitatii cu produsele multinationalelor americane. Revinzatorii nu erau altceva decit arhitectii sistemului de spagi, care faceau multinationalele sa-si vinda produsele cit mai bine dar care le si protejau, in acelasi timp, de orice acuzatie de tentativa de coruptie… MEN organiza o licitatie pentru achizitia in scolile de stat a unei mari cantitati de material informatic si soft. MEN avea un buget de, sa zicem, 100 de milioane de euro. De obicei, nu ministerul descoperea ce …

Citeşte în continuare

Varujan Pambuccian: sistemul nu va fi abandonat decât prin colaps

De pe Facebook, reprodus integral, cu excepția pozei: “N-am mai scris nimic în serialul „Amintiri din viitor” de pe blog, cam de mult. Recunosc că îmi este greu să scriu despre lucruri pe care l-am asimilat și mi se pare mult mai interesant să învăț lucruri noi. De-aia nu scriu cărți sau articole dar îmi place enorm să predau. Când predai înveți mereu ceva nou. Ok… Asta a fost justificarea lenii mele de a scrie. În vara lui 2008 spuneam că lumea va intra într-o depresie economică de lungă durată al cărei minim îl prevedeam undeva între 2016 și 2017. A râs de mine mai toată lumea, asta fac mulți și acum și am auzit de atunci mereu și mai ales în preajma alegerilor din marile economii ale lumii cum țara respectivă tocmai iese din recesiune. Nu numai că lucrul acesta nu s-a întâmplat, dar economiile majore au mers din …

Citeşte în continuare

Președintele este gol! Un mare motiv pentru demisia lui Traian Băsescu

În vreme ce simpatizanții și criticii președintelui Băsescu continuă disputa aprinsă cu privire la scandalul de corupție din jurul acestuia, veritabilul motiv pentru care președintele ar trebui să demisioneze este trecut sub tăcere. Cum o imagine face mai mult decât o mie de cuvinte, opozanții lui Traian Băsescu sunt stimulați să ațâțe opinia publică împotriva președintelui cu filmulețe înregistrate cu camera ascunsă; partizanii acestuia, în lipsă de poze sau filmulețe, au o filozofie întreagă: președintele nu este vinovat pentru că nu există probe în acest sens; în plus, el este un erou tocmai pentru că nu își dă demisia și și-a sacrificat fratele de dragul justiției. Ambele tabere omit un lucru esențial. Problema lui Traian Băsescu nu ține de vinovăția sau nevinovăția lui în cazul de trafic de influență pentru care a fost arestat fratele său. Marea problemă a lui Traian Băsescu ține de răspunderea politică. Dacă toată această situație …

Citeşte în continuare

Poșta Română – sau cum socialismul o ia turbo

Sper că nu ați uitat de scandalul de la Poșta Română, unde directoarea serviciului juridic și fericita posesoare a unei parașute de aur în valoare de 60 000 euro și-a încheiat contractul. Vi se pare normal ca un director la stat să primească atâția bani? Pentru contribuția adusă unei companii falimentare care are datorii de 56 milioane euro la stat?! Octavian Bădescu, fostul manager privat al diviziei de curierat rapid al Poștei, explică pe blogul personal cum funcționează sistemul: In cazul de fata, simplu: Compania de stat (proprietatea noastra) pierde bani. Se imprumuta la banci. Cand nu mai are cu ce gaja creditele se merge la guvern si se solicita taierea datoriilor/conversie, pentru ca bilantul sa arate mai bine si sa se poata imprumuta in continuare. Dar e o problema, miscarea asta s-ar numi „ajutor de stat” si nu ne lasa UE. Cu o exceptie – compania sa se afle …

Citeşte în continuare

Marea pălăvrăgeală din micul program liberal

Ați văzut programul economic lansat de PNL? Conține tot ce doriți, de la scăderi de impozite la creșterea salariului minim, de la stimularea profesiilor liberale la reluarea creditării. Mai lipsește doar creșterea pensiilor și ar fi un program rotund. Glumesc. Programul prezentat vineri m-a surprins, vă spun sincer. Deși bănuiesc că atât electoratul acestui partid cât mai ales nehotărâții (50% din populație) au alte așteptări, lor li se propune un program de un populism plicticos, care nu se diferențiază ca stil și abordare de programele politice care se vântură frecvent în spațiul public. Sper să nu se supere prea tare pe mine Lucian Isar, care a contribuit la scrierea acestuia, dar în general ideile prezentate mi se pare inconsistente și uneori chiar confuze sau greșite. Impresia este că textul a fost scris în grabă, ca și cum ar fi fost finanțat din fonduri europene sau de parcă cineva avea de …

Citeşte în continuare

De ziua Europei sărbătorim sărăcia

Nu vreau să fiu stricător de voie bună sau spărgător de petreceri, dar pur și simplu nu mă pot abține, vorba lui Cristoph Waltz. Ce sărbătorim noi azi? Ziua Victoriei? Ziua Europei? Dar ce ziceți de ziua victoriei împotriva integrării europene? Nu merită să celebrăm faptul că de 20 de ani reușim să ne menținem la jumătatea clasamentului PIB/locuitor din Europa? Ce, nu vi se pare că merită să desfacem șampania? Vi se pare că e o contra-performanță? Dar ce sperați? Să depășim decalajul care ne separă de Occident și să trăim ca nemții?   Oameni buni, dacă vrem să trăim ca nemții atunci trebuie să muncim ca nemții. Iar pentru asta este necesar să avem instituții ca nemții. Iar pentru asta e nevoie să avem politicieni ca nemții. După Al Doilea Război Mondial Germania a renăscut pentru că a avut șansa să fie condusă de oameni care au înțeles …

Citeşte în continuare

Ce-ar fi dacă industria muzicală ar fi reglementată precum politica?

Că tot suntem în an electoral, anunț de pe acum că voi vota cu partidul sau candidatul care se va lupta pentru dreptul meu de a… nu vota cu el. Adică pentru spargerea cartelului inter-partinic actual, pentru desființarea simulacrului de competiție electorală, mai gălăgioasă și plictisitoare decât un blat la fotbal. M-am săturat să tot fiu chemat la o miuță “Dă-mi-o ie, na-ți-o ție”, fiindcă votul meu “contează” (vezi să nu… ). Așa-zisa competiție electorală la care suntem invitați să alegem nu este de fapt o competiție, ci o ședință de partid de pe vremuri, cu lista stabilită de tovarăși (cei care de 20 de ani sunt în politică + copiii, nepoții sau servitorii lor, chipurile “noua generație”). Cu toții au interesul să se schimbe guvernarea, dar fără să se modifice nimic. De ce? Am explicat în urmă cu 2 ani: Pentru a înțelege acest lucru este necesar să plecăm …

Citeşte în continuare

Viata lui Pi: cum să trăiești cu Rusia în aceeași barcă dacă ești dependent de gaze

Cea mai bună descriere a relației UE-Rusia a făcut-o un economist canadian, care a comparat-o cu filmul “Viața lui Pi”, unde un om este sortit să plutească în derivă pe mare într-o barcă alături de un tigru. Cam așa stau lucrurile: atât UE cât și Rusia au mari ambiții politice și o nestăvilită dorință de expansiune teritorială – chiar dacă în cazul Rusiei mass-media clientelară din Occident o numește “imperialism”, iar în cazul UE se poartă eticheta corectă politic de “extindere” sau “lărgire”. V-am spus în 2011 că viața UE depinde de extindere. UE este o combinație de state mai mult sau mai aproape falimentare, care au practicat redistribuția avuției prin taxare și expansiunea creditului până când limitele politice ale acesteia au cam fost atinse. Problema principală a UE este că nu prea mai are pe cine să impoziteze pentru a acoperi cheltuielile imense pe care și le-a asumat deja. …

Citeşte în continuare

Creditul guvernamental a atins cel mai mare nivel relativ de după criză

Dovadă că guvernul a strâns cureaua altora și în 2013 este ponderea creditului guvernamental în creditul total. Aceasta a ajuns în luna noiembrie la nivelul de 26,1%, cel mai mare nivel de vreun deceniu și jumătate. Acest lucru arată că în vreme că sectorul privat a făcut economii mult mai însemnate decât statul, rambursându-și o parte din datoriile contractate anterior, statul a fost mai leneș. La 30 noiembrie 2013, creditul neguvernamental a înregistrat o reducere de 4,1 la sută (-5,8 la sută în termeni reali) faţă de 30 noiembrie 2012, în vreme ce creditul guvernamental a înregistrat o scădere de doar 0,7 la sută (-2,5 la sută în termeni reali).  Este păcat că cea mai ineficientă organizație din România continuă să o boierească pe spinarea mediului de afaceri care taie din cheltuieli și se restructurează… Rămâne valabilă afirmația guvernatorului BNR:   [layout show=”1″]

Citeşte în continuare

Polonia și restul lumii

Iar a comparat primul-ministru România cu Polonia. Eu nu știu cine l-o fi sfătuit să facă această comparație, că de câteva săptămâni tot aud cum România a ajuns tigrul Europei de Est care acușica sare și prinde de coadă Polonia. N-ar fi rău, dar având în vedere economia noastră meteo-dependentă, ar trebui să plouă bine vreun deceniu iar la ei să fie secetă ca să reducem decalajul dintre noi și polonezi. Oameni buni, Polonia a organizat în 2012 un Campionat european de fotbal. A avut cea mai bună ocazie din lume pentru a risipi bani și a face investiții proaste, la fel cum au făcut chinezii, grecii și alte guverne cu prilejul diverselor campionate sau jocuri olimpice. Ei bine, au investit și ei în stadioane, dar mai cu măsură. Vă dați seama ce se întâmpla dacă România organiza așa un eveniment, vă dați seama cât se fura? Despre asta vorbim. Polonezii …

Citeşte în continuare

Jeffrey Sachs: economia nu are nevoie de stimularea consumului, ci de investiții

Unul dintre cei mai cunoscuți economiști contemporani, Jeffrey Sachs (Columbia University) ia poziție împotriva duetului Summers-Krugman și a ideii acestora că economia are nevoie de o rată negativă a dobânzii și de mai multă inflație pentru a crește. Am criticat această opinie în Goana după dobândă negativă în epoca raționalității descrescânde. Acum este amuzant să văd că cei doi economiști sunt contrați de un confrate de stânga, care a devenit celebru prin politicile intervenționiste și asistențiale pe care le-a promovat în lumea a treia. Doar că nici măcar Jeffrey Sachs nu mai rabdă ideile năstrușnice ale lui Krugman și Summers și îi arde la temelie: Este foarte frustrant să-l văd pe Paul Krugman cum scrie din nou despre stagnarea economică în care ne aflăm, examinând problema atât de superficial încât politicile sale preferate de stimulare nu vor rezolva nimic. Bineînțeles, este și mai rău să aud același lucru de la …

Citeşte în continuare

De la comuna primitivă a gândirii economice la comuna Pungești: absența proprietății private naște monștri

Să recapitulăm. Atât timp cât locuim pe o planetă cu resurse limitate, avem nevoie de criterii pentru alocarea acestora. Unul dintre ele poate fi “primul venit – primul servit”, dar acesta este mai degrabă o rețetă pentru agresiune și război perpetuu între oameni. Un altul poate fi „de la fiecare după puteri fiecăruia după nevoi”, dar dacă stăm și ne gândim sau examinăm istoria vedem că el reprezintă doar o variantă mai doctă a primului criteriu: socialismul nu previne cu adevărat conflictul între indivizi, doar mutilează libertatea majorității de a pretinde accesul la resurse acordând simultan acest drept unui grup restrâns. Alternativ, putem folosi dreptul de proprietate privată și schimbul voluntar (care este doar o expresie a acestui drept). Proprietatea privată constituie baza cooperării sociale și este esențială pentru dezvoltarea economică. Puține lucruri pot fi afirmate cu mai multă tărie decât ideea că respectul pentru proprietatea privată este sinonim cu …

Citeşte în continuare

Taxe, pentru ce?

În caz că ați ratat articolul publicat pe Contributors: “The democracy will cease to exist when you take away from those who are willing to work and give to those who would not. To compel a man to furnish funds for the propagation of ideas he disbelieves and abhors is sinful and tyrannical.” (Thomas Jefferson)  “Some experts have declared that it is necessary to tax the people until it hurts. I disagree with these sadists. (Ludwig von Mises)”  Înainte de a da curs ofertei de nerefuzat a economiștilor care ne îmbie cu măriri de impozite, ar trebui să ne punem două întrebări: (1) care este rolul statului? și (2) cât de eficient este statul? Pentru simplificarea problemei ar trebui să ne punem aceste întrebări în contextul ideologic dominant și referitor la cazul României. Conform înțelepciunii convenționale rolul statului este acela de a furniza bunuri publice, adică acele bunuri care nu …

Citeşte în continuare