15 July 2020
Home / Liberalism

Liberalism

Libera imigrație, aproape o asimilare forțată?

Liberalul este umanist. Își dorește ca instituțiile sociale să permită dezvoltarea și afirmarea individului, înțelegând că doar prin respectarea proprietății private se creează condiții propice pentru o civilizație înfloritoare și pentru creșterea prosperității generale. De aceea liberalul promovează toleranța și comerțul neîngrădit, opunându-se cenzurii și oricăror forme de asuprire și exploatare. Din această perspectivă, dreptul la liberă migrație pare de la sine înțeles. Apreciem libera migrație deoarece, cumva, o opunem lagărului și politicilor totalitare. Dar oare chiar așa stau lucrurile sau mai încap nuanțe, elemente de care trebuie să ținem cont pentru a emite o judecată rezonabilă pe problema imigrației contemporane? Concret, aprobăm politica UE în domeniul imigrației sau simpatizăm mai degrabă cu reacția Ungariei care a ridicat un gard împotriva imigranților? Observația fundamentală care, cred, merită făcută, este aceea că există o diferență între libertatea comerțului și libertatea de mișcare a oamenilor: diferența constă în aceea că oamenii poartă …

Citeşte în continuare

#Unițisalvăm suveranitatea consumatorului

Vă place dreptul la vot? Vă enervează atunci când cineva vă împiedică să decideți singuri persoana care să vă reprezinte interesele? Vă supără manipulările, propaganda, minciuna prin care unii ajung să câștige alegerile? Vă scârbește falsificarea alegerilor prin cumpărarea de voturi sau prin introducerea de voturi false? Atunci ar trebui să vă simțiți deranjați și de faptul că libertatea economică (nu doar cea politică) este amputată serios în România.  Ar trebui să protestați, nu să aplaudați, atunci când statul decide în locul vostru ce anume trebuie să producă economia. Ludwig von Mises a explicat foarte bine:  “Consumatorii, nu întreprinzătorii, determină direcția și volumul producției. Într-o economie de piață consumatorii sunt suverani: ei conduc iar întreprinzătorii trebuie să se pună în serviciul lor… Se poate spune că economia de piață reprezintă o democrație a consumatorilor, deoarece ea organizează în fiecare zi un referendum cu privire la preferințele consumatorilor. Buletinul de vot …

Citeşte în continuare

Astăzi nu alegem “cel mai important om în stat”, ci primul servitor al țării

“Cel mai important om în stat”. O formulă rămasă celebră din timpul comunismului, când Ceaușescu era considerat “cel mai iubit fiu al poporului”. Această exprimare, ca și altele asemănătoare (Obama e considerat cel mai puternic om din lume) arată cât de servilă a ajuns mass-media contemporană și cât de mult s-a stricat mentalitatea colectivă. Ni se spune că astăzi suntem cetățeni (de parcă ieri nu am fost) și, mai interesant, că astăzi deținem puterea și putem decide cine va conduce România. Aproape rămâi fără reacție în fața acestor clișee care, prin simplitatea naivă a populismului emanat, arată de fapt că oamenii sunt în general sub conducători, în loc să fie călare pe ei. Deși exact așa ar trebui să stea lucrurile. Câtă vreme oamenii de rând plătesc impozite și din buzunarul lor întrețin aparatul politic și achită nota de plată a măsurilor luate de politicieni, ei ar trebui să aibă …

Citeşte în continuare

Tentația centralismului: de câte ori găsim cuvântul “plan” în programele candidaților?

Românii au o mentalitate paternalistă, așteaptă să facă statul ceva pentru ei. Și chiar dacă unii (puțini) ar vrea ca statul să facă un singur lucru, anume să se dea la o parte din calea lor, majoritatea vor să primească o pleașcă de la guvern. Este foarte greu ca un partid politic sau un candidat la Cotroceni să-și cenzureze tentația de a livra publicului ceea ce acesta vrea să audă: promisiuni despre cum statul va construi țara de la est la vest, despre macarale care râd în soare, despre milioanele de slujbe care vor fi create, despre câinii cu covrigi în coadă. Din acest motiv, spun mulți, cel mai adesea nici nu contează cine câștigă, deoarece toți vor face aceeași politică de stânga (doar Critic Atac o consideră fascistă, dar este același lucru!) Totuși, există vreo deosebire ideologică între candidați, măcar acum, în faza de programe – dacă nu ulterior, …

Citeşte în continuare

Religiozitatea și strategiile politice

Harta arată cât la sută din populația țărilor UE răspunde pozitiv la întrebarea “Credeți în Dumnezeu?”. Mă gândesc la legătura dintre religiozitatea poporului român (vizibilă chiar în timp ce scriu aceste rânduri) și strategiile politice. Categoric, în România, cine opune politica Bisericii comite o gafă, cine încearcă să le combine e isteț. Pentru că nu poți să faci politică ignorând sau contrazicând tradiția. Din păcate doar stânga populistă a realizat acest lucru, profitând și de statutul cvasi-bugetar al Bisericii. Filosofia asistențialistă rimează cu paternalismul românilor, el însuși asociat cu credința în autoritatea divină. Dar dreapta, ce a împiedicat dreapta să exploateze filonul religios al poporului român? De ce nu a pus accent pe cultivarea virtuților creștine – de ce a făcut în schimb totul pentru a submina acest demers, umplându-și rândurile de pușcăriabili și de persoane corupte? De ce nu a încercat dreapta să promoveze exemplul Bisericii și al comunităților …

Citeşte în continuare

Marea pălăvrăgeală din micul program liberal

Ați văzut programul economic lansat de PNL? Conține tot ce doriți, de la scăderi de impozite la creșterea salariului minim, de la stimularea profesiilor liberale la reluarea creditării. Mai lipsește doar creșterea pensiilor și ar fi un program rotund. Glumesc. Programul prezentat vineri m-a surprins, vă spun sincer. Deși bănuiesc că atât electoratul acestui partid cât mai ales nehotărâții (50% din populație) au alte așteptări, lor li se propune un program de un populism plicticos, care nu se diferențiază ca stil și abordare de programele politice care se vântură frecvent în spațiul public. Sper să nu se supere prea tare pe mine Lucian Isar, care a contribuit la scrierea acestuia, dar în general ideile prezentate mi se pare inconsistente și uneori chiar confuze sau greșite. Impresia este că textul a fost scris în grabă, ca și cum ar fi fost finanțat din fonduri europene sau de parcă cineva avea de …

Citeşte în continuare

Cu așa prieteni (ideologici) nu mai am nevoie de dușmani

Așa cum am mai avertizat, există riscul compromiterii liberalismului/libertarianismului, atât cât există el în România. Pentru aceia dintre dumneavoastră care cred că, la o adică, Robespierre putea fi un liberal, nu un dictator – adică un politician luminat care să instaureze un regim de libertate și proprietate, nu un criminal care să instituie egalitatea prin genocid și fraternitatea prin incendierea bisericilor – ei bine, pentru dumneavoastră există un Robespierre bun. Cum ar veni, rău dar bun. Ce ne anunță el? Azi începem lupta: pentru ca viața unui om e limitata. N-am timp sa aștept inca 20 de ani, poate o fi mai bine in România. Așa ca mă grăbesc. Si daca n-am cu cine sa votez, o sa fac eu sa fie România cum îmi place mie. Acum ceva vreme criticam un mesaj al primului-ministru care, vorbind despre alt subiect, o făcea cu un “duh” asemănător: Azi, dacă vrem să confiscăm …

Citeşte în continuare

Socialiștii sunt non-economiști și atei. Impresii după marea dezbatere

Dezbaterea Capitalism – Socialism a fost o reușită, probabil cel mai frumos eveniment pe care l-am organizat vreodată la Centrul Rothbard. Chiar dacă am plecat, așa cum preconiza din start Vasile Ernu, fiecare cu ideile cu care am venit, totuși ciocnirea frontală de idei a fost atât de puternică încât cuvantul speechless cred că poate caracteriza bine câteva momente în care s-au aflat pe rând, atât reprezentanții liberalismului cât și ai capitalismului. Un rezumat foarte succint dar pertinent al evenimentului a fost scris de Daniel Secară pe blogul SOLIB. Părerea mea este următoarea: Mi s-a dovedit încă o dată că socialiștilor nu le place economia, nu o consideră o știință și nu apreciază argumentele teoriei economice. Să confirme Dan Șelaru! Ignorarea economiei de către socialiști este o problemă congenitală, reclamată ca atare de Ludwig von Mises la vremea lui.  De asta cred că economia ca știință e o armă extrem …

Citeşte în continuare

Liberalismul de cancan

Azi mi-am spus părerea despre avântul pe care l-a luat discursul violent-revoluţionar împotriva statului: Nu stiu sigur daca somnul natiunii naste monstri, dar etatismul practicat cu inversunare ajunge sa dea nastere la nemultumiri latente care pot infirma oricand proverbiala observatie ca mamaliga nu explodeaza niciodata. Bunaoara, in ultima vreme observ in blogosfera un apetit in crestere pentru autorii si scrierile care combat agresiv, aproape violent, ideile si politicile colectiviste care au continuat sa sugrume dezvoltarea Romaniei dupa caderea regimului communist in 1989. Cresterea virulentei nemultumirilor este de inteles; intensificarea protestului impotriva impozitelor si saraciei pe care o genereaza alocarea politica a resurselor era usor de anticipat. Majoritatea intreprinzatorilor mici sunt haituiti pur si simplu de agentiile guvernamentale puse sa storca biruri mai mari de la an la an; spiritele virtuoase si caracterele adevarate sunt sufocate de ascensiunea “animalului politic” corupt; libertatea cetateanului simplu este permanent evaluata, controlata, inspectata si, inevitabil, …

Citeşte în continuare

Economia pe gard şi politica pe stadion

Vă invit să citiţi întreg articolul: Este bine. Economia aproape a iesit din criza si a intrat in inflatie, “gratie” unui an agricol prost, dar si politicii fiscale si monetare permisive. Guvernul a marit salariile bugetarilor, desi birocratia romaneasca este pe culmea ineficientei, iar banca centrala a refinantat bancile la o dobanda mica – real-negativa se vede acum. Programul privatizarilor companiilor de stat cu pierderi uriase este in stand by, statul asteptand, in continuare, investitori seriosi care sa-i dea bani in schimbul unui morman de fiare vechi. Un presedinte de bursa pleaca din tara suparat pe cei care i-au dat bani sa-i piarda, iar jumatate dintre angajati traiesc sub limita saraciei – zic sindicatele – semn ca procesul de convergenta cu Uniunea Europeana merge bine si vom ajunge din urma Germania cat ai zice “Esclmatobptlepl”. Si ca si cum toate aceste “realizari marete” nu ar fi fost de ajuns, in …

Citeşte în continuare

Tot despre referendum: ce putem face și ce nu pe proprietatea noastră? Replică lui Florin Cîțu

Am primit numeroase comentarii, majoritatea critice, la postarea deciziei prin care o companie condiționa intrarea angajaților în unitate de participarea la referendum. Florin Cîțu și-a exprimat pe blog dezacordul cu mine în această problemă. Hai să explic mai bine cum stă treaba. În primul rând, rog să se observe că articolul postat de mine este genul de ilustrare “Așa nu”, prin care atrag atenția asupra unor practice nesănătoase. Să fie clar: nu sunt de acord cu decizia companiei în cauză, dar nu fiindcă mi se pare aberantă sau ilegală, ci pentru că reprezintă, în opinia mea, un exemplu de folosire fără discerământ a proprietății private. În al doilea rând, doresc să separ tratarea juridică a problemei de tratarea filozofico-economică. Nu știu exact cum stau lucrurile din punctul de vedere al legislației muncii, dacă decizia în cauză încalcă legislația sau nu, dar mi se pare prea puțin important – nu din …

Citeşte în continuare

Calvin Coolidge despre taxe

Via EconLog. Calvin Coolidge a fost președintele SUA, 1923-1929. O parte din transcript ar merge foart bine ca manifest contemporan pentru Ziua libertății fiscale. Cum s-a mai schimbat lumea… Taxes take from everyone a part of his earnings and force everyone to work for a certain part of his time for the government. When we come to realize that the yearly expenses of the governments of this country…the stupendous sum of about 7 billion, 500 million dollars… Such a sum is difficult to comprehend. It represents all the pay of five million wage earners receiving five dollars a day, working 300 days in the year. If the government should add 100 million dollars of expense, it would represent four days more work of these wage earners. These are some of the reasons why I want to cut down public expense. I want the people of America to be able to …

Citeşte în continuare