7 April 2020
Home / Legea salarizării

Legea salarizării

Este cazul să crească salariile bugetarilor?

Întoarcerea Codului fiscal la Parlament are drept motiv și faptul că Guvernul Ponta se află în faza de declanșare a unor măsuri de creștere a cheltuielilor publice care amenință să dea peste cap bunul mers al economiei. Astăzi ne referim la creșterea salariilor. Aparent, bugetarii au fost Cenușăreasa perioadei post-criză. Din 2008 până în prezent salariul mediu brut pe economie a crescut cu 52%. Statistica arată însă că în domeniul bugetar salariile au avut o evoluție mult mai lentă. Personalul din învățământ, de pildă, a câștigat în luna mai din 2015 mai puțini bani decât în ianuarie 2008, în vreme ce salariile din administrația publică au sporit cu 6%. Mai mult decât atât, așa cum arată detaliat Lucian Croitoru, salariile reale din domeniul bugetar, inclusiv cele din administrația publică se situează sub nivelul atins în 2008; practic, creșterea prețurilor a fost mai rapidă decât creșterea salariilor (cum ziceam, în învățământ …

Citeşte în continuare

Este preşedintele primul dintre bugetari?

Conform legii de salarizare a bugetarilor, Preşedintele României va avea cel mai mare coeficient de salarizare, stabilit la echivalentul a 12 salarii minime. Nu s-a explicat de ce grila de salarizare trebuie să se încheie (în partea superioară) cu preşedintele; e drept, nici nu am observat pe cineva care să întrebe asta. Să recunoaştem că, în absenţa pieţei, nu prea dispunem de indicii care să ne arate salariul “just” al preşedintelui, al doctorului sau al magistratului. S-ar părea că rămânem strict pe tărâmul speculaţiilor şi al preferinţelor subiective. Totuşi, la o privire mai atentă descoperim diferenţe notabile între statutul medicului, de exemplu, şi cel al preşedintelui, diferenţe care ne luminează puţin calea prin labirintul haotic al veniturilor bugetarilor. Am în vedere faptul că, atât timp cât există o piaţă a serviciilor de sănătate, există şi salarii de piaţă pentru doctori. Acestea sunt cel mai bun ghid de care dispunem pentru …

Citeşte în continuare

Raţia de salariu nu mai mulţumeşte pe nimeni

După cum anticipam într-un articol postat în luna mai, legea unică a salarizării a ajuns o sursă uriaşă de belele. Susţineam atunci, ceea ce a devenit evident acum, că legea salarizării unice nu are nicio legătură cu justiţia socială. Mostră de gândire socialistă, echivalând cu planificarea centrală a salariilor unor categorii profesionale diverse, legea a reuşit să învrăjbească pe toată lumea, azvârlind România într-un adevărat ocean de nemulţumire socială. Mă bucur însă că sindicatele au căpătat în sfârşit ceea ce merită. La început, toată lumea era pe culmile extazului, visând fericită cum raţionalizarea salariilor îl va face pe fiecare mai “dulău” decât vecinul “căţel”. Acum, când legea e aproape gata, unii au început să caute justificări penibile de genul “Ştiţi, legea nu poate să mulţumească pe fiecare” etc. E chiar aşa de greu de înţeles că nu din puţul gândirii birocraţiei guvernamentale poate veni soluţia la multele probleme economice şi …

Citeşte în continuare

Bugetarilor li se pregăteşte raţia de salariu

Legea salarizării unice a este soluţia cu care guvernul încearcă să împace diferitele categorii profesionale unite sub pălăria bugetului public. Este considerată soluţia supremă care va pune capăt pretenţiilor nesfârşite ale profesorilor, medicilor, poliţiştilor etc. Dar cum de am ajuns aici? Totul începe de la convingerea majorităţii că iniţiativa privată nu poate furniza satisfăcător anumite bunuri – aşa-zisele bunuri publice. Aceasta este o idee foarte dubioasă – în ciuda faptului că unii economişti, precum J. Stiglitz, au devenit „notorious” (altiminteri nu pot să le spun) până la Nobel filozofând pe marginea ei. Dar să trecem peste. Să zicem că educaţia sau securitatea nu o putem cumpăra pe piaţă, precum pâinea sau maşina. Să acceptăm arguendo că aceste bunuri pot fi oferite doar în mod colectiv, de către autoritatea publică. Aşa stând lucrurile, situaţia nu este tocmai roz. Pentru că există felurite bunuri publice, drept pentru care există o varietate de …

Citeşte în continuare