22 March 2019
Home / Lectia de economie

Lectia de economie

Cine este mai important, un medic sau un procuror?

Aceasta este întrebarea de baraj care mustește din frustrările bugetarilor nemulțumiți de salariul primit. Cu variațiile de rigoare: ar trebui să câștige mai mult un profesor sau un judecător? O casieră de la metrou sau un actor de teatru? Etc. Dar știți ce? Întrebarea este esențială nu pentru că arată adânca întristare și ciuda care se nasc în sufletul celor nedreptățiți de politicienii români, ci pentru că lovește fix în călcâiul lui Ahile al oricărui stat. Guvernul – orice guvern de pe planetă – habar nu are cum să răspundă la această întrebare. De fapt, acesteia nu i se poate oferi un răspuns rațional. Cel care a sesizat că statul nu poate stabili într-o manieră rațională valoare resurselor – implicit remunerația factorului muncă – a fost un economist clasic, the last knight of liberalism, Ludwig von Mises. În cartea sa publicată în 1920, Mises a arătat că în absența proprietății …

Citeşte în continuare

Leul Cecil avea mai multe șanse dacă aparținea cuiva

Împușcarea leului Cecil a iritat grupurile ecologiste și de apărare a animalelor, dar din păcate este doar ultimul episod cunoscut dintr-un dezastru telefonat. Cine păzește animalele pe cale de dispariție? Statul! Leul Cecil era o atracție a Parcului Național Hwange din Zimbabwe. Vorbim de un spațiu public, criteriile de acces și vânătoare fiind gestionate de guvern. Care afirmă următoarele: “Autoritatea de Management și de Reglementare a Parcurilor în calitate de custode al tuturor animalelor sălbatice din Zimbabwe eliberează permise de vânătoare și stabilește cote de vânătoare pentru toate zonele de vânătoare din țară, astfel încât doar animalele incluse în cotă să fie vânate. În acest caz, atât vânătorul profesionist cât și fermierul [pe spațiul căruia a fost ucis leul] nu aveau permis și nici cotă de vânătoare care să justifice vânarea leului și astfel sunt vinovați de braconaj.” Așadar, aici ne aflăm pe tarlaua statului: parcul este al statului, leul …

Citeşte în continuare

Nu poți păcăli șomajul prin creșterea datoriei

Falimentul politicii asistențialiste într-o poză. Deși a fost nevoie de trei decenii ca să ne sară în ochi (dacă socialiștii vor să țină ochii închiși în continuare, treaba lor), ideea este că legile naturale ale economiei funcționează indiferent de legislația emisă de guvernele populiste. Degeaba vânturăm cuvinte despre “investiții” publice, despre cheltuieli “sociale”, despre stimularea economiei ș.a.m.d. Cheltuielile statului nu înseamnă decât că ne furăm căciula, cu largul concurs al vânzătorilor profesioniști de iluzii – politrucii. Atunci când sunt finanțate prin impozite, cheltuielile publice distrug locuri de muncă, mai multe locuri decât creează (o parte din bani îi mănâncă birocrația). Deci impactul asupra economiei este negativ, rata șomajului crește. Atunci când cheltuielile sunt finanțate prin datorii, înseamnă că o parte din resursele prezente ale societății sunt deturnate din investiții productive către realizarea obsesiilor guvernanților: autostrăzi, programe de integrare socială, bla-bla-bla. Rata șomajului crește oricum. Poate această consecință este camuflată pe …

Citeşte în continuare

Spirala deflației care nu există

Într-un foarte explicit infografic, Dan Popa explică ce este deflația și efectele acesteia. Totuși, așa cum se poate vedea din adăugirile mele (cu roșu), o ușoară schimbare în presupozițiile analizei – în sensul creșterii realismului acesteia – schimbă complet narațiunea. În primul rând, pentru a înțelege efectele deflației și cât de real este pericolul sugerat de expresia “spirala deflației” trebuie să ne întrebăm nu atât ce este deflația, ci cum/de ce apare ea. În fond, o definiție este o definiție, nu te învață nimic. De exemplu, definiția ploii – “precipitație atmosferică” – este extrem de puțin informativă; mult mai important este să cunoști legile fizicii și circuitul apei în natură – din care face parte și ploaia. Ce vreau să spun este că trebuie să vedem imaginea de ansamblu, the big picture. Așa,simplist, deflația înseamnă scăderea prețurilor. Dar nu putem înțelege efectele scăderii prețurilor decât dacă avem simultan o imagine asupra …

Citeşte în continuare

De ce se scumpesc produsele în hipermarketuri înainte de scăderea TVA

Primul-ministru a amenințat în repetate rânduri că Miliția prețurilor a.k.a. Consiliul Concurenței va veghea la ieftinirea alimentelor după ce va fi implementată scăderea TVA: “O scădere atât de mare a TVA este imposibil să nu se vadă în preţ. Vom fi foarte atenţi după 1 iunie” Am explicat care sunt efectele scăderii TVA la alimente – în bună măsură scăderea prețurilor. Dar insistența cu care premierul vrea să vadă această ieftinire – și care demonstrează tocmai populismul și disperarea politică ce stau la baza luării acestei măsuri – merită un răspuns “în formă continuată”. Ideea de bază este că nivelul general al prețurilor nu depinde în mod direct de politica fiscală sau de impozite, ci de relația dintre cererea și oferta de bani. Hai să luăm un scenariu un pic mai tare decât cel amintit mai sus și să presupunem că TVA scade de tot (la zero) la toate produsele. Păi, cu …

Citeşte în continuare

Ce se va întâmpla cu puterea de cumpărare a leului și prețul alimentelor după scăderea TVA?

Evolutia pretului painii

Acesta este întrebarea care interesează majoritatea românilor: ce vor face prețurile de la 1 iunie, când TVA la alimente va fi de 9%. Foarte foarte pe scurt, răspunsul este: nimic; nu se va întâmpla nimic. Dar hai să o luăm sistematic și să analizăm problema așa cum ar trebui să o facă un economist. Vă propun să începem cu prețul pâinii, la care TVA a fost redus la 1 septembrie 2013, tot la de 24% la 9%. Ce s-a întâmplat cu prețul pâinii? A scăzut proporțional cu reducerea TVA și a rămas la un nivel permanent mai jos decât prețurile celorlalte bunuri. Altfel spus, scăderea TVA la pâine s-a văzut la raft, furnizorii de pâine nu s-au folosit de prilej pentru a-și crește marja de profit. Observația este încurajatoare. Dacă reducerea TVA într-un caz “a funcționat” – în sensul că a dus la ieftinirea produsului – atunci înseamnă că reducerea …

Citeşte în continuare

Piața politică este plină de rable

Ionuț Bălan se întreabă de ce nu se întâlnește cererea cu oferta la vot. El pleacă de la constatare statistică: La ultimele alegeri au fost înscrise pe liste 18,2 milioane de persoane, însă la urne s-au prezentat sub o treime: 5,9 milioane. Iar cei care au câştigat scrutinul s-au bucurat de sufragiile a 2,1 milioane – puţin peste o zecime din numărul alegătorilor. Se poate vorbi de legitimitate? Ce fel de democraţie e asta? Una nefuncţională. Concluzia e clară: competitorii politici nu se regăsesc în preferințele majorității electoratului. Gândindu-mă cum funcționează „piața politică” din România mi-am amintit de George Akerloff, nobelizatul pe economie sau, dacă vă interesează, soțul mai celebrei Janet Yellen, guvernatoarea Fed. Să ne referim mai precis la cel mai cunoscut articol al său, “The Market for Lemons: Quality Uncertainty and the Market Mechanism”, în care explică problema informației simetrice și, în particular, a selecției adverse. Selecţia adversă …

Citeşte în continuare

Project “Kribi” – sau cum nivelul de trai depinde de economisire, capital, capitalism…

Cum poți să îmbunătățești viața unei comunități de 200 de oameni, cu prețul unei mașini sport? Simplu, oferindu-le capitalul necesar pentru a-și crește productivitatea și pentru a-și permite implementarea unor metode de producție mai “întortocheate”. Până la minutul 1:15 aflăm procesele de producție primitive au o productivitate redusă, adică asigură venituri reduse comunității de pescari. Apoi descoperim că planul Kribi constă în dăruirea capitalului necesar “teleportării” acestei comunități într-un nou echilibru caracterizat printr-o productivitate sporită și, în consecință, prin posibilitatea satisfacerii unui spectru mai larg de nevoi (educație, îngrijire medicală). Bărcile moderne și depozitele frigorifice le-ar permite pescarilor nu doar să prindă mai mult pește, dar și să integreze pe verticală câteva verigi din traseul mărfii până la consumatorul final. Și, deși filmulețul nu ne spune, această dotare cu capital ar permite și adâncirea diviziunii muncii – probabil câțiva pescari vor renunța la prinderea peștilor (oricum tehnologia de pescuit le …

Citeşte în continuare

Bulgaria: sistemul bancar fragil ca o schema piramidală

Luarea cu asalt de către populație a unor din cele mai importante bănci, eveniment cauzat se pare de distribuirea unor SMS-uri către clienții băncilor prin care aceștia erau îndemnați să se grăbească ca să nu le-o ia cineva înainte, arată nu faptul că la baza problemei se află un act criminal, ci altceva. Mă rog, arată și ce spune guvernul bulgar, dar are și o altă implicație; are un sens economic. Economic vorbind, avem încă o dată dovada faptului că sistemul bancar funcționează pe principiul piramidei, fiind astfel diferit de oricare alt sector economic. Mai cunoscut sub numele de “principiul rezervei fracționare”, principiul îți spune că pentru o sumă de bani introdusă în bănci, se generează un multiplu de depozite. Aceasta deoarece doar o parte din respectivii bani sunt păstrați ca “rezerve” (în România 12%), adică sunt de fapt ținuți la dispoziția clientului, așa cum prevede logica dreptului de care …

Citeşte în continuare

MAI nu știe economie, de asta nu rezolvă problema taxei ilegale de parcare

MAI a studiat serios problema găștilor de interlopi care cer taxe de parcare. Așa de serios încât a scris un raport și a înaintat o soluție: “distribuția de materiale cu conținut preventiv-educativ”. Nu, nu este o glumă, este cât se poate de autentic în România. Și dacă nu aș paria că geniile de la minister nu au la activ măcar o lectură elementară de economie, atunci aș zice că sunt mână în mână cu “taxatorii”. Dar nu, nu este nici o conspirație aici, pur și simplu de atât sunt în stare funcționarii publici plătiți gras de contribuabili. Conform MAI, de vină pentru răspândirea fenomenului taxelor ilegale de parcare este… firea omenească: “cazuistica” înregistrată la nivelul Poliţiei Române relevă faptul că apariţia acestui fenomen este favorizată de mai multe elemente, printre care obţinerea de venituri facile fără a depune un minim efort, neimplicarea eficientă a administratorilor locurilor de parcare în găsirea …

Citeşte în continuare

Efectul accizei asupra vânzărilor de carburanți demonstrează opoziția fiscală

  Informațiile publicate azi de INS arată ce s-a întâmplat cu vânzările de carburanți în luna aprilie: s-au prăbușit, sunt cu 6% mai mici ca în luna anterioară. De asemenea, comerțul cu carburanți s-a situat la un nivel inferior celui din aprilie 2013 – lucru cu atât mai important cu cât în săptămânile premergătoare Paștelui (5 mai) s-a consumat ceva motorină și benzină. Interesantă este creșterea explozivă a vânzărilor în luna martie, care pare să sugereze că arbitrajul pe piața carburanților chiar funcționează: lumea își face provizii înainte de scumpire pentru a diminua povara fiscală. Păi bine, stimat public, asta se cheamă… conformare voluntară?! [layout show=”1″]

Citeşte în continuare

Jucați-vă cu bugetul României… pe openbudget.ro

Vreți să fiți pentru o zi prim-ministru? Sau măcar ministru de finanțe? Atunci intrați pe site-ul lansat azi de SOLIB și jucați-vă cu cifrele. Puneți-vă salariul și aflați unde se duc și pe ce se cheltuie banii dvs. Dar cel mai important, când auziți de la politicieni despre cutare pomană electorală, despre miliarde cheltuite pe indiferent ce, intrați pe platformă și vedeți cu cât trebuie să creșteți impozitele ca să nu se supere FMI. [layout show=”1″]

Citeşte în continuare

Autostrăzile astea le veți plăti voi, și urmașii voștri, și urmașii urmașilor voștri, în veacul vecilor!

Guvernul nu a realizat un calcul cost-beneficiu al autostrăzilor pe care plănuiește să le construiască. Dacă îndrăznești să deschizi discuția despre durata lor de amortizare, vei fi imediat catalogat drept înapoiat, pentru că „nu are sens să ne gândim în cât timp se amortizează autostrada”, ea este… scuzați expresia, un bun public. Am arătat de ce acest mod de a pune problema denotă în opinia unora o problemă neuronală, oricum un dispreț absurd față de alocarea rațională a resurselor pe baza calculului economic. Este cât se poate de normal să comparăm costurile cu beneficiile unei acțiuni și să concluzionăm dacă respectiva activitate este rentabilă sau nu. În fond, concurența pentru profit este motorul economiei de piață și al acțiunii umane în general – inclusiv în politică – iar cine neagă așa ceva devine ridicol. Dacă statul nu s-a gândit la o comparație costuri-beneficii (De ce nu mă miră? Pentru el …

Citeşte în continuare

Ce locuri de muncă voi distruge ca urmare a accizei de 7 cenți

Aseară am participat la o dezbatere televizată despre buget împreună cu profesorul Mircea Coșea și consilierul primului ministru Cristian Socol. În cursul discuției am auzit din nou argumentul că acciza de 7 cenți va fi folosită pentru construcția de autostrăzi, ceea ce va antrena un efect multiplicator în economie, contribuind la crearea de locuri de muncă în România. Fără să intru în detalii privind eroarea conținută în acest argument, țin să precizez faptul că acciza de 7 cenți va avea și un efect demultiplicator – adică va distruge locuri de muncă. Despre acest efect nu vorbește nimeni, dar el există. Deoarece acciza afectează bugetul cetățeanului – al adevăratului cetățean, nu “bugetul cetățeanului” prezentat de guvern) – venitul disponibil al acestuia va scădea și, în consecință cheltuielile sale se vor reduce afectând industriile al căror client era până în prezent. Concret, impactul accizei asupra bugetului cetățeanului Bogdan Glăvan pe anul 2014 va …

Citeşte în continuare

Autostrăzile – obiectul fantastic al guvernelor României

Psihanaliștii interesați de economie au inventat un concept pentru a vorbi despre obsesiile cuiva: obiectul fantastic. Obiectul fantastic este precum lampa lui Aladin, pe care dacă o freci poți obține ce vrei. Este lucrul ultim (fundamental) pe care ni-l dorim cu toții. În orice meserie există obiecte fantastice. De pildă, literatura pe Emotional finance vorbește despre acțiunile-minune tranzacționate la bursă, care își măresc valoarea fenomenal și pe care fiecare investitor ar vrea să le aibă în portofoliu. Desigur, nimeni nu știe exact care sunt acestea, dar fiecare visează să pună mâna pe o asemenea investiție, care să-l transforme peste noapte într-un mogul. Politicienii au și ei obiecte fantastice. De pildă, investiția în educația publică sau politica anti-teroristă – în numele căreia poți să interzici nenumărate libertăți și să pornești câte războaie vrei fără să câștigi mare brânză în termeni de cunoaștere sau securitate – atestă dificultatea cu care guvernele acceptă …

Citeşte în continuare