25 May 2019
Home / Jurnalistul care bate economistul

Jurnalistul care bate economistul

Daniel „Greed-is-good” Dăianu vizează un loc în board-ul BNR

Vă daţi seama ce ar fi dacă în locul lui Daniel Dăianu ar fi Mugur Isărescu, guvernatorul BNR? Respectul pentru o instituţie ar dispărea într-o secundă. Aceste cuvinte nu le spuneam eu, ci un cunoscut jurnalist de la ZF, acum ceva vreme. Deocamdată Daniel Dăianu, care de-a lungul carierei s-a remarcat prin faptul că a primit sume uriașe de la stat (inclusiv la ASF) și a pierdut 280 000 de euro prin speculații bursiere, nu are șanse să ajungă în locul lui Mugur Isărescu. Măcar și pentru motivul  că, potrivit domnului Maior și relatării lui Cristian Sima, BNR conduce celelalte instituții, nu serviciile controlează BNR: “La masă, eu, Predoiu, Dăianu, Maior, Coldea. Predoiu a cerut întîlnirea pentru a le povesti ce se întîmpla dacă euro va cădea, sau dacă se va sparge în două, euro pentru bogați germania, olanda, finlanda și cel pentru săraci grecia portugalia, italia, spania. Se vehiculează …

Citeşte în continuare

Decât un sofism

Sursa: Radio Guerilla Mi se pare că suprinde perfect sloganul emoțional dar fără sens economic pe care s-a concentrat RMGC. Ironia sorții, protestatarii proiectului Roșia Montană care vântură steagul ecologismului mai presus de orice comit o eroare similară. Într-o economie de piață important nu este ce vor unii sau alții; nimeni nu-și poate impune punctul de vedere prin argumente de forță. Preferințele oamenilor sunt subiective și extrem de diverse. Totuși, putem trăi în armonie dacă acceptăm dreptul de proprietate privată ca instituție esențială în fundamentarea cooperării sociale. Aoleu! Am zis drept de proprietate privată… asupra aurului?!

Citeşte în continuare

Ce se întâmplă cu un pian abandonat?

Da, aţi ghicit. La fel se întâmplă cu terenurile şi casele fără proprietari legitimi, cu copiii abandonaţi, cu fabricile de stat, cu bugetul de stat… în general cu tot ce este al tuturor şi al nimănui. Până la urmă bunul în cauză este devalizat, distrus, supra-exploatat, furat bucată cu bucată. Poate apare cineva şi zice că soluţia optimă ar fi să votăm ce să facem cu pianul şi aşa mai de parte!

Citeşte în continuare

Link-uri care mă fac să zic “Yes!”

Scuze pentru titlul prea puțin original. Dar materialele de mai jos sunt absolut autentice și merită! • Mai întâi, acest articol despre POSDRU scris de Costi Rogozanu e de pus în ramă: Un om cuminte, raţional, cu capul pe umeri. Să zicem că aude ştirea zilei de azi, că se întrerupe robinetul cu cele cîteva miliarde pentru POSDRU. Şi încearcă să se informeze, să afle de POSDRU. Şi dă încă o dată peste ciudăţenia aia mare care e UE şi manifestările ei în România. Dacă se duce direct pe site e mîncat. POSDRU e o chestie pe care o înveţi cu greu, de la iniţiaţi, treci prin tot felul de piedici lingvistice numai să înţelegi ce dracului vrei să-i transmiţi UE-ului şi UE-ul ţie. POSDRU-gheza e o limbă cu multe majuscule, cu multe trimiteri la articole legi, cifre etc. Să vă citez de pe “home”. Cursurile de socialism ştiinţific erau …

Citeşte în continuare

E de grădiniță, nu de Oxford: “guvernul e bun dacă ne dă ceva”

În continuarea articolului în care îmi exprimam dezamăgirea în legătură cu paternalismul care răzbate și din programul noului guvern, altminteri unul tuns regulamentar, vă recomand acest text semnat de Cătălin Tolontan: Încă una din discursul de acum cîteva minute al președintelui Traian Băsescu. ”Dacă cineva ne-ar da venituri la buget atunci am crește pensiile și salariile…”. Această exprimare nefericită a președintelui e ceea ce în psihologie se numește ”act ratat”. Tocmai asta e discuția. Veniturile nu se dau, se fac. Se creează, se obțin, se produc, se muncesc. Așteptînd ca veniturile să vină de undeva, de la cineva sau de la un context favorabil, atunci ție nu-ți rămîne de făcut decît să tai costurile și să te plîngi că nu ai de unde. Poetul Nichita Stănescu a observat cîndva că expresia ”Ce se dă?” era rostită pe la cozile ceaușiste. Nimic nu li se dădea, oamenii cumpărau, dar senzația era …

Citeşte în continuare

Ce e rău cu economia?

Dan Șelaru zice că economiștii bat câmpii fiindcă fac prea multă politică și prea puțină știință… “în special termodinamică”. Dan Popa îi răspunde afirmând că economiștii păcătuiesc tocmai prin tributul adus matematicii. Sunt de acord cu Dan Popa. Ceea ce nu m-a împiedicat să-l invit pe Dan Șelaru să țină într-o seară o prelegere studenților mei interesați de subiect (o să anunț pe blog evenimentul, poate sunteți interesați). Pentru cei interesați de subiect, din Ludwig von Mises, Theory and History: Epistemologically the distinctive mark of what we call nature is to be seen in the ascertainable and inevitable regularity in the concatenation and sequence of phenomena. On the other hand the distinctive mark of what we call the human sphere or history or, better, the realm of human action is the absence of such a universally prevailing regularity. Under identical conditions stones always react to the same stimuli in the …

Citeşte în continuare

Planul de stimulare american a distrus locuri de muncă

Via John Mauldin. Graficul este de aici. Conform consilierului prezidențial Christina Romer, planul de salvare al economiei urma să ducă rata șomajului pe traseul indicat de linia albastră. Și era foarte simplu: guvernul pompa bani în economie și mediul de afaceri răspundea mecanic la comenzi angajând forță de muncă. Conform predicțiilor celor care au justificat științific planul, în absența acestuia economia se adâncea în recesiune iar rata șomajului ar fi urmat traseul indicat cu albastru deschis. În realitate, cu plan de salvare cu tot, rata șomajului este mai mare (linia roșie punctată)! Ceea ce confirmă oarecum empiric ideea că guvernul nu face decât să distrugă, nu să creeze locuri de muncă. Logic, fiindcă tot ce face statul este să “creeze” ceva cu banii altor oameni, astfel salvându-i pe unii (de regulă pe marii industriași și bancheri) dar punându-i la saramură pe alții – și mai și irosește o parte din …

Citeşte în continuare

Linkuri: Filozofia economică de stânga dreapta, țintirea prețului cartofului și avertismente din China

Mi-au plăcut: • În doctrine să vă bateți sau cu aberații să ne păcăliți Asistenţă socială minimă, în schimb investiţii şi fonduri discreţionare, bani de patinoare şi salarii de miniştri la şoferii companiilor de stat, la noi. Pe dos, la suedezi. Acela e un stat social: al nostru e un stat de muls, dar nu de către falşii handicapaţi sau alţi ţapi ispăşitori. Cu toate că aceste date se găsesc, de la Eurostat la rapoarte ale unor institute româneşti, în medii serioase de la noi lumea continuă să bată câmpii pe tema asta. Cine e cu guvernul, mai înţeleg, dar şi opoziţia e aşa deşteaptă că interpelează guvernul că unde sunt banii de investiţii. Strategia asta cu dezvoltarea economică pe baza investiţiilor de stat a dus la ţări cronic nedezvoltate în lumea a treia şi guverne capturate de elite de pradă, am rămas ultimii idioţi în curs de dezvoltare care …

Citeşte în continuare

Bună argumentație împotriva salariului minim

Guvernul negociază cu FMI salariul minim. El ne-ar da mai mult, dar FMI-ul, instituție fără suflet, nu vrea să dea domnule! Celor interesați le recomand un articol bun. Am dat cândva un exemplu de jurnalist care promovează înțelegerea funcționării economiei, mai bine decât reușesc să o facă mulți economiști. Azi revin cu un alt exemplu: Gabriel Avăcăriței. Editorialul lui despre majorarea salariului minim este de predat studenților. Salariul minim trebuie eliminat pentru că… Creşte în mod arbitrar costul cu forţa de muncă. Lucrul este evident în sectoarele cele mai afectate de o eventuală majorare a salariului minim (cum este industria textilă). Fenomenul este foarte clar vizibil în sistemul public, unde domneşte lipsa de repere cu privire la eficienţa angajaţilor. Funcţionează însă, ca exemplu tipic, judecata ciclică: administraţia stabileşte salariile şi pensiile prin raportare la salariul mediu din economie, care este influenţat indirect de salariul minim, impus de administraţie! … Descurajează …

Citeşte în continuare