21 April 2019
Home / Istorie economica (page 6)

Istorie economica

Demografia, legile economiei și sfârșitul statului asistențial

Se pare că populația României a scăzut cu 1,5 milioane de persoane în 9 ani. În acest ritm nu avem cum să ne încadrăm în scenariul (pesimist) trasat de Standard & Poor’s luna trecută: 18 milioane de români în 2050. Mai degrabă vor fi doar 14 milioane! O treime din ei vor avea o vârstă mai mare decât vârsta de pensionare actual. Este clar că nu vor avea ce să primească de la stat; nici statul nu avea de la cine să mai ia. Demograful Vasile Ghețău spune: În 2010 vom observa un lucru pe care nu l-am mai văzut niciodată. Pentru prima dată sporul natural a fost negativ pe tot parcursul anului. Noi aveam întotdeauna 3 luni pe an în care sporul natural era mai mare. O legătură între lunile de toamnă cu nupțialitate ridicată, cu o reacție în iulie-septembrie în care numărul de născuți era mai mare decât …

Citeşte în continuare

140 de istorie a crizelor

Un recent studiu NBER – Financial crises, credit booms, and external imbalances: 140 years of lessons – confirmă empiric ceea ce orice economist bine școlit știa deja: că crizele sunt episoade de corecție care survin după excesele investiționale hrănite prin credit ieftin (de către stat, evident): Three findings stand out. Loan growth is clearly elevated both before national (`isolated’) and also before global crises. The current account deteriorates in the run-up to normal crises, but the evidence is inconclusive in global crises, possibly because both surplus and deficit countries get embroiled in the crisis. A key finding is that the natural interest rate was strongly suppressed in the run-up to the four global crises in the sample while real interest rates and ination did not exhibit a meaningful deviation from trend. … Our overall result is that, from a policy-maker’s perspective, credit growth not the current account generates the best …

Citeşte în continuare

Ce mâncau romanii de erau înalți? Dar oare ce mâncau barbarii?

Via Akinokure. Studiul Well-Being in pre-historic and historic Europe: Roman heyday and Dark Medieval Ages? evaluează standardul de viață al populației de pe continent pe baza înălțimii scheletelor descoperite. A rezultat graficul de mai jos. După cum se vede, o duceau binișor și pe vremurile alea, probabil ca urmare a alimentației tradiționale, sănătoase, ecologice: carne – lapte – brânză – ouă. Interesant este că barbarii erau semnificativ mai înalți decât romanii. To get a better feel for just how terrified the invading Romans must have felt before the taller Barbarians, let’s run through some numbers. In the 1st century B.C., the average Roman was 5’4.6″, and the Barbarians about 5’6.3″. What percent of each population would stand at least 6′ tall? (I’m assuming a standard deviation of 3 inches that we see today.) Among the civilized Romans, only 0.68% — not even 1% — whereas among the Barbarians, 2.87% would …

Citeşte în continuare

O perspectivă rațională (nu emoțională) asupra terorismului

Eliminarea lui bin Laden este mediatizată drept un succes al luptei împotriva terorismului. Total greșit cred, statele întâmpină dificultăți mari în a câștiga acest război. Am mai recomandat pe acest blog un autor fascinant: Martin van Creveld, profesor de istorie la Hebrew University of Jerusalem (de exemplu, The Rise and Decline of the State sau The Transformation of War). În cartea sa Liberalismul de la A la Z, Jeffrey Miron vorbește despre războiul împotriva terorismului în termenii următori: Problema fundamentală este faptul că războiul împotriva terorismului încorporează un punct de vedere greşit asupra motivelor pe care le au indivizii care săvârşesc acte de terorism. Imaginea evocată este cea a unor nebuni care, mânaţi de sentimente de ură împotriva Statelor Unite, ajung să comită atacuri violente asupra unor oameni nevinovaţi, fără a-şi propune atingerea vreunui scop clar. Cu alte cuvinte, se presupune că teroriştii vor doar să terorizeze şi nu să …

Citeşte în continuare

Finanțele Libiei și cacealmaua dublării ratei dobânzii

Mulțumesc lui Filip pentru pont. De aici: The Libyan government fears it may run out of funds within months if there is no quick resolution to the political and military crisis, the regime’s finance minister has told the Guardian. Abdulhafid Zlitni said the government would double interest rates in the next week in an attempt to encourage citizens to stop hoarding money at home and deposit their cash in banks. The decision to raise interest rates is one of a number of emergency measures taken by the regime in recent weeks, including the rationing of fuel, restricting cash withdrawals from banks, increasing public sector pay by 50% and doubling pensions. Deci, ca să înțelegeți bine, statul condus de Gaddafi nu mai are bani și vrea să îi convingă pe oameni să își pună economiile în bănci, spunându-le simultan că nu prea îi vor mai putea retrage de acolo! Nici nu …

Citeşte în continuare

Boom-ul, salariul real și bunăstarea americanilor

Despre români v-am spus în “24% în două decenii” cum în ultimii 20 de ani au cules firimiturile din tranziția glorioasă la capitalismul de cumetrie – ceea ce justifică oarecum nostalgia după comunism. Salariul real mediu a crescut cu 24% de la Revoluție încoace, extrem de putin pentru o țară în curs de dezvoltare care, teoretic, abandonează sistemul planificării centrale în favoarea celui de piață liberă Dar nici americanii nu stau mai bine. De la John Mauldin: Graficul arată exact ce înseamnă creștere pauperizantă. Ca și în cazul României, PIB-ul a crescut dar cei ai mulți americani nu s-au ales cu nimic. Cam așa funcționează un joc cu sumă zero, în care câștigurile imense ale unora nu pot fi realizate decât prin scăderea sau stagnarea veniturilor celor mulți. De fapt. dacă ne amintim de următorul grafic celebru, realizăm că jocul este chiar cu sumă negativă! This is an older chart, …

Citeşte în continuare

Singura profeție adevărată despre Japonia

Unii anticipează că după efectele catastrofale ale cutremurului Japonia va oferi lumii un nou miracol. De parcă miracolul atât aștepta ca să iasă la iveală: producerea unui dezastru care lasă în urmă zeci de mii de morți și pagube de zeci sau chiar sute de miliarde de dolari. Există și speculații psihologico-metafizice conform cărora abia acum vom vedea de ce sunt în stare japonezii; doar știți zicala – esențele tari se țin în sticle mici. Împăratul însuși, într-o intervenție epocală, lasă să se înțeleagă miracolul care va urma (ultima intervenție de acest gen a fost la sfârșitul războiului, după care Japonia “a cucerit” lumea din punct de vedere economic). Iar dacă nu-l credeți pe împărat, poate îl credeți pe Lawrence Summers, fostul președinte al Universității Harvard care, la o zi după cutremur, a spus că acesta va avea efecte pozitive asupra PIB. Personal cred că singura predicție cu șanse să …

Citeşte în continuare

24% în două decenii

În completare la ce vă spuneam ieri, revin cu următoarele precizări. În 1990 salariul mediu net era de 3381 lei vechi. La sfârșitul lui 2010 a fost 1496 lei noi. Matematic, de peste 4400 de ori mai mare. Ca putere de cumpărare însă, creșterea salarială este nesemnificativă, deoarece în acest interval și prețurile au crescut de 3400 de ori. Ca să fim preciși (pe datele INS), salariul real a crescut cu doar 24%. Comparațiile care s-au mai făcut de-a lungul vremii erau gogoși electorale, pentru că se raportau la cursul euro. Ori tocmai aici este șmecheria: prin aprecierea în termeni reali a leului lumea ajunge să creadă că trăiește mai bine. Bunăoară, acum câștigă 350 de euro, în vreme ce în 1990 obținea doar 150. Nonsens. Inflația – pierderea valorii monedei pe plan intern – este cea care contează, nu cursul de schimb, cel puțin atât timp cât cumpărăm cartofi …

Citeşte în continuare

Salariul real la două decenii de la Revoluție

Via Cristian Orgonaș. INS spune că în două decenii salariul real al românilor a crescut în medie cu 24%. Eu cred că abia de aici încolo începe partea interesantă. Bunăoară, dacă în medie o ducem cu 24% mai bine și, simultan, este evident că sute de mii de persoane o duc considerabil mai bine, este clar că milioane de români o duc mai prost acum decât pe vremea comunismului. Ceea ce înseamnă că românii care-i regretă pe „Odiosul și sinistra” nu au o memorie chiar atât de scurtă pe cât par. Desigur, această statistică este discutabilă. Dar concluzia este intuitiv adevărată. Repet, lucrurile nu puteau sta altfel atât timp cât creșterea economică post-revoluționară s-a realizat în principal prin inflație și expansiunea creditului. Adică am avut 20 de ani de redistribuție, nu de creștere. Iar sondajele care evidențiază popularitatea lui Ceaușescu nu fac decât să suprindă realitatea, indiferent cât de greu …

Citeşte în continuare

Locomotivele economiei mondiale

Via Ronan Lyons. Anii ’90 au fost deceniul pierdut al României, care a fost codașă în clasamentul creșterii economice în lume. “Democrația originală” ne-a făcut să ne comparăm cu ultimele națiuni din Africa. Al doilea grafic arată regiunile care alimentează creșterea economică globală. În anii 80 locomotivele erau SUA, Europa de Vest și Asia de Est. Acum e simplu: China și India. Bănuiesc că știați deja aceste lucruri, dar acum le vedeți și în culori.

Citeşte în continuare

Irlanda: “reparații” plătite salvatorilor

Este uluitor cum cineva poate crede că îți poți “salva” o datorie de 130% din PIB refinanțându-te cu o rată a dobânzii de 5,8%, așa cum face Irlanda. Practic, această țară va plăti 7,5% din PIB doar dobânzi. Pentru comparație, întregul deficit bugetar al României (o altă țară aflată în pragul insolvenței) se ridică la acest nivel. În comparație, după înfrângerea lui Napoleon sau după războiul franco-prusac din 1871 Franța a trebuit să ofere despăgubiri de 25% din PIB, echivalent cu un serviciu al datoriei de 1% din PIB. După WW I, Germania a plătit reparații de război de 83% din PIB, echivalent cu un serviciu al datoriei de 2,5% din PIB. Știți cât a plătit? O optime, până când Hitler a spus “Stop!”. Fiți siguri că nici politicienii nu cred în planul de salvare al Irlandei mai mult decât cred eu, dovadă speculațiile privind declarația recentă a cancelarului Germaniei …

Citeşte în continuare

Melchior Palyi, rezervele fracționare și agențiile de rating

Un articol care disecă dezbaterile născute în jurul nașterii agențiilor de rating, în SUA anilor 1930, de interes mai ales pentru istorici. Articolul discută contribuția economistului Melchio Palyi, o figură importantă și pentru Școala austriacă de economie. Aș vrea să aflu mai multe despre biografia acestui autor dar pe internet nu am găsit referințe relevante. Știu că a fost un anti-inflaționist înflăcărat, partizan al revenirii la etalonul-aur „clasic”, dar se pare că nu era de acord cu teoria Mises-Hayek a ciclului economic. În fine, doream mai degrabă să vă atrag atenția asupra acestui paragraf, cu care începe lucrarea menționată: Following the ghastly experience with the banking collapse of 1929-33, two options were on the table. One, often referred to as the Chicago banking plan, would make banks run-proof by turning them into monetary warehouses. This option had the merit, from a liberal point of view, of minimizing the uncertainty induced …

Citeşte în continuare

Charles de Gaulle, 4 februarie 1965

O minte curioasă a scos la iveală aceasta conferință de presă din 1965, în care de Gaulle cerea, printre altele, întoarcerea la etalonul-aur. Transcriptul e interesant mai ales pentru istorici. Eu am selectat paragraful care mă interesează și am bolduit ceea ce mi se pare esențial, lucruri pe care niciun politician nu le mai afirmă astăzi. Journaliste: Monsieur le Président, en changeant une partie de ses avoirs en dollars contre de l’or la France a provoqué les réactions qui elles-mêmes ont fait apparaître certains défauts du système monétaire international actuel. Etes-vous partisan de réformer ce système, et si oui, comment ? Charles de Gaulle: Bien je vais tacher d’expliquer ma pensée sur ces points … Les monnaies des Etats de l’Europe occidentale ont été restaurées à tel point que les réserves d’or que ces Etats possèdent, mettons ces six Etats, les six, le total de leur réserve d’or équivaut à …

Citeşte în continuare