16 January 2019
Home / Istorie economica (page 5)

Istorie economica

Encore une fois: Eichengreen despre crizele europene din 1927- vs. 2008-

O comparație utilă între criza actuală și sfârșitul boom-ului interbelic în Europa. Autorii studiului arată că magnitudinea influxurilor de capital (credit, mai precis) și a ieșirilor ulterioare este destul de similară în cele două perioade istorice. În acest context, este util să ne amintim că Marea Depresiune a fost anticipată de cel mai mare economist al vremurilor, Ludwig von Mises. Iar faptul că criza actuală nu a fost prevăzută de nici unul dintre economiștii cu poziții înalte în cele mai mari universități arată doar starea jalnică în care a ajuns știința și educația economică. În anii ’20, Mises nu avea la îndemână bogata istorie statistică pe care o are Eichengreen , nu avea o “Mare Depresiune” în bibliotecă de la care să învețe. Avea în schimb ceva ce foarte rar astăzi: o teorie corectă: During the 1920s, Mises and Hayek established the Austrian Institute of Economic Research, which monitored and …

Citeşte în continuare

Primul şi ultimul război financiar mondial?

Ideea asta cu taxa pe avuţie (sau pe capital) care se tot vehiculează şi care, într-o formă mascată, a fost impusă în Cipru, este veche în istoria economiei. Carola Binder a scris câteva rânduri informative despre subiect: But the end of WWI was the true hey-day of the capital levy. Italy imposed a capital levy in 1920. The rates ranged from 4.5 to 50 percent; however, payment could be stretched out over 20 years. Thus, it was successful but not too comparable with the Cyprus levy, which would be paid at once. The Czech levy of 1920 is more comparable with the Cyprus levy, and was more successful than levies in Austria, Hungary, and Germany at that time. In Czechoslovakia, a levy on all property was imposed, with progressive rates from 3 to 30 percent, with a separate surtax on the wartime increment up to 40 percent. There are two …

Citeşte în continuare

Vă mai amintiţi raţia din timpul comunismului?

De la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului: Cu chinezii care încep să-şi creasca rapid consumul de carne, cu cei care salvează planeta plantând rapiţă în loc de porumb, cu depozitele bancare care sunt “garantate” în bănci care oficial au vreo cincime creanţe neperformante şi cu “apetitul” ăsta nemaiîntâlnit al tinerilor de a învăţa şi de a munci, viitorul sună bine.

Citeşte în continuare

Unde’s bani, imperiul scade

Poza zilei vine de la Dan Şelaru: Destul de corect în ideea exprimata sugestiv, cu următoarea precizare. În sine, intrarea unei mari cantităţi de bani în ţară nu ar trebui să aibă mare efect politic. Dacă am avea concurenţă şi libertate în producţia de monedă, descoperirile de zăcăminte preţioase sau influxul de bani străini ar avea drept principal efect ieftinirea acestor bani şi deprecierea lor pe piaţă. Aurul şi argintul s-au jucat în acest fel multă vreme şi concurenţa dintre aceste doua monede a stârnit pasiuni politice şi chiar literare (vezi Vrăjitorul din Oz) dar nu a prăbuşiti nici un imperiu. Problema este că, în realitate, adică în mare parte din istorie, nu am avut concurenţă monetară veritabilă în producţia de bani, nici activitate bancară cu respectarea dreptului de proprietate – fără rezerve fracţionare. Şi atunci, orice influx de bani a fost practic multiplicat în ţara recipientă, ceea ce a …

Citeşte în continuare

Cipru, un fel de Argentina

Celor scandalizaţi de ce se întâmplă în Cipru le spun aşa: zâmbiţi, mâine va fi mai rău. Şi ca ilustrare să ne amintim cazul Argentinei. În anii 1990 Argentina a instaurat un regim de consiliu monetar, adică a îngheţat cursul de schimb cum au făcut bulgarii. Cu aşa “macrostabilizare” şi fără risc valutar investitorii internaţionali au fost tentaţi să muşte din randamentele înalte argentiniene si, drept urmare, un şuvoi de capital străin a intrat în ţară. Precum s-a întâmplat în Chile, ceva mai îneinte în istorie. Precum s-a întâmplat în România, ceva mai recent. Toate bune şi frumoase, import de capital, import de tehnologie, know-how, hau-hau sau ham-ham cum vreţi să-i spuneţi. Multă euforie, multe speranţe de dezvoltare şi, în general, multă prostie. Pentru că este o mică problemă: consiliul monetar combinat cu activitatea bancară cu rezerve fracţionare este un drog mortal. Acest sistem se foloseşte de credibilitatea unei instituţii …

Citeşte în continuare

Remember Bogdan Baltazar: cum făceau bancherii deştepţi carry trade în anii ’90

Primul episod care îmi vine în minte despre Bogdan Baltazar este poziţia pe care a avut-o la conferinţa lui Edward Prescott, când l-a criticat foarte dur pe acesta (un laureat Nobel, totuşi) pentru că a îndrăznit să afirme (fără demonstraţie, e adevărat), că activitatea bancară cu rezerve fracţionare ar trebui abolită. Dar să lăsăm deoparte amintirile neplăcute. Mai jos aveţi un fragment delicios (de la minutul 2 încolo) în care explică cum şi-au croit unii mari averi în anii 1990. Ce carry trade în 2004-2008, atunci a fost pomana porcului! Mulţumesc pentru pont lui Radu.

Citeşte în continuare

Politica economică a lui Vlad Ţepeş – sau DraculaCare

Articolul e proaspăt ca pâine caldă. Câteva paragrafe: In fact, throughout the century prior to Vlad III’s return, the Wallachian economy had been systematically destroyed by liberal use of a well-known policy strategy: currency manipulation. Previous rulers of Wallachia had repeatedly implemented monetary “reform,” “each [of which] led to the introduction of a more debased … lighter weight type of ducat … [in order to] increase of the amount of the coinage needed by … expanding political payments.” … Over the next six years, he implemented policies according to three rough tenets: class warfare/redistribution, protectionism, and welfare statism. Accounts of Vlad III’s murderous efforts in these pursuits rival, in their sanguineous ingenuity, the most nightmarish accounts of both La Terreur of revolutionary France and the concentration camps of Nazi Germany. In Roumania Past and Present, historian James Samuelson notes, regarding the legends surrounding Vlad Tepes III, “if one-tenth of what …

Citeşte în continuare

Calvin Coolidge despre taxe

Via EconLog. Calvin Coolidge a fost președintele SUA, 1923-1929. O parte din transcript ar merge foart bine ca manifest contemporan pentru Ziua libertății fiscale. Cum s-a mai schimbat lumea… Taxes take from everyone a part of his earnings and force everyone to work for a certain part of his time for the government. When we come to realize that the yearly expenses of the governments of this country…the stupendous sum of about 7 billion, 500 million dollars… Such a sum is difficult to comprehend. It represents all the pay of five million wage earners receiving five dollars a day, working 300 days in the year. If the government should add 100 million dollars of expense, it would represent four days more work of these wage earners. These are some of the reasons why I want to cut down public expense. I want the people of America to be able to …

Citeşte în continuare

Iulie negru (1789, 2011): există oare terorism “de dreapta”?

Am receptat cu îngrijorare comiterea atentatelor teroriste din Norvegia. Surprize-surprize, avem de-a face cu un terorist „de dreapta”, cu clare convingeri anti-marxiste, împotriva multiculturalismului, conservator etc. Un soi de Timothy McVeigh. Mesajul mi se pare clar: de acum încolo va trebui să fim atenți la genul de indivizi care vin cu mesaje radicale împotriva establishmentului politic actual; clar anti-socialiste; de ce nu, libertariene?! Oricine vine cu o critică principială împotriva instituțiilor politice moderne este un potențial terorist. Și ce critică mai radicală poate fi alta decât a reclama faptul că impozitarea (inclusiv inflația) este o hoție?! Gândiți-vă, în comparație cu asta, critica multiculturalismului pe care o profera dementul din Oslo este apă de ploaie! Sunt de asemenea îngrijorat de umplerea cu conținut a expresiei „fundamentalism de dreapta”. Dacă am ajuns la capătul istoriei, vorba lui Fukuyama, socialismul nu mai e o problemă; fundamentalismul „de stânga” – și mai puțin. Așa …

Citeşte în continuare

Lecția de economie: Robert Murphy despre guvern, oamenii bogați și oamenii săraci

Unii cred că de când cu Reagan și neoliberalismul, bogații au ajuns mai bogați, pe seama săracilor, și s-au folosit de puterea financiară pentru a convinge statul să le scadă impozitele… ceea ce a făcut ca statul să aibă deficit bugetar… ducând la politica de austeritate din prezent… care îi sărăcește mai tare pe săraci. Lecția de mai jos restabilește adevărul.

Citeşte în continuare