27 April 2017
Știri pe scurt
Home / Istorie economica

Istorie economica

Războiul împotriva banilor e vechi

Războiul împotriva banilor este acum un fenomen global: sub pretextul urmăririi activității criminale, guvernele de pretutindeni se abat asupra tranzacțiilor care nu sunt monitorizate sau controlate. Cu toate acestea, rezultatele acestui război îi dezvăluie adevăratul scop țintit de guverne: urmărirea cetățenilor și a veniturile impozabile ale acestora. Războiul împotriva numerarului este de fapt un război împotriva comerțului, sau, mai degrabă, împotriva oricăror activități ce nu pot fi monitorizate și controlate de către guvern. Guvernele supraviețuiesc și se dezvoltă pe baza producției realizate de restul societății, și, ca urmare ele încearcă să restricționeze crearea de bogăție numai la acele zone în care aceasta poate fi înregistrată și redistribuită. Războiul împotriva numerarului atrage atenția tuturor. Ceea ce oamenii s-ar putea să nu știe, totuși, este că războiul actual este doar cea mai recentă versiune a unor politici guvernamentale care sunt aplicate de foarte multă vreme. Politici similare au apărut de-a lungul istoriei, …

Citeşte în continuare

Căderea prețului petrolului. Se repetă istoria și iar nu învățăm nimic

Asistăm la cea mai mare cădere a prețului petrolului din istorie. În termeni reali, prețul a atins un nivel specific anilor ’80. Dar ce s-a întâmplat în anii ’80? Dacă ne uităm pe grafice, vedem că prăbușirea prețului din 1980 încolo a survenit după un boom accelerat, în anii ’70. Ca și în prezent, un colaps al cotațiilor urmează unei scumpiri foarte puternice. Hai să ne amintim ce s-a întâmplat în perioada 1970-1990, să vedem cât de mult seamănă cu istoria recentă. Anii ’70 sunt ani de inflație în Occident. Deficite bugetare mari și o politică monetară laxă în absența căreia SUA probabil nu ar fi putut duce războiul din Vietnam. Scumpirea petrolului de către OPEC drept răzbunare pentru neîmplinirile politice din Orientul Mijlociu, ceea ce s-a numit “Criza petrolului”, a fost de fapt validată prin tiparnița de bani. Dacă statele occidentale nu ar fi tipărit bani, atunci petrolul nu …

Citeşte în continuare

De ce creșterea economică de 3,7% nu e mare brânză pentru România

Creșterea economică anunțată de INS este o știre pozitivă, dar nu ar trebui să entuziasmeze pe nimeni. Sigur, dacă PIB crește atunci înseamnă că ne dezvoltăm, nu batem pasul pe loc, dar chiar și cu o creștere economică de 3,7% (semestru la semestru) România este condamnată să rămână în liga a doua mondială, fără perspective ca nivelul de trai al populației să ajungă vreodată egal cu cel al țărilor dezvoltate. Să analizăm puțin cifrele. Rata medie de creștere economică înregistrată de la Revoluție încoace este 1,3%. Având în vedere că o bună perioadă guvernarea a fost ocupată cu ”greaua moștenire ceaușistă” și că primii ani post-comunism structura economiei a suferit o schimbare profundă, pentru ca nimeni să nu mai invoce acest alibi, vă propun să ne referim doar la perioada 2000-2014. Oricum după anul 2000 creșterea PIB s-a accelerat, așa că vorbim despre partea plină a paharului. În această perioadă …

Citeşte în continuare

Cooperarea monetară între popoare vecine și prietene

Acoperind o plajă temporală de aproape două decenii, acest grafic demonstrează că principalele state ale lumii nu au cooperat nicicând mai bine decât o fac acum. “Băieții deștepti” de la butoane au produs criza din 2009 – doar toată lumea bună îi impută lui Greenspan creșterea dobânzilor care a provocat colapsul pieței imobiliare și, ulterior, propagarea crizei în sistemul financiar, nu-i așa? Dar tocmai faptul că bancherii centrali au orchestrat boom-ul imobiliar și că au ținut dobânzile prea mici prea mult timp a fost factorul determinant în declanșarea crizei. Și așa s-a întâmplat și în anii 1990 și mai înainte… și tot așa chiar și în anii 1920 când dobânzile extrem de mici și expansiunea creditului a produs distorsionarea gravă a economiei – în legătură cu acest ultim moment, e suficient să vă gândiți cum de a fost posibil să se ridice Manhattan-ul în anii 1920 și veți înțelege ce …

Citeşte în continuare

Nu criza, ci boom-ul socialist duce la polarizare socială: cazul Greciei

Sintagma „Înapoi în viitor” capătă o conotație specială când vorbim despre Grecia și, curând, am impresia că și despre alte țări. Graficul de mai jos arată evoluția veniturilor reale după impozitare ale grecilor, pe clase de venituri, în ultimele patru decenii. În prima decilă, veniturile reale înregistrat cea mai mare scădere în ultimii ani, cei mai bogați 10% dintre greci câștigând în prezent doar 60% din banii pe care îi obțineau înainte de criză. În ultima decilă, veniturile au scăzut cel mai puțin, cei mai săraci 10% dintre greci câștigând astăzi circa 70% din veniturile pe care le obțineau la apogeul boom-ului economic. Venitul median se cifrează aproape de nivelul atins în 1985, când a apărut în cinematografe filmul „Back to the future”, pe care cititorii trecuți de prima tinerețe s-ar putea să și-l amintească cu plăcere. Înainte ca hipsterii anti-capitalism și socialiștii plătiți de Soros să geamă de durere …

Citeşte în continuare

Ne duce deflația la pierzanie?

„Asocierea aproape reflexă între deflație și scăderea economică este ușor explicabilă. Ea este înrădăcinată în ideea că deflația semnalează un deficit de cerere agregată, care provoacă scăderea prețurilor, a veniturilor și a producției. Dar deflația poate, de asemenea, să fie rezultatul unei creșteri a ofertei. Exemplele includ îmbunătățirea productivității, intensificarea competiției pe piață sau ieftinirea și creșterea abundenței resurselor, precum forță de muncă sau petrol. Deflația determinată de ofertă înseamnă scăderea prețurilor dar creșterea veniturilor și a producției.” (sursa) Să adăugăm, conform Școlii Austriece: deflația ar mai putea rezulta din corectarea bulelor speculative sistemice și a clusterelor de erori la nivel societal, ceea ce iarăși este un lucru bun, fiindcă doar nu o să continuăm la infinit să risipim resurse în proiecte de investiții lipsite de fezabilitate, așa cum s-a întâmplat pe timpul lui Ceaușescu sau recent, în anii euforici 2004-2008. Dar, în fine, poate că temerea indusă de analiștii …

Citeşte în continuare

De ce nu mai avem parte de creșterea economică de odinioară ?

Datoria tarilor lumii

Poate această poză să ofere o explicație… “Nu doar că datoria guvernelor se situează la un nivel fără precedent pe timp de pace, dar datoria guvernelor ne oferă doar o imagine parțială a stării finanțelor publice. Privită în izolare, ea poate să ne inducă în eroare. Astăzi, riscurile la adresa finanțelor publice sunt semnificative… ele sunt cauzate de creșterea economică lentă și rata scăzută a inflației în zona euro și în Japonia.” Well, poate că creșterea economică lentă este de fapt ea însăși cauzată de noianul datoriilor, acumulate atât de sectorul public cât și de cel privat, datorii care retează motivația oamenilor de a-și asuma noi investiții. În ultimele decenii omenirea nu s-a aflat într-un al treilea război mondial, dar practic s-a dus un război global împotriva capitalismului, a liberei inițiative și a responsabilității individuale. În acest război s-au promovat: eutanasia rentierului (prin dobânzile artificial de mici datorită politicii monetare expansioniste); …

Citeşte în continuare

Complotul din spatele salariului minim. Chiar a existat un plan al albilor de a-i extermina pe afro-americani

Salariul minim-inginerie sociala

În ”Scrisoare din închisoarea Birmingham”, Martin Luther King Jr. identifică guvernul ca fiind principalul inamic al drepturilor și demnității negrilor. El fusese încarcerat pentru că a participat la o manifestație de protest care nu a primit aprobarea autorităților. King se referă, în special, la nedreptățile comise de poliție și judecători. Și a inspirat o mișcare care a adus în atenția publicului brutalitatea statului, a bătăilor cu furtunuri de pompieri sau bâte și a închisorilor. Mai puțin evident a fost însă rolul unor măsuri – forme ale coerciției adânc înrădăcinate în legea și istoria Statelor Unite – care aveau ca scop tot subjugarea oamenilor și care erau servite publicului pe post de politici fundamentate științific. Gândiți-vă la salariul minim. Cât de mare este legătură dintre acesta și rasism? Mult mai mare decât ar crede majoritatea oamenilor. Dacă analizăm cu atenție originile sale, vedem că salariul minim a fost creat inițial ca …

Citeşte în continuare

România – ca o floare între datornicii ofiliți ai lumii

Țările în curs de dezvoltare sunt considerabil mai puțin îndatorate decât cele dezvoltate. Constatarea este valabilă indiferent de tipul datoriei: guvernamentală, a mediului de afaceri sau a indivizilor. Cu o datorie totală care depășește puțin valoarea PIB, România ocupă o poziție foarte bună în clasament: cetățenii sunt foarte puțin îndatorați, de exemplu polonezii sunt de două ori mai îndatorați ca românii; datoria statului este la un nivel redus, doar 38% din PIB; gradul de îndatorare al firmelor ridică poate un semn de întrebare: la 47% din PIB suntem pe același palier cu Polonia, Cehia și alte economii în dezvoltare. Motivul pentru această performanță a fost spus, economia noastră este relativ “primitivă” și dacă vă uitați la țările cu care ne învecinăm în clasament vă lămuriți. Verdictul sună cu atât mai realist cu cât ne raportăm la diverși indicatori ai dezvoltării, care stârnesc râsul: numărul familiilor care au case din chirpici …

Citeşte în continuare

Cum de a ajuns iar socialismul la putere în Grecia… într-o poză

Dezastrul economic provocat de politica banilor ieftini, fondurile europene și statul asistențial – care au indus în rândul grecilor iluzia că își permit un nivel de trai mult superior posibilităților lor reale de producție – aproape că nu cunoaște echivalent pe timp de pace. Din 2008 până în 2013 PIB a scăzut cu aproximativ un sfert, adică exact cât a scăzut în SUA în timpul Marii Depresiuni din anii 1930. Un sfert din forța de muncă este șomeră și jumătate din tineri nu au loc de muncă – o situație mai grea decât în timpul Marii Depresiuni, peste ce a cunoscut România în acești ani de criză . Sau hai să comparăm prăbușirea economică a Greciei cu războiul civil din Libia din 2011 (continuă și azi), care practic a distrus țara. Ideea e că după Marea Depresiune sau după război, economia totuși și-a revenit. Odată ce excesele sau blocajele sunt înlăturate, …

Citeşte în continuare

Moise Guran și istoria greșită a banilor, creditului și crizei

Când Moise Guran e bun – este foarte bun. Când este slab – e de-a dreptul îngrozitor. Iar printre articolele slabe ale lui Moise Guran, acesta este Everestul. Despre ce este vorba? Despre faptul că autorul intră ambalat în cel mai dificil domeniu al științei economice, teoria monetară, precum un elefant în magazinul cu porțelanuri și, din câteva cuvinte, face praf învățămintele științei economice. Mai exact, el vorbește despre funcțiile activității bancare, despre rolul emisiunii monetare, atingând tangențial formarea prețurilor și culminând cu declanșarea crizelor economice. Un subiect cât se poate de important. Înțelepciunea convențională spune că rolul unei bănci este acela de a coagula economisirile populației și de a le canaliza către diverse proiecte de investiții. Hai să vedem cum descrie în manualul său (tradus la noi) economistul Joseph Stiglitz funcția băncilor: “Când un individ își pune economiile la bancă… poate nu se consideră un creditor, dar exact asta face. …

Citeşte în continuare

Cum era examenul de economie la Harvard, în 1953. Ce mai învățăm astăzi?

Ca să vedeți cum arăta educația economică pe timpuri, când – nu-i așa? – societatea era foarte înapoiată, premiul Nobel pentru economie nici nu se inventase, abia ieșisem din cea mai mare criză și din cel mai mare război din istorie… Examenul consta în două subiecte: primul, numit “Analiză economică”, le cerea studenților să răspundă pe durata unei ore la una din patru întrebări, la alegere. Al doilea subiect, pentru rezolvarea căruia erau disponibile 2 ore, le cerea studenților să răspundă la câte două întrebări din două tematici, la alegere. Al doilea subiect, pentru rezolvarea căruia erau disponibile 2 ore, le cerea studenților să răspundă la câte două întrebări din două tematici, la alegere. Am selectat mai jos aveți primele două tematici – istorie economică și finanțe – ca să vă faceți o idee:   Și acum… pam-pam! Să mergem la una din cele mai mari universități americane care și-a …

Citeşte în continuare

David Whitehouse – Originile poliției

Poliția a fost inventată în Anglia și Statele Unite în doar câteva decenii – aproximativ din 1825 până în 1855. Noua instituție nu era un răspuns pentru creșterea criminalității și nici nu a condus la găsirea unor noi metode de a combate actele ilegale. Cel mai uzual mod de rezolvare a crimelor, înainte și după apariția poliției, a fost acela de a afla de la cineva ce s-a întâmplat. În plus, crimele sunt acte individuale, iar elita conducătoare care a inventat poliția răspundea în fața provocării impuse de acțiunile colective. Ca sa rezumăm: autoritățile au creat poliția ca răspuns la grupuri mari, ”neascultătoare”, precum: — greviștii, în Anglia, — revoltele în partea de nord a SUA, — și amenințarea răzvrătirii sclavilor din sud. Astfel, scopul poliției este să controleze mulțimile de oameni, nu criminalitatea. Mă voi concentra foarte mult pe aspecte precum: cine sunt aceste mulțimi și de ce au …

Citeşte în continuare

Ping-pong cu interesul național între palate. Cum a fost abandonat etalonul-aur

Banca Angliei a desecretizat corespondența purtată în 1931, anul în care UK a abandonat etalonul-aur. Motivul? Statul (Banca Angliei) rămăsese fără aur și nu mai putea onora cererile de retragere. Motivul? Tipărise prea mulți bani de hârtie anterior, încălcând astfel angajamentul de a asigura convertibilitatea lirei în aur. Motivul? “Interesul național”, desigur… “The heavy demands for exchange on New York and Paris still continue. In addition the Bank are being subjected to a drain of gold for Holland. “Under these circumstances, the Bank consider that, having regard to the above commitments and to contingencies that may arise, it would be impossible for them to meet the demands for gold with which they would be faced on withdrawal of support from the New York and Paris exchanges. “The Bank therefore feel it their duty to represent that, in their opinion, it is expedient in the national interest that they should be …

Citeşte în continuare

Cum destabilizează politrucii economia: prețul real al petrolului de la 1861 încoace

Deși s-a prăbușit în a doua parte a anului, prețul petrolului rămâne ridicat din perspectivă istorică. Pe graficul întocmit de J. P. Morgan se vede clar cum creșterile fulminante ale prețului tind să fie de scurtă durată, precum toate scumpirile speculative sau influențate de politică, în vreme ce momentele de sobrietate (bear markets) se aștern pe perioade mai lungi. Explicația? Jocul cererii și al ofertei. Pe de o parte, scumpirea consistentă a petrolului îi incită pe consumatori să caute alternative, iar pe producători să investească masiv în extinderea producției, ceea ce determină ulterior (dar mai lent) un proces de ieftinire. Pe de altă parte, bulele speculative sunt rezultatul unor factori prin definiție conjuncturali. De exemplu, criza petrolului din anii ’70 este determinată politic (prin restrângerea producției de către OPEC în contextul războiului arabo-israelian) și susținută de tiparnița de bani a țărilor dezvoltate, în încercarea disperată de a masca prin inflație …

Citeşte în continuare