19 August 2017
Știri pe scurt
Home / Ideologi da’ culți

Ideologi da’ culți

Complotul din spatele salariului minim. Chiar a existat un plan al albilor de a-i extermina pe afro-americani

Salariul minim-inginerie sociala

În ”Scrisoare din închisoarea Birmingham”, Martin Luther King Jr. identifică guvernul ca fiind principalul inamic al drepturilor și demnității negrilor. El fusese încarcerat pentru că a participat la o manifestație de protest care nu a primit aprobarea autorităților. King se referă, în special, la nedreptățile comise de poliție și judecători. Și a inspirat o mișcare care a adus în atenția publicului brutalitatea statului, a bătăilor cu furtunuri de pompieri sau bâte și a închisorilor. Mai puțin evident a fost însă rolul unor măsuri – forme ale coerciției adânc înrădăcinate în legea și istoria Statelor Unite – care aveau ca scop tot subjugarea oamenilor și care erau servite publicului pe post de politici fundamentate științific. Gândiți-vă la salariul minim. Cât de mare este legătură dintre acesta și rasism? Mult mai mare decât ar crede majoritatea oamenilor. Dacă analizăm cu atenție originile sale, vedem că salariul minim a fost creat inițial ca …

Citeşte în continuare

Je suis chomeur

Problemele omenirii sunt numeroase. Acum, ca am vazut de sunt în stare francezii, să generalizăm abordarea. Să continuăm “războiul împotriva sărăciei” (o intoxicare populistă veche de 50 de ani) cu și mai multe ajutoare sociale, un nivel mai ridicat al salariului minim și creșteri de pensii pe datorie. Să continuăm “războiul împotriva drogurilor” cu prohibiții și mai dure, cu mai mulți bani cheltuiți cu înarmarea poliției și a funcționarea penitenciarelor – să luăm exemplul SUA unde 1 din 3 cetățeni de culoare ajung în pușcărie pe parcursul vieții. Să continuăm “războiul împotriva încălzirii globale” acordând alte subvenții producătorilor de energie eoliană care au fragilizat sistemul energetic până la punctul în care Europa riscă un blackout. Evident, să continuăm războiul împotriva terorismului, pentru că (așa cum explică Wesley Clark în una din cele mai sincere și hilare declarații pe această temă)… I don’t know… Mulțumesc pentru pont lui Nicolas Lecaussin, detalii …

Citeşte în continuare

Robespierre „capitalist”. Strania poveste liberală a Monicăi Macovei

Am mulți prieteni care vor vota cu Monica Macovei. Nu-mi permit să le dau sfaturi, nici nu vreau să demonstrez de ce (eventual nu) este bine ca președintele României să fie doamna Macovei. Adică nu vreau să pun aici în balanță răul mic cu răul mare și să trag concluzia că alegerea bună este pe cutare taler. Deci, vă rog să nu luați acest articol drept ceea ce nu este, adică un îndemn de a (nu) vota cu cineva. Analiza mea își propune doar să arate inconsistența programului Monicăi Macovei, urmând ca fiecare să decidă cât de mari i se par aceste inconsecvențe și dacă, în ciuda lor, nu cumva merită totuși să voteze pentru Macovei. Fac precizarea că este singurul astfel de demers care va fi publicat pe acest blog, nu voi analiza programele candidaților mai mult decât am făcut-o aici. Am decis totuși să mă refer la programul …

Citeşte în continuare

Daniel „Greed-is-good” Dăianu vizează un loc în board-ul BNR

Vă daţi seama ce ar fi dacă în locul lui Daniel Dăianu ar fi Mugur Isărescu, guvernatorul BNR? Respectul pentru o instituţie ar dispărea într-o secundă. Aceste cuvinte nu le spuneam eu, ci un cunoscut jurnalist de la ZF, acum ceva vreme. Deocamdată Daniel Dăianu, care de-a lungul carierei s-a remarcat prin faptul că a primit sume uriașe de la stat (inclusiv la ASF) și a pierdut 280 000 de euro prin speculații bursiere, nu are șanse să ajungă în locul lui Mugur Isărescu. Măcar și pentru motivul  că, potrivit domnului Maior și relatării lui Cristian Sima, BNR conduce celelalte instituții, nu serviciile controlează BNR: “La masă, eu, Predoiu, Dăianu, Maior, Coldea. Predoiu a cerut întîlnirea pentru a le povesti ce se întîmpla dacă euro va cădea, sau dacă se va sparge în două, euro pentru bogați germania, olanda, finlanda și cel pentru săraci grecia portugalia, italia, spania. Se vehiculează …

Citeşte în continuare

Ce este fascismul?

Numeroasele schimburi de replici care au avut loc în ultimele zile pe tema fascismului mi-au arătat că multă lume nu înțelege bine semnificația acestui curent de gândire. De exemplu, un comentator alege să caracterizeze orientarea ideologică a lui Horia Roman Patapievici citând dezaprobator următorul paragraf din cartea acestuia, “Politice” – “Poporul român nu a vorbit direct în istorie, iar când a început să vorbească (votul universal şi egal), a început să spună numai prostii. Cred cu convingere că garanţia progresului în România este votul cenzitar.” Criticul adăugă: “pentru libertarianul Patapievici, accesul bătrânilor sau al altor categorii la respectivele servicii… la autobuz, la încălzire, la tratament, la spitale, la medicamente… trebuie lăsat exclusiv în mâna pieţei libere”. După care se întreabă: “Poate fi caracterizată ideologia politică rezumată sumar în paragraful de mai sus drept fascism? E mult spus. Sau, altfel spus, e o exagerare, mai puţin stridentă totuşi decât cea pe care …

Citeşte în continuare

Care era diferența dintre comerțul socialist și cel legionar?

Un mare mister. De la Ionuț Bălan.      

Citeşte în continuare

Care “bunuri publice”? În România oamenii simpli construiesc infrastructură mai eficient decât statul

Un articol excelent publicat ieri ilustrează cu numeroase exemple cât de greșită este idea că, dacă statul s-ar da la o parte de la construcția de infrastructură, atunci societatea ar rămâne fără drumuri, poduri sau tuneluri. Meritul articolului este acela că vine cu exemple exclusiv din România, țara cu cele mai mari costuri de construcție a infrastructurii din Europa de Est și, pe alocuri, chiar din lume. Din păcate această risipă uriașă a banului public este posibilă deoarece cea mai mare parte a publicului crede că drumurile sau canalizarea reprezintă exemple de „bunuri publice” – în sensul că pot fi construite doar de stat, mediului privat lipsindu-i stimulentele pentru a concepe și realiza așa ceva. Și atunci ridică mâine și se predă statului, lăsându-se buzunărit prin impozite tot mai mari, sperând că poate-poate o să primească și ceva util în schimb. Ideologii guvernului, plătiți cu salarii grase din banii publicului …

Citeşte în continuare

Decât un sofism

Sursa: Radio Guerilla Mi se pare că suprinde perfect sloganul emoțional dar fără sens economic pe care s-a concentrat RMGC. Ironia sorții, protestatarii proiectului Roșia Montană care vântură steagul ecologismului mai presus de orice comit o eroare similară. Într-o economie de piață important nu este ce vor unii sau alții; nimeni nu-și poate impune punctul de vedere prin argumente de forță. Preferințele oamenilor sunt subiective și extrem de diverse. Totuși, putem trăi în armonie dacă acceptăm dreptul de proprietate privată ca instituție esențială în fundamentarea cooperării sociale. Aoleu! Am zis drept de proprietate privată… asupra aurului?!

Citeşte în continuare

Fără logică economică: perle scrise și distribuite la protestele Roșia Montană

Pentru cei care nu ați fost la protestele din București, postez aici o parte din materialele distribuite în piață. Sursa lor – sau susținătorii acestor idei – reprezintă categoric o minoritate.             Aceste materiale îmi aduc aminte de fluturașii pe care i-am primit la New York de la manifestanții mișcării Occupy Wall Street. Aveți dovada mai jos, cu strâmbătura de rigoare!   Era să uit: de Mâna de lucru ați auzit?

Citeşte în continuare

Fabrica de bine – cel mai scump bine făcut vreodată

Săptămâna trecută un post TV de știri m-a intoxicat cu relatări despre proiectul Fabrica de bine. Am aflat tot ce știam și nu voiam să mai aud despre economia socială, antreprenoriatul social… 150 de locuri de muncă nou create… moment în care am început să devin atent. Pentru că un singur lucru nu l-am auzit spus în toate aceste reportaje, interviuri, talkshow-uri: valoarea proiectului. Ca să împart suma la 150 de joburi și să văd cam cu ce preț s-au creat aceste locuri de muncă. Azi am avut 1 minut liber pentru a-mi satisface curiozitatea și am găsit. Valoarea totala a proiectului este de 18.073.582 lei, din care asistenta financiara nerambursabila insumeaza 16.698.525 lei. … Astfel, au fost create 150 de noi locuri de munca pentru persoane vulnerabile social (persoane cu dizabilitati si beneficiari de ajutor social) in  domeniul reciclarii si prelucrarii hartiei, al serigrafiei, al reciclarii de mase plastice …

Citeşte în continuare

Jeffrey Lacker faţă cu reacţiunea

Din bâlbâială în bâlbâială către justificarea finală. E vorba de justificarea oferită activităţii bancare cu rezerve fracţionare. În clipul de mai jos îl avem pe onorabilul Jeffrey Lacker, şeful Federal Reserve Bank of Richmond, care este pus să răspundă la următoarea întrebare, minutul 26:30 (traducerea mea): Nevoia de a avea ajutorul guvernului, într-o formă sau alta, nu este o consecinţă logică a funcţionării sistemului bancar cu rezerve fracţionare? Răspuns: No, I don’t think so. I think that — I think we can — I don’t think a government needs to provide it. I think private insurance arrangements could work in general. This is sort of a — you know, just a theoretical level. I think that deposit insurance in the United States arose because of the — you know, the desire to protect some creditors. So it’s — in essence, you should think of, you know, government backstops as distributional …

Citeşte în continuare

Câteva întrebări incorecte politic despre transformarea deponenţilor în investitori

Cu cât stau mai mult şi mă gândesc la confiscarea depozitelor de peste 100000 de euro – în curând literă de lege la Bruxelles – cu atât îmi vin în minte mai multe întrebări. De exemplu, plecând de la ideea că cine ţine milioane în bancă ar trebui să ştie că îşi asumă un risc mă gândesc că lucrurile ar trebui să stea exact invers, respectiv că riscul cel mai important ar trebui suportat de micii deponenţi. Cum aşa? Păi să ne gândim la următorul scenariu. Ai o fabrică de mobilă. Fabrica asta are şi clienţi “instituţionali” care cumpără constant şi de valoare mare (hoteluri, restaurante, şcoli, diverse companii), are şi o puzderie de clienţi mici care cumpără foarte rar câte un dulap sau o masă. Să presupunem că ai un accident şi nu mai poţi livra la timp comenzile. La cine renunţi? Pe cine amâni? Vei suna la restaurantul …

Citeşte în continuare

Cu ştiinţa pe arătură, sau cum poţi bate câmpii cu ingineria genetică

Sunteţi gata să citiţi ceva tare? Vreau să zic, tare cu adevărat. Am descoperit acest text datorită lui Tyler Cowen, care l-a citat la el pe blog. Este vorba de un profesor trăznit de la Harvard, unul din aceia pe cale de dispariţie, extrem de consecvenţi şi care îţi spun răspicat cum văd ei lucrurile. În cazul de faţă, profesorul de biologie Church (culmea ironiei) vorbeşte despre posibilitatea de a modifica lumea prin inginerie genetică. Până aici nu e mare brânză, am mai auzit asta. Dar programul lui de cercetare şi filozofia lui de viaţă bat filmul – Jurassic Park, Ziua a 6-a şi tot ce mai vreţi. Omul nostru crede că ar merita să clonăm Omul din Neanderthal. De ce? Pentru că craniul lui era atât de mare încât în el poate încăpea mai multă inteligenţă decât în al nostru. Şi nu e corect şi welfare-improving să devenim mai …

Citeşte în continuare

Incredibil, am mai găsit totuși ceva interesant pe facebook

De când cu referendumul facebook-ul meu este moartea pasiunii. Din rețea de socializare a ajuns comitet politic. Ba chiar două. Și totuși am găsit ceva ce merită distribuit. • Spune-mi ce ai discutat în timpul campaniei pentru referendum ca să îți spun câtă minte ai • Votezi și câștigi. Cum ar veni, spiritul civic trece prin stomac, cine se prinde de asta e „băiat deștept”. • Grație facebook-ului am aflat că, de fapt, Remus Cernea e un tip destul de vânjos, politic vorbind. Și urmașul lui Robespierre, după cum pare să reiasă din text: Sunt de părere că în faţa unui regim autoritar, care răpeşte libertăţile cetăţenilor şi îi umileşte şi care este dispus să uzeze de orice fel de arme pentru a se menţine la putere, abordarea politică esenţialmente etică este aceea de inspiraţie machiavelică prin care se obţine rezultatul urmărit, şi anume, recuperarea libertăţilor răpite de tiran, indiferent …

Citeşte în continuare

Statul minimal din Vrancea se combate

Dacă vreunul dintre voi, buricul pământului, credea că în Vrancea nu este pepinieră de ideologi, îmi face plăcere să îl contrazic. Marian Oprișan demonstrează în acest discurs că, vorba primarului, se poate: Tot în numele statului minimal, atât de mult ridicat în slăvi de către fostele Guverne PDL, au fost disponibilizaţi de către ministrul Traian Igaş nu mai puţin de 11.000 de poliţişti, iar cei care au rămas în Poliţie nu pot să-şi facă meseria pentru că banii alocaţi le ajung doar pentru două plinuri de benzină/lună! În numele aceluiaşi concept au fost închise posturile de poliţie din mediul rural de a ajuns o minune atunci când în satele noastre apare câte un poliţist. Tot pe altarul statului minimal au fost sacrificate spitale şi şcoli ale căror porţi sunt încă închise!“ … Sper ca alte victime să nu mai existe fiindcă trebuie să terminăm, pentru totdeauna, cu această aberaţie numită …

Citeşte în continuare