16 January 2019
Home / Impozite-Politica fiscală (page 5)

Impozite-Politica fiscală

De ce nu scade impozitul pe proprietate în pas cu valoarea acesteia?

Asta este o întrebare de bun-simț la care am fost rugat să răspund mai demult și… am ridicat din umeri. Subiectul mi-a reintrat în atenție când am aflat că în Grecia reevaluarea proprietăților imobiliare se amână până în… 2016, cu scopul clar ca autoritățile să continue să strângă impozite mai mari. Inițial această evaluare era planificată în 2012 dar… a venit criza și foamea mare de bani la buget, astfel încât guvernul (la braț cu Comisia Europeană) a “reevaluat” reevaluarea. Așa că deocamdată grecii plătesc impozite care, la momentul stabilirii lor, aveau în vedere o valoare mult mai mare a proprietății.  Așa cum am aflat luna trecută, averea românilor, bazată trei sferturi pe imobiliare, a suferit o deteriorare masivă în ultimii ani. Dacă autoritățile ar avea milă ar ține cont de acest fapt atunci când stabilesc impozitele. Dar nu este cazul. Din contră, ele au decis că impozitele trebuie să …

Citeşte în continuare

Ce impact au asupra prețurilor noile accize la benzină? Comentariu la Socol

Consilierul primului-ministru Cristian Socol a furnizat ieri 8 argumente pentru care „cresterea accizelor va avea mai degraba un impact nesemnificativ asupra preturilor”. Toate cele 8 argumente sunt criticabile, în schimb sunt surprins să văd că nici un consilier al guvernului nu aduce singurul argument pertinent în favoarea înăspririi fiscalității (căci da! – se poate formula totuși un astfel de argument).  1. “In economia romaneasca inca exista deficit de cerere. Postcriza, romanii si-au redus apetitul de consum. Cererea este scazuta, ceea ce inseamna ca magazinele si producatorii nu se vor avanta sa creasca preturile… majoritatea companiilor vor lua asupra lor marea parte a poverii fiscale suplimentare”  Este primul și cel mai important motiv furnizat de Cristian Socol. După mine, el este important atât prin ceea ce spune dar mai ales prin ce ascunde. Pentru a înțelege de ce este un argument viclean, postez aici o lecție standard de economie referitoare la efectul …

Citeşte în continuare

Manifestul de la Băiculești. Ce înseamnă?

Manifestul de la Băiculești – ceea ce nu este interzis prin lege este PERMIS – nu mai acceptăm CHELTUIALA ABERANTĂ a banului public, făcută în alte interese decât cele ale locuitorilor comunei – scopul colectării taxelor locale este de a ne asigura NOUĂ un cadru de viață mai bun – suntem hotărâți să participăm activ și să ne implicăm în SOARTA COMUNEI NOASTRE – cunoaștem metodele legale și democratice prin care putem forța consiliul local să ne asculte și să decidă în beneficiul NOSTRU, nu al altora – nu suntem rău-platnici, suntem dispuși să MUNCIM în folosul comunității noastre – avem printre noi familii (locuitori) care nu dispun de venituri suficiente pentru un trai zilnic DECENT – administrația publică a ajuns să EXECUTE SILIT locuințele cetățenilor acestei țări pentru datorii la impozite, ceea ce este inadmisibil (transformându-ne în vagabonzi în propria noastră țară) – dacă „aleșii” noștri NU ȘTIU SĂ …

Citeşte în continuare

Uite cât vei plăti în 2014 ca urmare a creșterii accizei la carburant!

Dacă doriți să aflați cât de mult veți fi exploatați de fisc prin actualizarea accizei cu rata inflației și prin accizarea suplimentară cu 7 eurocenți/l a carburantului, priviți graficul de mai jos. La construcția lui am folosit prețul actual al motorinei OMV Diesel (5.94 lei) și am presupus că sporirea accizelor se va reflecta integral în preț. Nivelul accizei este de 330 euro/1000 l, adică 33 de cenți/l. Prin actualizare cu rata inflației, aproape 4,8%, ea va crește cu 1,5 cenți/l. Adăugăm noua acciză de 7 cenți și obținem un plus de 8,5 cenți/l. La care se adaugă TVA, rezultatul fiind 10,5 cenți. La actualul curs de schimb înseamnă 47 de bani. Aceasta înseamnă că litrul de motorină se va scumpi cu aproape 8%. Tot ce trebuie să știți pentru a vă regăsi pe grafic este cheltuiala lunară pe care o faceți cu motorina în prezent. Astfel, dacă în prezent …

Citeşte în continuare

Salvați economia subterană!

Eliminarea economiei subterane este dezideratul care unește tot spectrul politic din România și cea mai discutată problemă economică a zilelor noastre. Evaziunea fiscală a devenit subiectul central în aproape orice talkshow, discuțiile privind diverse alte chestiuni ricoșează iremediabil către ea, iar soluțiile de bună guvernare – de la „microeconomia” alocării cheltuielilor în domeniul medical la „macroeconomia” deficitului bugetar – se împiedică inevitabil tot de această problemă. Menționez aici două exemple stridente, de ieri-alaltăieri: Gabriel Biriș spune că „din cauza evaziunii mor cu mult mai multi oameni si sunt distruse cu mult mai multe destine decat in urma omorurilor punctuale”; aproape simultan, Costi Rogozanu nu a găsit o replică mai bună la spectaculoasa înăsprire a fiscalității promovată de guvern decât aceea că „taxele mai trebuie să și crească”, singura problemă fiind aceea că aceste taxe nu lovesc tocmai în cine trebuie. Ei bine, când doi oameni cu orientări ideologice diferite (și …

Citeşte în continuare

Acciza la benzină înseamnă creșterea cotei unice la 17%

„Accizele nu sunt impozite” ne asigura ieri un important decident politic. Ei bine, lucrurile nu stau așa din perspectivă economică sau contabilă, și nici măcar din perspectiva DEX, unde acciza este definită drept „impozit indirect”. Economic vorbind, acciza este o prelevare a veniturilor unor membri ai societății (cei care vând produse accizabile), reprezentând astfel un mijloc prin care statul operează redistribuția avuției. Din punct de vedere contabil, pentru stat nu are importanță dacă bugetul este alimentat dintr-o sursă particulară de impozitare: de exemplu, din veniturile salariale sau din veniturile benzinarilor; banii la buget sunt bine primiți indiferent de unde vin. Efectele fiscale ale introducerii unei accize noi la carburant în valoare de 0.07 euro/l pot fi analizate cu ușurință. În primul rând merită observat faptul că impozitarea carburantului va crește mai mult decât arată valoarea accizei, deoarece peste ea se aplică TVA. Un calcul contabil simplu arată că litrul de …

Citeşte în continuare

Este oficial: România vrea să depășească Burundi la povara impozitării

Că tot se discută despre creșterea fiscalității zilele astea, cred că este nimerit să înțelegem foarte clar unde ne aflăm. Și pentru că nu am mult timp o să vă spun simplu: ne aflăm între Zimbabwe și Burundi. Așa arată raportul Paying Taxes 2013 al Băncii Mondiale și PwC, care măsoară greutatea poverii fiscale în țările lumii. Studiul ia în considerare trei criterii: rata totală a impozitării, numărul de ore necesar pentru plata impozitelor și numărul de plăți fiscale necesar de efectuat. Luând în calcul aceste elemente rezultă că, în ansamblu, România se clasează pe locul 136 în lume, adică la coada… „universului cosmic”. Sub noi se află Zimbabwe și Tanzania, un pic mai jos Belarus (cea mai socialistă țară din Est) și la mare distanță, pe locul 91, Bulgaria. Imediat deasupra noastră, pe poziția 137 se află Burundi, pe care înțeleg că guvernul și-a propus să o întreacă. În …

Citeşte în continuare

Din panoplia sofismelor economice: ce argumente are guvernul pentru rectificarea bugetară?

Ministrul Bugetului a comunicat aseară justificarea rectificării bugetare, care va urca deficitul prognozat de la 2,5% din PIB. Să luăm fiecare punct pe rând: 1. Nerealizarea veniturilor bugetului general consolidat faţă de program, estimată la 3,71 miliarde lei în intervalul august-decembrie 2013. Execuţia bugetară s-a menţinut totuşi în ţintele agreate cu partenerii internaţionali, respectiv deficit de 1,3% din PIB la 9 luni, prin managementul prudent al cheltuielilor publice. Managementul cheltuielilor publice este totuși departe de prudent. Statul cheltuie pe bunuri și servicii mai mult de la an la an. Salariile bugetarilor au fost reîntregite, chestiune socotită un fel de reparație morală (discutabil), însă în dispreț față de realitatea economică. Așa cum am văzut recent, averea românilor a scăzut la jumătate față de nivelul înregistrat înainte de criză și continuă să scadă. Cu alte cuvinte, am descoperit că fondul de capital al națiunii este considerabil mai mic decât credeam. Pe această realitate …

Citeşte în continuare

Jocurile foamei bugetare (II): cine este responsabil pentru creșterea cheltuielilor?

Dacă tot se caută țapi ispășitori pentru derapajul bugetar, aș sugera autocritica. E eficientă și sănătoasă, chiar dacă în politică nu ajungi prea departe cu ea. De bine de rău recolta de impozite a mers binișor, în schimb cheltuielile au ieșit în decor: cheltuielile bugetare sunt cu 7 miliarde lei mai mari decât cele de anul trecut (veniturile au crescut cu 6). Statul român cheltuie mai mult de la an la an, mizând pe faptul că economia crește de la sine și o să îi plouă în gură cu impozite. Guvernele par la fel de dependente de cheltuieli (populiste) precum un bețivan de sticla de rachiu; dar, spre deosebire de bețivanul care, bântuit de remușcări, mai promite din joi în Paște că se va da pe brazdă și că își va achita datoriile, guvernele noastre se angajează solemn că vor fi și mai iresponsabile – că vor cheltui mai mult …

Citeşte în continuare

În logica războiului: istoria impozitării progresive în Suedia în ultimii 150 de ani

Ca să înțelegem puterea precedentului în politică sau, altfel spus, de ce trebuie să ne ferim să deschidem Cutia Pandorei, recomand lecturarea The Evolution of Swedish Labor Income Taxation in a 150-year Perspective: An In-depth Characterization. Doar cunoscând istoria (și principiile funcționării politicii) putem înțelege drumul către servitute, maniera perfidă în care populației i se face “o ofertă de nerefuzat”, modul în care este dusă cu zăhărelul până ajunge să înghită exact ceea ce statul a urmărit de la bun început. Am tradus câteva pasaje, și vă invit ca în lumina lor să vă gândiți cu atenție la recentele măsuri fiscale luate sau propuse în România. Suedia nu a fost dintotdeauna o țară cu impozite mari. Din contră, la începutul sec. XX nivelul lor era asemenea celor din alte economii care avansau pe drumul capitalismului: 1. Lucrurile s-au schimbat însă foarte rapid, după cum urmează: În 1903 s-a făcut o reformă fiscală prin …

Citeşte în continuare

Jocurile foamei bugetare (I): veniturile se simt rău în septembrie

Cât de proastă este situația bugetară de a stârnit atâtea discuții în ultimele zile? Deocamdată vă ofer câteva imagini despre situația veniturilor bugetare și urmează să revin cu o analiză a cheltuielilor. Așa cum se poate vedea din graficul de mai jos, care prezintă veniturile bugetare cumulate în 2012 și 2013 vs. țintele propuse, problema guvernului este aceea că nu reușește să se încadreze în trendul potrivit pentru a atinge ținta de venituri planificată pentru anul în curs. Anul trecut a ratat îndeaproape veniturile planificate, reușind să colecteze  cu 2 miliarde lei mai puțin. În schimb, anul acesta ținta pare mult mai ambițioasă și, fără măsuri de reducere a cheltuielilor – că de creștere a impozitelor sau a colectării pe ultimele luni cu greu poate fi vorba – se va înregistra o neîndeplinire semnificativă a planului, așa cum arată trendul. Graficul ne oferă și răspunsul la întrebarea cine este responsabil …

Citeşte în continuare

Vor crește impozitele? Starea finanțelor publice într-o singură poză

În vremurile de azi, când statul controlează sau vrea să controleze cea mai mare parte a PIB, principiul de fier al prudenței în domeniul buzunarului personal este să nu scapi din ochi buzunarul statului. Constrângerile și tendințele care marchează finanțele publice ajung să influențeze de multe ori decisiv evoluția averii personale. Aseară am primit în sfârșit explicația oficială pentru articolele electrizante din ultima vreme scrise de consilierii guvernului, care încearcă să însuflețească cheful inert al contribuabilului de a-și plăti impozitele. De exemplu, să ne amintim un fragment din acest eseu patriotard: O soluţie mai bună ar fi ca toţi contribuabilii să îşi plătească impozitul, să avem destui bani pentru a plăti pensii mai mari şi pentru a oferi servicii de calitate pensionarilor. Cumpără usturoiul, pentru că eşti om! Plăteşte impozitele, pentru că eşti cetăţean şi eşti de două ori om astfel! Ei bine, explicația este dorința clară a guvernului de …

Citeşte în continuare

Despre politica bugetară în România: se guvernează rău din ce în ce mai bine!

Pe când îmi odihneam eu stiloul mândru că tocmai dădusem o replică lui Cristian Socol, ce să vezi? Aflu că opinentul meu tocmai a publicat un nou articol, pe Contributors. La fel s-a întâmplat și în urmă cu o săptămână, abia terminasem de scris Oamenii din guvern nu doresc decât să muncească (la strâns taxe)!, că Cristian Socol a publicat o nouă bucată în ZF. He-he, dar Cristian chiar scrie repede, ceea ce este cam neobișnuit printre economiștii români, deci merită consemnat. Acum, nu știu pe ce baze merge atât de bine producția lui de articole, că a mea merge doar pe plăcerea scrisului, dar țin să asigur audiența că ori de câte ori voi avea ceva de comentat o voi face cu cel puțin aceeași viteză. Doar sursa mea de inspirație era un maestru al scrisului! Așadar, Cristian Socol a scris ieri că rata de creștere a datorie publice …

Citeşte în continuare

Evazionistul – un dușman și trădător, față de țară și popor!

Cristian Socol le răspunde celor care l-au criticat (pe el și pe Ioana Petrescu) pentru că îndeamnă insistent publicul să își achite obligațiile fiscale. O face furnizând încă un motiv de condamnare a evaziunii – externalitățile negative pe care cei care nu plătesc impozite le impun societății: „Suntem parteneri corecti cu contribuabilii corecti. Oricum, se observă în ultima perioadă o recrudescenţă majoră a celor afectaţi de pierdere de rentă din afacerile cu insolvenţa, optimizare fiscală, afaceri cu statul s.a. Este un semn bun. Vom continua să luptăm pentru ca toţi contribuabilii să-şi plătească impozitele şi taxele. Vom continua să luptăm pentru ca firmele corecte din România să nu mai fie sufocate de presiunea fiscală creată de cei care nu-şi plătesc impozitele si taxele (sublinierea mea). Din reducerea risipei in cheltuielile publice (inclusiv în investiţiile publice), imbunătăţirea colectarii şi reducerea evaziunii vom asigura si sustenabilitate pentru cheltuielile bugetare rigide si spatiul …

Citeşte în continuare

Impozitarea apei infiltrate

Îmi face plăcere să mă întorc la una din etichetele mele favorite: “Aberaţia de intervenţie”. Conform unui proiect de ordonanţă, se plănuieşte impozitarea fermierilor care au terenuri lângă terenuri irigate. De ce? Fiindcă beneficiază de irigaţiile altora fără să plătească. Dar dacă ei nu vor să folosească sistemul de irigaţii, la asta s-a gândit cineva? Poate, dar nu contează, că vrei sau nu vrei, dacă ai terenul lângă alte suprafeteţe irigate se cheamă că beneficiezi şi trebuie să plăteşti. Chestia asta se cheamă externalitate pozitivă – iar economiştii ministerului agriculturii nu i-au spus pe nume de teamă să nu ne intimideze, probabil. Dar studenţii la economie învaţă despre ea. Externalitatea este acel efect care decurge din acţiunile terţilor şi influenţează în mod pozitiv sau negativ persoana în cauză; şofatul în stare de ebrietate este un exemplu de acţiune care prezintă externalităţi negative şi invers, vaccinarea împotriva gripei prezintă externalităţi pozitive. …

Citeşte în continuare