25 May 2019
Home / Impozite-Politica fiscală (page 4)

Impozite-Politica fiscală

Cu mândrie raportăm că am depășit planul la impozite

Mulțumită lui Ionuț Bălan, putem să-i confirmăm în sfârșit lui Liviu Voinea că are măcar parțial dreptate: statul a ieșit din criză, reușind să pună noi taxe. Acum, să remarcăm că încasările bugetare ca pondere în PIB (adică în venituri) au scăzut, pentru că nimeni nu este totuși prost să muncească pentru stat. Graficul de mai sus sugerează doar că oamenii au strâns cureaua, au economisit pentru a-și acoperi creditele luate imprudent sau pentru a pune un ban deoparte. Restul sunt bani cheltuiți. O parte din acești bani – cheltuiți fără voia posesorului lor – s-au dus către bugetul statului. [layout show=”1″]

Citeşte în continuare

ANAF se transformă în lagăr de reeducare fiscală

Astăzi doamna ministru de finanțe a dezvăluit rezultatele unui studiu făcut pe “clienții” ANAF: Am vrut sa vedem cum vede contribuabilul relatia lui cu Fiscul si am remarcat ca aceasta este perceputa ca fiind una politist-infractor. Fiscul trebuie sa educe si sa indrume contribuabilii, nu neaparat doar sa prinda evazionistii”,  1. Eu cred că agenții însărcinați să culeagă și să interpreteze datele n-au înțeles de fapt cum stă treaba. Ei pretind că, în optica publicului, Fiscul este polițistul, iar cetățeanul este infractorul. Ha, ha! Sunt simpatici. De fapt este mult mai rău. Relația Fisc-contribuabil este una de tip bandit-cetățean onorabil. Eu când mă duc la ANAF nu mă simt vânat ca un infractor, ci exploatat ca un sclav. Iar agenții statului nu sunt puși să împartă dreptatea, ci să culeagă biruri. Așadar, îi recomand doamnei ministru să refacă studiul, dacă se poate fără să plătească o căruță de bani unui …

Citeşte în continuare

Jucați-vă cu bugetul României… pe openbudget.ro

Vreți să fiți pentru o zi prim-ministru? Sau măcar ministru de finanțe? Atunci intrați pe site-ul lansat azi de SOLIB și jucați-vă cu cifrele. Puneți-vă salariul și aflați unde se duc și pe ce se cheltuie banii dvs. Dar cel mai important, când auziți de la politicieni despre cutare pomană electorală, despre miliarde cheltuite pe indiferent ce, intrați pe platformă și vedeți cu cât trebuie să creșteți impozitele ca să nu se supere FMI. [layout show=”1″]

Citeşte în continuare

Taxa pe vilă, de la anul în Marea Britanie

După francezi, se pare că este rândul socialiștilor englezi să facă următorul pas în periculoasa escaladă a impozitării. De anul viitor guvernul va impune taxa pe vilă (sau pe conac, ca să sune mai burghez), adică va supraimpozita casele cu valoare mai mare de 2 milioane de lire. Măsura este logică, fiindcă așa cum am spus statele falimentare din Occident cochetează de mai multă vreme cu ideea confiscării averilor – idee experimentată în Cipru și discutată prin diverse seminarii tehnocratice la FMI. The Treasury last year estimated that about 55,000 homes are in that range, though the Lib Dems say the figure is closer to 70,000. David Cameron has opposed a mansion tax but George Osborne, the Chancellor, is said to be more open to the idea. Most of the homes that might be affected are in London and the south-east of England. Argumentul socialiștilor este același din totdeauna, și …

Citeşte în continuare

Am înnebunit populația cu impozitele, iar le frecăm, nu ne mai crede nimeni

Politica fiscală este sportul preferat al guvernului. Abia dacă trece o săptămână și aflăm ceva nou despre planurile fiscale ale guvernului. Dacă nu este vorba de introducerea accizei la carburant, atunci e vorba de scăderea CAS; invers, dacă se menționează amânarea accizei, atunci se promit măsuri de combatere a evaziunii; dacă nu se pomenește nimic despre taxa pe stâlp, atunci se vorbește despre limitarea plăților cash (al căror scop fiscal este evident); dacă nu scade TVA, atunci ni se spune despre scutirea de impozit a profitului reinvestit. Și tot așa. Ieri a fost readusă în discuție introducerea impozitului progresiv, pe cote de 8-12-16%. Această ultimă veste sună bine la prima vedere. Dar eu zic să ne ferim să cădem în capcana acceptării facile a ceea ce pare să fie o măsură de atenuare a poverii fiscale. După cum vedem prea bine, din discursul public nu e clar în ce direcție …

Citeşte în continuare

Bilanțul bugetar al anului 2013: cheltuielile

Faptul că veniturile s-au cifrat considerabil mai jos decât ținta asumată de guvern, respectiv la 32% din PIB în loc de 33,6%, a făcut ca și cheltuielile să fie ținute un pic în frâu. Deși în termeni nominali au crescut, ele au scăzut ca pondere în PIB față de 2012 cu aproape 1 punct procentual, ajungând la 34,5%.   Guvernul a cheltuit mai mult cu salariile și cu achizițiile de bunuri și servicii. Dacă la cheltuielile de personal această evoluție era previzibilă datorită obiectivului asumat  -reîntregirea salariilor bugetarilor, cheltuielile cu bunuri și servicii au fost mai mari decât a promis guvernul. La începutul lui 2013 acesta spunea că urmărește: reducerea substanţială a unor categorii de cheltuieli materiale şi de servicii ineficiente şi oneroase pentru contribuabili, ca efect al întăririi cadrului legislativ privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare, Astfel cheltuielile cu bunurile şi serviciile ajung in anul 2013 la …

Citeşte în continuare

Bilanțul bugetar al anului 2013: veniturile

Avem datele execuției bugetare a anului 2013 astfel încât putem face câteva calcule comparative. Din aceste calcule se desprind în opinia mea două concluzii importante: (1) guvernul a supraestimat nivelul încasărilor bugetare, ceea ce l-a motivat pe parcursul anului să recurgă la noi majorări de impozite și (2) din nefericire această tactică este complet greșită deoarece ponderea principalelor venituri fiscale în PIB este în scădere constantă în ultimii ani, ceea ce arată o economie sufocată de presiunea fiscală. Să detaliem. Spre deosebire de anul 2012, anul trecut politica bugetară a fost mai nerealistă. În 2012 veniturile statului au totalizat 193,1 mld. lei în comparație cu o țintă de 195,3 mld. lei. Deci 2,4 mld. lei mai puțin decât prognoza. În 2013, ținta de venituri a fost ridicată la 209,3 mld. lei, dar statul a colectat 200 mld. lei – adică 9,3 mld. lei mai puțin decât prognoza. Această eroare este …

Citeşte în continuare

Israel: reducerea statului nu dărâmă, ci crește economia

În 1990 cheltuielile publice se cifrau în Israel la 56% din PIB, punând această țară pe locul 2 în grupul țărilor dezvoltate, fiind întrecută doar de Suedia, dragostea mea. Israelul se lupta să stopeze hiperinflația – normal, războiul se alimentează cu bani tipăriți – și să pună economia pe picioare. De atunci statul a dat înapoi, cheltuielile publice ajungând în prezent la aproximativ 42% din PIB. Dacă privim graficul de mai jos, realizat pe baza datelor din World Economic Outlook Database, ne arată că în anii 2000 veniturile și cheltuielile publice au scăzut rapid, aproape cu 1% din PIB în fiecare an. În același timp, PIB real a crescut cu 50%, adică cu un ritm mediu de 3% pe an, triplu față de ritmul mediu înregistrat de România în două decenii de la Revoluție. Stanley Fisher, fostul guvernator al Băncii Israelului și posibil viitor viceguvernator al băncii centrale a SUA, …

Citeşte în continuare

Ce locuri de muncă voi distruge ca urmare a accizei de 7 cenți

Aseară am participat la o dezbatere televizată despre buget împreună cu profesorul Mircea Coșea și consilierul primului ministru Cristian Socol. În cursul discuției am auzit din nou argumentul că acciza de 7 cenți va fi folosită pentru construcția de autostrăzi, ceea ce va antrena un efect multiplicator în economie, contribuind la crearea de locuri de muncă în România. Fără să intru în detalii privind eroarea conținută în acest argument, țin să precizez faptul că acciza de 7 cenți va avea și un efect demultiplicator – adică va distruge locuri de muncă. Despre acest efect nu vorbește nimeni, dar el există. Deoarece acciza afectează bugetul cetățeanului – al adevăratului cetățean, nu “bugetul cetățeanului” prezentat de guvern) – venitul disponibil al acestuia va scădea și, în consecință cheltuielile sale se vor reduce afectând industriile al căror client era până în prezent. Concret, impactul accizei asupra bugetului cetățeanului Bogdan Glăvan pe anul 2014 va …

Citeşte în continuare

Indiferent de prețul carburanților, acciza provoacă sărăcie

Guvernul nu mai știe ce să facă pentru a calma publicul speriat de introducerea unei noi accize de 7 cenți la carburanți. Inițial s-a spus că acciza nu este impozit. Apoi, ministerul finanțelor a anunțat că impactul va fi de 30-40 de bani pe litru. Ulterior am aflat că guvernul și BNR așteaptă un impact inflaționist (deci o creștere a tuturor prețurilor) de 0,2 puncte procentuale. După care un consilier al primului ministru a anunțat că impactul accizei “va avea mai degrabă un impact nesemnificativ asupra prețurilor”. În fine, luni ni s-a spus că „impactul va fi minor, aproape de zero”. Sună atât de bine încât, zău, în condițiile acestea nu mai știu cum putem răzbi împotriva deflației (o altă justificare invocată de guvern). În fine, după atâtea rectificări riscul de a ne încurca în declarațiile oficiale devine deja periculos. Drept urmare azi voi critica poziția guvernului pornind de la …

Citeşte în continuare

Deflația se tratează cu… știință economică

Liviu Voinea a declarat că creșterea accizei la benzină are rolul de a preveni intrarea României în deflație: ‘Această măsură are rolul de a evita deflaţia, care este mult mai periculoasă decât inflaţia. Toată Europa are problema asta, până şi Germania se confruntă cu deflaţia. Japoniei i-au luat 20 de ani să iasă din deflaţie. Inflaţia duce la creştere economică, deflaţia la şomaj şi recesiune, nu am auzit de deflaţie care să fi dus la creştere economică Aseară la Realitatea TV Liviu Voinea nu a dorit “să intre în polemică”, adică să răspundă criticilor pe care le-am înaintat. Probabil va avea ocazia să explice națiunii cum funcționează impozitele ca armă contra deflației fără să intre în dezbatere pe acest subiect. Probabil dezbaterea și discuția critică, precum obezitatea, dăunează grav sănătății. Așa stând lucrurile m-am gândit să ofer aici motivele pentru care am fost surprins de poziția exprimată ieri de ministrul …

Citeşte în continuare

Impozitarea capitalului sau a muncii? O falsă dilemă

La nivelul macroeconomic al fiscalității, filozofia exprimată succint în principiul „Să moară capra vecinului!” își găsește aplicare în discuția referitoare la impozitarea capitalului, respectiv a muncii. Se susține că în România capitalul este prea bine remunerat în comparație cu munca; profiturile companiilor reprezintă o parte mai mare din PIB decât salariile angajaților. Prescripția politică implicită este aceea că fiscalitatea ar trebui schimbată astfel încât capitalul să suporte o povară mai mare. Bine, veți observa, s-ar putea susține la fel de bine și concluzia opusă, anume că impozitarea muncii ar trebui redusă, dar să nu ne facem iluzii, „echilibrul” fiscal se dorește a se realiza prin creșterea poverii corporațiilor, nu prin descreșterea poverii salariaților. Cum ziceam, „să moară capra capitalului” sună prea tentant ca să mai analizăm cu luciditate realitatea. Într-un fel, ideologizarea discuției este binevenită, pentru că ajută la separarea apelor curate ale gândirii economice sănătoase de apele îmbâcsite cu …

Citeşte în continuare

Taxe, pentru ce?

În caz că ați ratat articolul publicat pe Contributors: “The democracy will cease to exist when you take away from those who are willing to work and give to those who would not. To compel a man to furnish funds for the propagation of ideas he disbelieves and abhors is sinful and tyrannical.” (Thomas Jefferson)  “Some experts have declared that it is necessary to tax the people until it hurts. I disagree with these sadists. (Ludwig von Mises)”  Înainte de a da curs ofertei de nerefuzat a economiștilor care ne îmbie cu măriri de impozite, ar trebui să ne punem două întrebări: (1) care este rolul statului? și (2) cât de eficient este statul? Pentru simplificarea problemei ar trebui să ne punem aceste întrebări în contextul ideologic dominant și referitor la cazul României. Conform înțelepciunii convenționale rolul statului este acela de a furniza bunuri publice, adică acele bunuri care nu …

Citeşte în continuare

România: o economie tânără pusă să trudească pentru stat

Raportul Paying Taxes 2014 al Băncii mondiale și PwC tocmai a fost publicat și m-am grăbit să-l citesc, mai ales fiindcă scrisesem cu doar câteva săptămâni în urmă despre poziția României în clasamentul mondial al fiscalității folosind datele din raportul precedent. Ca să fac haz de necaz, am descoperit schimbări „majore”. România nu mai ocupă locul 136 în lume, între Zimbabwe și Burundi, așa cum aminteam eu recent. Anul acesta a reușit performanța de a ridiculiza cele două țări africane, care au căzut pe locurile 142 și 143. România a urcat voinicește două poziții și se află în prezent pe locul 134, după Belarus (cea mai socialistă țară din Europa) și înaintea Bosniei. Că tot am amintit de socialism, China – o economie condusă oficial de Partidul comunist – ocupă locul 120. Vorbind serios acum, locul ocupat în acest clasament vorbește de la sine despre neputința țării noastre de a …

Citeşte în continuare

Taxele mici și excepționalismul românesc

Iar am aflat că România este o țară de excepție. Sau mai bine zis o gaură neagră în care dispare logica economică, legile firii sunt întoarse pe dos și ceea ce pare să funcționeze în restul lumii se oprește fără explicație. Primul ministru (PM): “Din păcate, teoria că taxele cele mai mici duc la evaziunea cea mai mică nu se aplică în cazul Bulgariei şi României. Bulgaria este apreciată ca având o economie neagră mai mare chiar decât România. Cred că e ceva mult mai complex (…) E vorba de educaţie, sistem de control, pe care încercăm să le rezolvăm în timp” Deci, în caz că se simțea cineva frustrat de faptul că în România fiscalitatea nu încurajează munca, morala ar fi să șadă liniștit și să nu ia pastile, pentru că nu fiscalitatea ci teoria e de vină – ea nu se aplică în cazul României; la noi e …

Citeşte în continuare